Noiembrie, ultimul hal

Așadar, batem Armenia și selecționerul ne transmite că el în noiembrie oricum pleacă, pentru că atunci se termină ața de pe mosorul contractului. Și că nu-l mai poate lămuri nimeni să prelungească, nici măcar familia.

E limpede, nici nu mai are rost să încerce cineva prelungirea. La baraj (probabil că vom ajunge acolo) pe banca echipei naționale va sta altcineva. Vorba lui Rădoi: a luat echipa națională înaintea unui baraj și-o lasă înaintea altuia.

Am avut specialiști străluciți în hidrotehnică acum o jumătate de veac, când s-au înfăptuit Vidraru și celelalte "realizări". Acum, ne trebuie selecționer, să învârtă turbina și să dea drumul la ecluze...

Eroul nostru de toamnă

Oare dacă nu băteam acum, în toamnă, Armenia, Islanda și Liechtensteinul (redutabili adversari, istorice victorii, ce să spunem...), dacă nu remizam la Skopje și dacă pierdeam la Hamburg altfel decât am pierdut, mai venea selecționerul să ne aducă aminte că în noiembrie lui i se scurge tot nisipul din clepsidră în jumătatea cealaltă?

De ce nu ne-a reamintit acest amănunt contractual după ce a dat cu schimbările de gard la Erevan și am luat bătaie? Sau după ce-am pierdut amicalul cu Georgia de la Ploiești? Pentru că atunci ar fi coborât șifonat de pe banca tricoloră.

Acum am dovedit niște adversari periferici și am devenit zmei. Personal, Rădoi își poate flutura oricând autobiografia, priviți, domnilor, am calificat eroic naționala României la baraj și mi s-a terminat contractul. Gata, plec!

Dacă expira contractul la pauză?

Însă Mirel Rădoi are prilejul de a se juca de-a „Noiembrie, ultimul bal” (a fost un film românesc modest, apărut în 1989, ecranizare a unei scrieri la fel de modeste a lui Sadoveanu) pentru că Federația i-a făcut contractul când probabil că era atentă la altceva.

Nu scrii o înțelegere al cărei soroc să nu coincidă cu finalul unei campanii, decât dacă ești totalmente diletant și habar n-ai pe ce lume trăiești. Contractul lui Rădoi trebuia să se întindă până la finalul întregii campanii de calificare și să se prelungească și la Turneul Final, în caz că am fi ajuns acolo. Așa se lucrează profesionist!

Că altfel, dacă nu te uiți pe calendar, contractele pot înceta la pauză, în minutul 81, înainte de golul nemților, sau chiar în timpul conferinței de presă, în vreme ce Andrei Ivan parcurgea drumul la capătul căruia urma să fie răstignit pentru lipsa de marcaj la Muller.

Unde e predictibilitatea barajului?

Nu există scuza că pandemia a decalat programul, inclusiv pe cel al barajelor, mutându-le după fatidicul noiembrie! Modificarea datelor e cunoscută de multe luni, era timp destul să se modifice contractul, făcându-l funcțional și pe perioada barajelor.

Dar nimeni nu s-a gândit la asta, oamenii de la FRF sunt ocupați până peste cap cu guvernarea și cu predictibilitatea, cine mai are vreme să-și arunce un ochi pe calendar?!

Din tot acest film prost (mai prost chiar decât „Noiembrie, ultimul bal”) e clar că vom rămâne fără selecționer, dar nu asta e cea mai mare pagubă. Ci aceea că rămânem cu această Federație care habar n-are pe ce lume trăiește.