Suflet de antrenor » George Buricea își explică filozofia de pe bancă și dezvăluie care sunt cele două lucruri pe care nu le va face niciodată

La capătul unei cariere spectaculoase ca jucător, George Buricea începe o nouă aventură în handbal. Pe banca tehnică, din postura de antrenor, așa cum și-a propus încă de pe vremea când se duela din teren cu cele mai tari echipe din Europa. 

„M-am gândit de multă vreme să fiu antrenor, este un proiect cu bătaie lungă. Am toate antrenamentele de la majoritatea celor cu care am lucrat în ultimii 15 ani. Mă uitam prin agende și am notat cu roșu recenzii de la meciuri. Ce am simțit la antrenamente, pe teren, tot. Prima agendă este din 2008, de când era Zoran Kurteș. Contează enorm ce scrie acolo și, sincer, le deschid zilnic. Copiii mai râd de mine și mă întreabă: «Ce faci, tati, cu 8 agende în brațe?»", mărturisește fostul internațional, recunoscând că este un rol care îi ocupă tot timpul.

„Clar, este mult mai greu ca antrenor, nici nu se compară. Când eram jucător, mă gândeam prima oară doar la mine, apoi să intru în angrenajul echipei și să fac tot ce este mai bine. Acum trebuie să mă gândesc la toți 16. Și pe lângă faptul că trebuie să-i am pe toți în priză, trebuie să-i cunosc foarte bine și din punct de vedere fizic și psihologic. Copiii deja îmi spun: «Toată ziua faci vizionări și antrenamente». Le-am explicat că asta este viața de antrenor și trebuie să înțeleagă. Știam la ce să mă aștept și fac ceea ce-mi place".

„Am avantajul că am simțit totul pe propria piele"

Retras în vara acestui an, la 42 de ani, George Buricea știe că succesele ca jucător nu-i garantează reușita în antrenorat, dar reprezintă un plus important. „Ajută enorm, pentru că sunt situații pe care eu le-am întâlnit și nu le povestesc din cărți. Dacă ai fost însă un mare jucător, nu înseamnă însă că automat vei fi și un bun antrenor. 

Nu are nicio legătură, pentru că prima calitate pe care trebuie să o ai este să fii explicit și să te faci înțeles. Dacă nu poți face asta, jucătorii se uită la tine și nu știu ce vrei să spui. Ai avantajul că ai simțit antrenamentele grele, momentele de joc delicate, și atunci știi ce simt și ei. Poți să transmiți mai ușor și să înțelegi mai ușor trăirile lor", spune fosta extremă, care a fost coleg cu mulți dintre actualii săi elevi.

„Dacă stau să mă gândesc, faptul că am jucat împreună este cel mai mare avantaj. Îi cunosc foarte bine din teren și știu la ce să mă aștept de la ei, și în momentele grele, și în cele mai bune. Știu care este mai distrat și care mai profi. Nu am probleme să mă impun în vestiar, pentru că făceam asta și ca jucător, cu atât mai mult ca antrenor. Doar că este o meserie foarte-foarte stresantă și mă ține în priză 24 de ore din 24", explică Buricea.

„Să nu se înțeleagă că dacă dau interviuri acum, este ceva wow. Nu am făcut nimic deocamdată, doar am câștigat un simplu meci. Nu vreau să ies prea mult în față, ci rezultatele să vorbească și să muncesc foarte mult, așa cum am făcut și ca jucător" - George Buricea

„Poate că sunt eu mai la început și am acest elan. Deși, nu pot spune că sunt chiar la început. Am jucat în ultimii doi ani ca să ajut echipa, dar făceam chestiile pe care le fac acum. M-a ajutat enorm și că am fost secundul lui Ciro, și că am condus ca «principal» meciurile echipei a doua. Nu am urmărit și nici nu mă așteptam să fiu antrenor principal atât de repede pentru că aveam planuri mari împreună cu Ciro, dar viața este plină de surprize", adaugă el.

„Apărare foarte bună și contraatacul pe faza a doua!"

Filozofia sa de joc se bazează exact pe felul în care handbalul se joacă la nivel înalt în ziua de astăzi. „Apărarea foarte bună și golurile cât mai ușoare pe faza a doua, așa văd eu handbalul și așa este handbalul modern. Toate echipele de top au portari foarte buni, apărări foarte bune și contraatac pe faza a doua. Dacă reușești să faci chestia asta, ajungi la un nivel foarte sus. Dacă te bați în pozițional meci de meci, este destul de greu să reușești", detaliază George Buricea.

Îi lipsește jucătorul care să-i copieze stilul și să joace în fața apărării, așa cum o făcea și el în agresivul 5 plus 1. „Nu am sistemul acesta la echipa mea și duc dorul unui jucător cum am fost eu. Ar fi fost extraordinar să-l am în echipă, după asta a plâns și Ciro. Tot timpul mi-a spus că o să vin lângă el pe bancă și nu va mai avea cum să schimbe sistemul din apărare. De asta duc și eu lipsă, dar știu cu ce se mănâncă apărarea și știu ce să le transmit băieților". 

INTERVIU „Patrice Canayer este modelul meu!"

George Buricea este impresionat de jocul lui Montpellier, fosta campioană a Europei

- George, care este echipa al cărei joc îl apreciezi și antrenorul preferat?
- Îmi place foarte mult cum joacă Montpellier și îl apreciez pe Patrice Canayer. A câștigat Liga Campionilor și într-un an și jumătate i-au plecat toți jucătorii. A luat-o mereu de la zero, a crescut tineri și a făcut un lucru extraordinar. Da, îmi place și Barcelona. Se apără exact și, la faza a doua, nici nu apuci să te bucuri că ai primit deja gol. Îmi place seriozitatea celor de la Kiel, sunt ca niște roboți și trebuie să fii foarte bun ca să le dai gol. Urmăresc toate meciurile la nivel european și sunt multe echipe care au un joc extraordinar, dar de Patrice Canayer îmi place cel mai mult, iar Montpellier este favorita mea. Desigur, și ceea ce a făcut și face Barcelona, și în trecut cu Xavi Pasqual, și acum, contraatacul pe faza a doua sus la nivel de Premiul Nobel.

- Ai vorbit cu selecționerul Xavi Pasqual, chiar dacă este rivalul tău cu Dinamo?
- Eu personal nu am fost contactat, probabil nici Ciro, pentru că mi-ar fi spus, dar știu că dânsul are în program așa ceva și se interesează de jucători. Doar așa poate să existe progres. Noi tot timpul am luptat cu Dinamo, ne-au bătut ei, am câștigat și noi, am reușit să le luăm Supercupa în vară. Atunci am avut un pic de noroc, pentru că erau la început și nu erau așezați atât de bine. Xavi Pasqual încă nu-și făcuse simțită atât de bine prezența și nu-și pusese încă amprenta. Acum sunt mai sus și se vede la ce meciuri au făcut în Liga Campionilor. Indiferent dacă au câștigat sau au pierdut, au fost acolo, aproape de echipele cele mai bune din Europa. Este greu să ne comparăm cu ei, și ca buget, și ca jucători, și ca număr de jucători, și ca experiență și antrenor pe bancă. Dar asta nu înseamnă că nu o să ne facem simțită prezența. Eu cred că valorile se egalizează prin determinare și sacrificiu. 

„Merit această șansă!"

- Îți începi cariera de antrenor la echipa unde ai făcut performanță ca jucător.
- Înseamnă mult pentru mine. Sunt un norocos și mulțumesc clubului că mi s-a dat șansa, dar, în același timp, consider și că o merit. După aproape 22 de ani la Constanța, după câte sacrificii am făcut pentru echipă și orașul nostru, consider că merit. Dacă mă uit în spate, sunt foști colegi de-ai mei, chiar și străini, care au terminat astăzi cariera, iar mâine au devenit antrenori principali fără să antreneze măcar un minut. Nu prea s-a vorbit despre acest lucru. În schimb, la noi, în Constanța, s-a comentat că eu sunt imediat antrenor. Nu, nu e așa. Nici nu mai vreau să vorbesc despre colegii mei români din generația mea care sunt deja antrenori în campionatul intern și nu știu câtă experiență au. S-a vorbit că aș sări etapele, dar consider că nu este cazul. Alții și-au început cariera de antrenor la 32 de ani, nu la 42.

- Crezi că poți să aduci cu tine spiritul de învingător al campioanei HCM?
- Cu asta am început prima mea ședință cu ei. Am încercat să le explic tot ce a fost înainte aici, pentru că sunt mulți jucători care nu știu ce a însemnat HCM și cât de mult a fost iubită echipa în Constanța, dar și în toată țara pentru că a arătat un spirit pe care astăzi nu-l mai găsești la nicio echipă. Nu aveam așa mulți străini cum are astăzi Dinamo. Eram doar noi, românii, plus 2-3 străini, și ne-am bătut de la egal la egal cu orice echipă. Prin acest spirit, nu conta că jucam cu Barcelona, intram să câștigăm. Echipa mea, cu siguranță, va și pierde, pentru că vom da peste adversari mai buni, dar o va face în picioare, niciodată în genunchi.

„Două lucruri pe care nu le voi face niciodată!"

- Ce nu vei face ca antrenor?
- Clar, două lucruri. Nu intru în vestiar nervos și nu iau o decizie la cald. Am avut antrenori care au făcut asta și după aceea le-a părut rău, pentru că s-au pripit. Mi-am propus să mă liniștesc și să iau deciziile după 24 de ore. Pe bancă, în timpul meciurilor, să nu scot niciodată un jucător din teren după prima prostie, pentru că îl nenorocesc psihic și știu ce am simțit eu când mă scotea antrenorul la prima ratare. Simțeai că orice ai face nu este bine și atunci nu are rost să mai intri.

- Ce înseamnă pentru tine un antrenor mare, așa cum ai zis că vrei să fii?
- Pe lângă naționala României, dar cu rezultate, să mă calific la Campionatul Mondial, nu să merg în ultima grupă valorică, să ajung să antrenez la Liga Campionilor, să merg la un Final Four în Europa League și, bineînțeles, să câștig campionate și cupe în România.

Obiectiv: cel puțin locul 2!

După 11 etape disputate din acest campionat, HCD ocupă locul secund în clasamentul Ligii Naționale, cu o singură înfrângere, suferită chiar în fața rivalei Dinamo București. „La Constanța este presiune din prima zi, lumea când zice HCD, zice și HCM. Obiectivele vor fi mărețe tot timpul, chiar și cu bani mai puțini. Nu pot să intru în vestiar și să spun că sezonul acesta vom lua nu știu ce loc. Eu vreau să câștig, să aduc măcar un trofeu, să cresc câțiva copii, care să ajungă la națională de la Constanța. Anul acesta, nici nu vreau să mă gândesc că nu vom fi în medalii. Ținta mea este să terminăm cel puțin pe locul 2. Ne va fi greu cu Dinamo, dar nu ne vom da la o parte. Iar Cupa României va fi mereu un obiectiv, mai ales că am fost în finală în ultimii ani", spune George Buricea, care va colabora strâns cu președintele clubului, fostul său coleg Rudi Stănescu: "Suntem amândoi împreună de prin 1995, de la juniori 2, și ne știm foarte bine. Clubul este făcut de noi, știm cât de greu ne-a fost și nu vom avea nicio problemă".

Dueluri cu foști colegi

Debutul ca antrenor principal a venit cu o victorie în fața celor de la CSM Focșani, pregătiți de fostul său coleg Dalibor Cutura. Azi, George Buricea se va duela cu un alt fost coleg, Marius Stavrositu. „Mă bucur că sunt mulți colegi de generație care antrenează. Am învins echipa arțăgoasă a lui Cutura, acum jucăm contra lui Pablo, un meci care pare ușor, dar nu este deloc așa. Mai sunt Alexandru Sabou, la Baia Mare, Sancu Iacob la Bacău și naționala Georgiei, Adrian Petrea, secund la naționala României, și Rareș Fortuneanu în Franța, la Saint Raphael", explică Buricea.

Mesaj pentru suporteri

Cele două decenii ca jucător la Constanța l-au făcut unul dintre preferații fanilor de pe Litoral, cărora le cere acum să facă echipă cu jucătorii pentru a duce HCD spre performanță. „Să fie alături de echipă la greu, nu numai la bine, pentru că atunci se văd suporterii adevărați. Să nu se îmbete la prima victorie și la prima înfrângere să arunce cu noroi, să fie ponderați. Înțeleg suporterii pătimași, dar nu pe cei din spatele tastaturii. Să vină lângă noi într-un număr cât mai mare, pentru că fără ei nu se poate face performanță. Au un procentaj important în tot ce înseamnă performanță, nu poți ajunge sus cu tribunele goale. Spiritul și empatia trebuie să pornească de la noi, de pe teren, către ei, doar așa îi putem câștiga", le-a transmis suporterilor.

Topul antrenorilor cu care a lucrat

De-a lungul carierei, George Buricea a colaborat cu cei mai buni antrenori din România și recunoaște că este dificil să facă un clasament, dar a punctat cele mai importante calități ale acestora: „Îmi este foarte greu să fac un top, am lucrat cu antrenori foarte buni de la care am avut de învățat. Îi respect foarte mult și nu vreau să supăr pe nimeni".

Dintre antrenorii români

- Aihan Omer, care în anii 2000 era cel mai bun, mergea la toate seminariile internaționale și a adus multe lucruri noi

- Radu Voina, un antrenor foarte corect și care impune mult respect

- Ion Crăciun, cu puterea sa de muncă dusă la extrem de multe ori și foarte devotat

- Lucian Râșniță, printre cei mai buni și experimentați din țară

Dintre antrenorii străini

- Zoran Kurteș, de departe, cel mai bun antrenor și un psiholog extraordinar. Foarte puțini au această putere să te ridice de jos, să te bage în formă maximă și să te facă să ai încredere în forțele tale

- Djordje Cirkovici, foarte riguros, pus la punct cu tot ce se întâmplă în handbalul mondial

- Zvonko Sundovski și Marko Isakovici, cu care am obținut cele mai bune rezultate

Citește și alte știri din handbal

SCM Rm. Vâlcea, Minaur Baia Mare și Măgura Cisnădie și-au aflat adversarele din grupele EHF European League