Cu Messi, fără Messi » Andrei Niculescu, despre revirimentul Barcelonei și criza de la Real Madrid

Însă cei care au găsit un scurt răgaz între o bătaie cu bulgări și datul la lopată pentru alungarea zăpezii și au apucat să arunce un ochi la fotbal l-au redescoperit pe Messi. Pe acel Messi pe care-l știau, nu pe acel Messi depresiv la care priveau mirați pe la startul sezonului.

Prestația Barcelonei depinde de Messi

Odată ce s-a dus 2020, parcă s-au dus și problemele lui Lionel. Schimbarea de atitudine e vizibilă, iar de-aici se nasc diferențele din jocul Barcelonei. Căci dacă există ceva ce a definit fotbalul catalanilor în ultimii ani au fost multiplele versiuni ale argentinianului, ce au permis echipei să scoată puncte și să obțină performanțe și din prestații mediocre, dacă Messi era în formă, sau, dimpotrivă, să devină o trupă normală dacă Messi era indispus. Căci un lucru e destul de limpede, evoluțiile lui Messi sunt strâns legate de starea sa de spirit. De la creier pleacă totul, acolo e centrul de comandă pentru orice și la oricine, căci Messi rămâne un om ca toți oamenii, dotat cu un talent imens, dar cu aceleași nevoi ca noi toți. Inclusiv cu aceea de a merge la psiholog, după cum el însuși a recunoscut.

Nu știu dacă Ronald Koeman are calități de psiholog. Uitându-mă așa la el, tind să cred că nu. A găsit însă, pesemne după multe nopți nedormite, o cale de a-i asigura lui Messi un context în care să joace așa cum îi place. În primul rând Pedri. 

Koeman a priceput, căci ceva fotbal știe, că Messi are nevoie de cineva cu care să dialogheze pe teren în limbajul fotbalistic, după ce din peisajul său au dispărut, pe rând, Xavi, Iniesta, Dani Alves, Neymar sau Suarez. Iar Pedri e unul cu care poate dialoga. Poate că Messi vede în Pedri ceea ce a văzut Ronaldinho la el, poate că talentul, simplitatea și generozitatea tânărului de 18 ani au declanșat în argentinian un soi de sentiment patern, desprins din cel pe care-l are acasă, un fel de dorință de a-l ajuta să crească, pentru a se ajuta astfel și pe el. E o complicitate între cei doi, care se vede în gesturi simple din teren.

Mai apoi intervine și latura tactică. Koeman a schimbat sistemul, din nou, dar pare să fi tras cartea câștigătoare. Spun pare, fiindcă trebuie să așteptăm și alte confirmări, căci a mai părut așa, vezi ideea cu cei 3 fundași centrali de la Valladolid. Și iarăși Messi e cel favorizat, căci nu mai trebuie să coboare obsedant până spre propriul careu pentru a-și lua mingea. Acum ajunge mingea la el, în zone care-i convin și care-i permit să inventeze. După multe săptămâni, Barcelona transmite din nou, când Messi are balonul, acea senzație că orice se poate întâmpla.

Osasuna - Real Madrid 0-0. Mai rece ca Filomena

Real Madrid a făcut doar 0-0 la Pamplona, la capătul unei partide în care s-a luptat și cu Osasuna, dar și cu Filomena, mai exact cu gazonul înghețat, cu frigul de-afară și cu cele 4 ore petrecute în avion, pe „Barajas”, așteptând decolarea. 

Congelate au fost și ideile madrilenilor, dar și reacția ulterioară a lui Zidane. Surprinzător, căci Zizou a fost mereu un tip vertical, care nu s-a dat în lături în a recunoaște când echipa a avut prestații mediocre, căci nu e prima dată când Real Madrid a fost în pană de soluții având în față o echipă de mai mic calibru, cu apărare bine organizată și agresivă. Tonul plângăcios și ușor agresiv al lui Zidane, probabil venind și din teama că Atletico s-ar putea depărta și mai tare (are acum 3 partide în minus) a fost domolit de Toni Kroos, neamțul arătându-ne din nou că inteligența e o calitate pe care n-o are doar în teren și că e un tip populat cu foarte mult bun simț.

P.S. Toată lumea a fost curioasă cum va trece Milan peste eșecul din meciul cu Juventus. Dacă se spune că victoriile aduc victorii, se mai spune și că o echipă ca a „rossonerilor”, inferioară calitativ față de rivalele la titlu, dar care-și trăgea seva rezultatelor din starea de spirit a vestiarului, poate avea un punct de cotitură după un insucces de genul celui de miercurea trecută. Ei bine, Milan a învins pe Torino și pare să fi ieșit cu bine din zona turbulentă, ba chiar acum are avantajul unui calendar mai relaxat în etapele ce vin. 

Citește și alte editoriale semnate de Andrei Niculescu:

Editorial Andrei Niculescu: „O demitere și «Alles Gute»”

„De puta madre” » EDITORIAL Andrei Niculescu: „Treaba e că Zidane știa pe ce se bazează”