Articol de Costin Ștucan - Publicat luni, 12 octombrie 2020 11:50 / Actualizat luni, 12 octombrie 2020 14:33
Da, era de așteptat ca Gică Hagi să apară și să țină un nou monolog de zeci de minute în care să vorbească despre schimbările mult prea mari de la echipă și despre necesitatea înlăturării de la națională a celor care nu sunt optimiști. Nici nu e greu să identifici la cine se referea Hagi.
Mirel Rădoi a schimbat 7 jucători față de meciul cu Islanda, iar la conferința de după acest 0-4 a admis că a trăit o umilință. “Acum mă gândesc doar să nu luăm multe de la Austria”, a spus selecționerul, vizibil copleșit de ce a trăit.
Conform standardelor lui Hagi, declarația lui Rădoi e defetism în stare pură.
La suprafață, ce spune patronul de la Viitorul e corect. Problema este că Hagi nu judecă situația actuală obiectiv, ci extrem de subiectiv. Iar subiectivismul nu e generat doar de prezența pe teren a fiului său, ci de faptul că 6 dintre titularii de la Oslo au crescut sau au trecut pe la clubul său.
Hagi dă în selecționer pentru că nu poate da în fiul său și, mai ales, pentru că trebuia să-i plătească o poliță lui Rădoi, care s-a referit la Ianis în conferința de final. Citiți cu atenție această frază rostită de selecționer, mot-a-mot:
“Mi-e greu să înțeleg cum jucători cu o calitate tehnică foarte bună să nu fie în stare să facă o preluare sau să aibă o exprimare mult mai fericită la nivel de echipă”.
La cine credeți că s-a referit Rădoi? Nici acum nu e greu de ghicit. E vorba de mult lăudatul om-de-ambele-picioare Ianis Hagi care aseară a ratat preluări, a greșit aproape toate pasele, inclusiv una de 2 metri pentru Pușcaș, și a făcut faza defensivă exact ca în curtea școlii, alergând înapoi la alibi doar pentru a nu fi înjurat de colegi.
Da, Gică, asta e realitatea!
Un selecționer neexperimentat la acest nivel nu a fost ajutat aseară nici măcar de jucătorii care teoretic trebuiau să moară pe teren pentru el, acei jucători care împreună cu Rădoi au mers cu naționala U-21 până în semifinalele Europeanului din 2019.
Și da, Gică, ai avut dreptate acum 11 ani când ai anunțat că până în 2022 vom avea cel puțin 11 jucători de la academia ta la echipele naționale. Suntem în 2020 și ai la loturi mai mult de 11 fotbaliști. Ce nu are, însă, nimeni curajul să se întrebe public este dacă acești tineri jucători au tot ce le trebuie pentru a face o națională de seniori puternică.
Aici, Gică, începe o discuție care nu-ți face plăcere. Deocamdată, jucătorii transferați de la Viitorul în străinătate respectă regula nescrisă a fotbalistului român din ultimele două decenii. Deși, teoretic, sunt impregnați acum cu ADN-ul lui Hagi, acești jucători merg afară, nu rup gura târgului, se deprimă că nu joacă și se întorc în țară sau merg la o echipă mai slabă.
De ce se întâmplă asta în condițiile în care Hagi spune că a construit o academie ca în străinătate?
Un crâmpei de răspuns se întrevede, dar nu va fi niciodată acceptat de proprietarul AGH. Hai să îl rostim, totuși. Copiii produși la Ovidiu cresc într-un regim de tensiune, sunt învățați fotbal într-o presiune anormală pentru vârsta lor, iar antrenorii care ar trebui să-i învețe fotbal sunt selectați mai degrabă pentru decibelii de urlături pe care îi dezvoltă decât pentru pedagogia lor. Dacă reluați declarațiile unor oameni care au trecut prin Academia lui Hagi, inclusiv ale unor prieteni de-ai patronului, veți descoperi că mulți acuză, direct sau voalat, tocmai acest regim de presiune.
Orice psiholog din lumea asta poate să explice ore în șir cauzele pentru care un copil crescut într-o astfel de ambianță va avea probleme de adaptare într-un mediu competitiv în care nu se urlă și nu se dă cu pumnii în ziduri.
Da, Gică, știu că sună crud, poate chiar lipsit de respect pentru munca și investiția ta, dar copiii produși de tine nu sunt ceea ce tu crezi că sunt. Aseară au fost 6 la startul meciului, poate peste un an vor fi 11, dar lipsa de încredere le e deja imprimată în genă. În fond, nu contează câte medalii naționale câștigă la juniori, ci cum reușesc acești puști să-i convingă pe scouterii marilor cluburi că merită transferați și că au puterea de a se adapta în fotbalul de cel mai înalt nivel.
Însă la 30 de ani de la Revoluție, România continuă să funcționeze după principiul “da, dar ăsta măcar a făcut ceva”.
Da, Hagi a făcut ceva și merită apreciat pentru energia și banii consumate, dar probabil nimeni nu are puterea de a-l convinge că greșește undeva în creșterea acestor talente.
PS - Hagi mai are dreptate cu un lucru, atunci când spune că autoritățile trebuie să se implice în sport. Doar că această implicare trebuie să fie exclusiv în zona de copii. Oamenii politici au învățat în ultimele decenii o șmecherie care le poate asigura voturi și, implicit, un nou mandat. Dau bani publici la sport, însă grosul se duce într-o echipă de seniori care e împinsă prin toate mijloacele, inclusiv prin presiuni politice, spre prima ligă din sportul respectiv.
Evident, interesul primarilor și președinților de Consilii Județene nu e dezvoltarea sportului, ci punerea pe roate a unui puternic vehicul electoral. Așa ne trezim în prima ligă cu cluburi politice fără trecut și viitor. Aceste creaturi sportive sunt niște monștri consumatori de bani publici atât de necesari într-un proiect de țară inteligent, articulat, pus în practică de oameni pregătiți, capabili să producă o generație de tineri sportivi care să nu mai tremure atunci când dau o pasă de doi metri la Oslo, așa cum s-a întâmplat aseară.
Nu vă faceți iluzii! România va merge înainte ca și până acum pentru că - nu-i așa? - “primarii ăștia mai și fac, nu doar fură”.
În fine, apropo de politic! I-a văzut cineva pe șefii din federație? Știe cineva pe unde s-au ascuns după ultimele rezultate ale naționalei? După câțiva ani în care au căutat atenția mass-media, Răzvan Burleanu și oamenii săi s-au ascuns tot mai mult de presă odată ce și-au consolidat pozițiile. Opacitatea de care dau dovadă acum capii FRF întrece până și bezna din era Mircea Sandu.
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
