A murit legendarul antrenor Dusan Ivkovic » Pasiunea care i-a fost fatală: s-a infectat de la porumbei. Povestea unei cariere fabuloase + reacții impresionante: „Tu ai fost baschetul însuși. Sunt distrus”

Dusko Vujosevic, 62 de ani, ex-antrenor la BT Cluj-Napoca, a explicat problemele de sănătate ale lui Ivkovic: „Avea afecțiuni specifice crescătorilor de porumbei. Era o tradiție a familiei și iubea porumbeii la fel de mult ca baschetul. Marile lui pasiuni. S-a infectat și i s-a acumulat lichid în plămâni. 

Mi-l voi aminti întotdeauna pentru cum știa să se impună. Tot ceea ce a făcut în baschet a făcut într-un stil monumental. Era atât de dedicat... Suntem mai săraci fără el”.

Ivkovic creștea porumbei nu doar acasă, în Serbia, ci și pe la echipele unde activa. Avea o clauză în toate contractele conform căreia trebuia să primească o casă cu zone speciale pentru creșterea și antrenarea porumbeilor.

Inginerul devenit legendă a baschetului

Născut pe 29 octombrie 1943, la Belgrad, a studiat pentru a deveni inginer geodez, dar nu a profesat niciodată. Destinul său a fost baschetul.

Pe lângă naționala țării sale, a mai pregătit cluburi ca Partizan, Radnički Belgrade, Šibenka sau Vojvodina, iar în străinătate Olympiacos, ȚSKA Moscova sau Anadolu Efes. A câștigat tot ce se putea în Europa, inclusiv două Euroligi cu Olympiacos în 1997 și 2012.

N-a fost niciodată demis și nici nu și-a dat demisia în timpul sezonului vreodată, până când nu s-a retras de la Efes, în 2016. E singurul antrenor care a câștigat 4 competiții europene diferite. Are peste 2.000 de meciuri în CV-ul de antrenor, oficiale și amicale.

A intrat în Hall of Fame în 2017.

5titluri europene și 14 trofee interne a câștigat la nivel de club Ivkovic, la cele 12 formații la care a antrenat

Nu mulți au atins statutul de legendă al lui Ivkovic. Unele dintre cele mai mari talente ale acestui sport au apărut ca rezultat direct al influenței sale, fie ei jucători sau antrenori. Vassilis Spanoulis este doar un exemplu. „Duda” l-a învățat și cum să joace, dar și cum să fie un lider. Inclusiv marele Gregg Popovich a admis că a „furat” câteva dintre secretele lui Ivkovic.

Cariera sa, care s-a întins pe parcursul a 46 de ani, rămâne una dintre cele mai frumoase povești ale baschetului.

Ultimul antrenor al Iugoslaviei

Antrenor încă din 1977, ascensiunea sa a pornit întâi, și cel mai important, pe banca naționalei Iugoslaviei.

Înainte de a câștiga de două ori Euroliga, „Duda” a avut un parcurs extraordinar cu echipa națională, cu care a câștigat Campionatul European din 1989 și 1991 și Campionatul Mondial din 1990.

În 1990 a fost ultimul turneu FIBA în care nu au avut voie să participe jucători din NBA. Lotul iugoslav includea staruri ca Drazen Petrovic, Toni Kukoc, Vlade Divac, Zarko Paspalj, și cel care avea să fie moștenitorul lui Ivkovic pe postul de cel mai important antrenor european, Zeljko Obradovic.

După un an, Iugoslavia s-a destrămat. Slovenul Jure Zdovc a fost obligat să părăsească lotul la Europeanul din 1991. L-a anunțat pe Ivkovic cu lacrimi în ochi că a primit ordin de la guvernul sloven, țară care devenise independentă pe 25 iulie în acel an.

„Ce-ar fi fost dacă?”

Chiar și fără jucătorii din Slovenia și Croația, Drazen Petrovic, Dino Radja și Toni Kukoc, Ivkovic dorea să se bată cu Dream Team-ul jucătorilor de top din NBA, la Olimpiada de la Barcelona 1992, și avea convingerea că ar fi triumfat: „Dacă nu era războiul, cred că am fi învins Dream Team-ul. Am muncit mult pentru acel meci, chiar credeam că suntem mai buni”.

Intervențiile politice au spulberat însă acest vis. Una dintre cele mai mari întrebări - „Ce-ar fi fost dacă?” - din istoria baschetului european.

Ulterior a revigorat naționala Serbiei, cu care a câștigat argintul la European în 2009 și a construit o echipă cu care Aleksandar Djordjevic, care i-a fost elev, a reușit alte 3 medalii de argint.

„Dražen Petrović muncea cel mai mult. S-a spus că el, Vlade Divac, Žarko Paspalj, Dino Radja, Stojko Vranković sau Toni Kukoč nu vor putea ajunge ca „băieții de aur” Dražen Dalipagić și Dragan Kićanović. Dar am avut băieți cu mult talent și cu personalitate” 
Dusan Ivkovic

A ratat NBA pentru că patronii erau în vacanță

La mijlocul anilor 2000, Ivkovic ar fi putut ajunge în NBA, dar între Denver Nuggets și ȚSKA Moscova i-a ales pe ruși. A mers în SUA, unde și-a dat acordul verbal pentru a fi consilier în primul an și apoi 2 ani sau mai mult de antrenorat. 

Patronii n-au fost însă prezenți la discuții, pentru că erau în concediu. Timpul a trecut, americanii n-au închis afacerea, iar pe fir a intrat puternic ȚSKA Moscova. Când în sfârșit au revenit patronii, era prea târziu. E probabil singurul lucru care i-a lipsit în ilustra carieră și singurul aspect pe care îl pot ținti „moștenitorii” lui, pentru a-l depăși.

„M-am dus la New York, am vorbit cu Kiki VanDeWeghe, managerul general de la acea vreme. Am fost la masă cu el, cu agentul meu și încă trei scouteri cred că erau, nu știu sigur, nu arătau a nimic. Tot timpul, cât am mâncat, mi-au pus întrebări. Au zis la final că dimineață semnăm. A doua zi, când îmi beam cafeaua, mi s-a spus că patronii sunt în vacanță și mai durează finalizarea actelor, să am răbdare. 

Le-am zis că am programată întâlnirea cu ȚSKA. N-au dat niciun semn, așa că am mers la Moscova. Am fost surprins că aveau birourile foarte mici, iar toată lumea stătea afară, la țigară. Am semnat. Am construit echipa, dar și vestiarul, terenul de antrenament, de joc, la fel ca-n NBA. N-am câștigat Euroliga, încă simt că le datorez trofeul din 2005”, povestea Ivkovic.

Chiar dacă se inspira din NBA, cel puțin ca infrastructură, nu a fost niciodată obsedat de baschetul american. Spunea că mulți antrenori suferă din cauza unei invazii de jucători americani mediocri, care ocupă locurile unor talente europene ce nu mai au unde să se dezvolte, cauzând probleme mari pentru viitorul sportului pe vechiul continent. „Nu câștigi nimic cu acești jucători de valoare medie, dimpotrivă, pierzi pentru că nu le dai o șansă tinerilor”, spunea „Duda”.

„Baschetul fără poziții”

Un adevărat vizionar, „Duda” a fost printre primii care au susținut un joc de baschet în care jucătorii să aibă peste 2 metri și să posede toate aptitudinile necesare pentru orice post. „Baschetul fără poziții”, o idee a sârbului în anii '90, s-a dovedit a reprezenta viitorul acestui sport.

„Mă simt norocos”

Unul dintre ultimele interviuri de amploare l-a dat, în timpul pandemiei, grecilor de la Sport24:

• „Dacă mă întrebi dacă am avut cei mai buni jucători, îți pot spune că sunt un norocos, uitându-mă la numele lor. Nu vreau să fac comparații, sunt perioade diferite. Mă simt norocos. Până la urmă, ceea ce îți rămâne după toate colaborările este prietenia. Dacă vorbim despre momentele de glorie, mă gândesc mereu la cum am ajuns acolo, cum am avansat în viață și cum am devenit prieteni atât de buni. Uite un exemplu: Dragan Kićanović (n.r. pe care l-a antrenat la Partizan) m-a sunat acum câteva zile să mă invite la nunta fiului lui, Marko. Nu e vorba doar de trofee. Astea se termină la un moment dat”
   
• „În vara lui 1980, Miltiadis Velos, care era în conducerea lui Aris Salonic, a venit la Belgrad să-mi propună să preiau echipa. Am ieșit la cină și l-am refuzat. După o lună, fiul meu, Peter, a făcut astm bronșic. Mi s-a spus că trebuie să schimbe clima, să meargă aproape de mare. „Ce prost am fost că am refuzat oferta”, m-am gândit. Dar, după o vreme, Velos m-a abordat din nou. Am acceptat și am semnat”
   
• „E o melodie a lui Stelios Kazantzidis, care are versurile „Viața are două uși, am deschis una și am intrat”. Asta am făcut eu în viață și în carieră. Sunt mândru de ce am ales și de tot ce am realizat”
   
• „Prefer să lucrez singur, fără psiholog, pentru că o a treia persoană, între jucător și antrenor, nu e necesară. Antrenorul e și psiholog. El trebuie să înțeleagă sufletul jucătorului său, să intre acolo și să știe ce e în capul lui, în inima lui. Trebuie să vorbești mult cu ei, singuri și în grup, și să le ceri cu exigență să dea maximum. S-a spus că nu știu să gestionez starurile, dar eu zic invers: mereu le-am cerut mai mult, pentru că știam că am de unde. De-asta am avut și succes împreună. Nu poți cere asta de la tineri. Trebuie să îi înveți să aibă încredere și să fii răbdător”
   
• „Am antrenat mulți jucători care au mers apoi și au jucat bine în NBA, pentru că au plecat la momentul potrivit. Maturi și experimentați. Acum, mulți pleacă prea tineri acolo. Nu sunt pregătiți. Revin mai rău decât erau, cu mult timp pierdut, doar pentru că erau grăbiți”

„Ahh, Duda. Profesor, lider, zeu!!!”

„Dusan Ivkovic a fost un simbol al baschetului. A avut o personalitate uriașă și a fost un maestru desăvârșit al jocului. Timpul petrecut cu el, în Europa sau în SUA, a fost mereu plin de momente de admirație și senzația permanentă că nu mai e nimeni ca el. Condoleanțe familiei în aceste momente dificile” 
Gregg Popovich, San Antonio Spurs

„Profesorul, mentorul, uriașul Dusan Ivkovic. O personalitate imensă a baschetului. Amintirile ne vor rămâne pentru totdeauna, alături de contribuția sa enormă la acest sport. Adio, Duda...” 
Clubul PAOK

„Ahh, Duda. Profesor, lider, zeu!!! Cuvintele sunt puține în fața măreției tale. Îți mulțumesc pentru tot ce m-ai învățat. Pentru că ai fost mentorul meu și mi-ai stat mereu alături. Tu ai fost baschetul însuși. Sunt distrus” 
Vassilis Spanoulis, legenda lui Olympiacos

În 2017, Ivkovic a avut o apariție-surpriză în documentarul „Limitless”, dedicat lui Spanoulis (video mai jos, minutul 14:46). „L-am realizat acum 4 ani. N-a cerut absolut nimic în afară de biletul de avion Belgrad - Atena care i s-a oferit. A fost amabil și generos. L-am „ascuns”, pentru a fi surpriză. Dar toată lumea îl știa acolo! L-ar fi recunoscut imediat. L-am ținut într-o sală, unde a așteptat răbdător. A ieșit la momentul potrivit și s-a bucurat enorm să se revadă cu foștii săi jucători”, a povestit Javier Gancedo, unul dintre creatorii documentarului. 

„Am stat în spatele lui la Campionatul Mondial din 2010. Era ca și cum îl urmăreai pe Mozart compunând” 
Fran Fraschilla, analist ESPN

„S-a stins tatăl baschetului, faimosul luptător, un om a cărui moștenire e de nedescris” 
Clubul Partizan Belgrad

„Cel mai mare dintre toți s-a dus. Suntem devastați. Cel mai mare antrenor din istoria noastră și în topul european, uriașul Dusan Ivkovic nu mai e cu noi. Legenda lui a parcurs zeci de ani și a lăsat un gol imens. Cuvintele sunt de prisos. Ne gândim la familia lui. Profesore, mulțumim pentru ce ne-ai oferit. Nu te vom uita. Drum bun, Duda...” 
Clubul Olympiacos