Articol de Luminița Paul - Publicat marti, 14 iulie 2020 14:27 / Actualizat marti, 14 iulie 2020 14:36
Jucătorul în vârstă de 35 de ani, de trei ori campion la Wimbledon juniori și semifinalist la dublu seniori, detaliază de ce a avut mereu succes pe iarbă și de ce în timp românii au reușit rezultate pe suprafața verde
Dintre jucătorii români, Mergea a atins cele mai multe finale de Grand Slam în perioada junioratului. 2002 și 2003 au fost anii care au adus rezultatele strălucitoare. Titluri la dublu la Wimbledon împreună cu Horia Tecău, dar și cel de la simplu pe iarba londoneză în 2003, de asemenea finală la Australian Open în același sezon în ambele probe, dar și în 2002 la dublu. Peste ani, ca senior, a ajuns la performanțe importante în turneele majore la dublu și a urcat în Top 10.
Cruciale în dezvoltarea sa
Zilele trecute ar fi trebuit să se dispute turneul de la All England Club, anulat din cauza pandemiei de COVID-19, iar Florin răsfoiește pentru Gazetă amintiri legate de turneul londonez. Privind spre succesul de la juniori, cum îl cântărește jucătorul acum în vârstă de 35 de ani? „La timpul lor, toate acele rezultate au fost ca o surpriză pentru mine. Uitându-mă înapoi, îmi dau seama cât de neîncrezător eram în forțele mele și cât de mult jucam din talent și doar atât", spune Florin. „Mi-a luat foarte mulți ani și multă muncă alături de Daiana ca să realizez care este adevărata mea valoare și de aceea am și reușit să ajung printre cei mai buni jucători de dublu din lume", adaugă, reliefând rolul soției în viața și cariera sa. „Sunt parte crucială din dezvoltarea mea. Până la urmă, sunt trei titluri de Grand Slam, chiar dacă la juniori. Este o realizare poate unică în istorie".
"Iarba era mult mai rapidă când am jucat noi la juniori. În ultimii ani, au schimbat ceva dramatic la viteza mingii, acum iarba este mult mai lentă și mingea sare mai sus. Mie, fiind un jucător foarte agresiv și care mereu caută sa creeze oportunități de a închide punctul, iarba mi s-a potrivit ca o mănușă" - Florin Mergea
Mărturie stă panoul învingătorilor de la All England Club, unde numele lui e inscripționat alături de ceilalți campioni. „De fiecare dată când merg la Wimbledon și văd numele meu acolo, îmi reamintesc care este potențialul meu și tot ce pot să fac pe un teren de tenis. Mă motivează să cresc zi de zi și să devin cea mai bună versiune a mea", explică Mergea.
"Semifinala a fost adevărata finală"
În 2015, alături de indianul Rohan Bopanna, a atins cel mai bun rezultat la seniori, semifinale. Un meci pasionant, plin de suspans, cedat cu 13-15 în decisiv în fața lui Horia Tecău și Jean-Julien Rojer, cei care aveau să se încoroneze campioni. „A fost o ediție specială, rezultatul cu care am intrat între primii 10 jucători din lume. În același timp, îmi amintește că a fost o șansă pierdută de a câștiga trofeul. Semifinala a fost adevărata finală și are o istorie aparte pentru mine și Rohan. Am avut foarte multe de învățat atunci, lucruri care mă ajută și astăzi", spune fostul număr 7 ATP.
Venind dintr-o țară fără terenuri de iarbă, românii au reușit de-a lungul anilor unele rezultate remarcabile la Londra. „Este clar că e vorba de valoare individuală. Cum școala de tenis românească, stilul de joc românesc nu există, rămâne pe umerii fiecăruia să găsească soluții de a învață tenisul într-un fel sau altul", crede Florin. "Avantajul meu, aici la Tg Jiu, a fost că vara jucam pe zgură și iarna pe dușumea în sală. Lemn vopsit, exact ca pe terenul de baschet/handbal, suprafață care este mai rapidă decât iarba. Pe iarbă nu te acomodezi, ori joci bine din prima, ori nu" este evaluarea lui.
Ar alege Wimbledonul
Turneele de Mare Șlem sunt repere importante în cariera unui jucător. Dacă ar fi să numească unul preferat între ele, care ar fi acesta pentru Mergea și de ce? „Toate au farmecul lor din punctul nostru de vedere. Parisul este primul oraș în care am fost cu Daiana, dar și primul Grand Slam jucat. Wimbledonul are propria lui istorie pentru mine și povești cât să scrii o carte. La US Open avem prieteni și familie și suntem ca acasă întotdeauna. La Melbourne i-am învins pentru prima dată pe frații Bryan și, în același timp, Melbourne pentru noi înseamnă Noah, băiețelul nostru. Toate sunt speciale, dar dacă ar fi sa aleg doar unul, acesta ar fi probabil Wimbledonul", a subliniat românul.