Elizabeth, prima campioană europeană

"Eu, Elizabeth Wilkinson, din Clerkenwell, auzind unele vorbe din gura lui Hannah Hyfield și dorind să-mi apăr onoarea, o invit să ne întâlnim pe ring, pentru a boxa contra mea, pentru trei guinee. Fiecare va ține în mână o jumătate de monedă și, prima dintre femei care o va scăpa, pierde lupta". Provocare lansată.

"Eu, Hannah Hyfield, din Newgate Market, auzind vorbele spuse de Elizabeth Willkinson, promit că n-o să ratez. Dacă Dumnezeu mă ajută, o să-i dau mai mulți pumni decât cuvinte și, la schimb, nu aștept nimic de la ea. Poate să vină pe ring, așteptând să primească o lovitură puternică". Provocare acceptată.

Suntem în 1722, iar Londra, cel mai populat oraș european, cu vreo 600.000 de suflete, e gata să vadă primul meci de box din istorie între două domnițe. Nu, nu e vorba despre prostituatele care în perioada pre-industrială se mai "încingeau", ci de ceva organizat.

Se merge în "Hockley in The Hole", un fel de teatru de cartier extrem de ciudat: aici câinii se duelează cu panterele, urșii se omoară între ei iar mușterii privitori pot ajunge la 10.000 de suflete.

Wilkinson nu e oricine. Provine din clasa de jos londoneză, dar a muncit de mică pentru a se întreține. Se zice că-și mai câștiga banii și din lupte "la negru", unde fusese văzută de "promotorul" James Figg, cel care o luase sub aripa sa. Omul știe a mânui la perfecțiune sabia și e primul campion la box cu mâinile goale.

Victorii în 20 și 22 de minute

Elizabeth învinge în 20 de minute, luptând tot fără protecție, ca Figg: fustele sunt până la genunchi, pantaloni olandezi, ciorapi albi, pantofi cu toc și jachetă de pânză, dar degetele nu-s "căptușite". Cu siguranță este prima campioană din istoria boxului feminin și una dintre "pionierele" lumii sportive. Ziarele londoneze notează că tot în același an o "rezolvă" și pe Martha Jones, care trăia din pescuit, în 22 de minute.

Se căsătorește cu boxerul James Stokes, pe la 1725, numindu-l "iubitul meu consort". Începe să fie cunoscută drept Elizabeth Stokes. E luni, 3 octombrie 1726, când are loc primul meci internațional de box feminin: din Irlanda a apărut "Regina", specialistă "în nobila artă a apărării". Lucrurile-s puțin confuze, pentru că nu pare numai un duel pe ring, ci și o luptă, în trei asalturi, cu spada. Finalmente, deși e "bărbată", Welch trebuie să se recunoască învinsă.

Lumea se adună buluc să o vadă

În 1727 se apucă de lupte mixte. Ea, dimpreună cu soțul. Pe 17 iulie, presa anunță că aceasta este ultima oară când "amazoana" mai poate fi văzută: urmează să se retragă apoi! Sunt 20 de guinee în joc, lumea vine cu trei ore înainte de începere lângă ring, dar totul pare numai o acțiune de... marketing, pentru că eroina nu se retrage.

Încrucișează mânușile, în 1728, cu Ann Field. Cronicile notează că a fost o zi "plină de sânge". Urma i se pierde în 1732. Cu doi ani înainte, luptase cu patru doamne "boxerițe", le învinsese rând pe rând.

Și... retragerea: "Doamna Stokes, campioana Europei, care a luptat de 45 de ori, ultima oară contra doamnei Duque de Larvain, dar și contra altor nobile britanice și care este neînvinsă în continuare, nu mai luptă cu publick" (!!!).

Devine antrenoare, dar și specialistă în... discursuri motivaționale! Da, nu-i o glumă, cu asta se ocupa acum 300 de ani: "Trebuie să o faci să înțeleagă că pumnii pe care-i va primi de la tine nu se aseamănă cu nimic din ceea ce a suferit până acum", îi zice unei eleve. Culmea, societatea engleză, puritană de fel, n-o condamnă.

"De fapt, e foarte probabil ca parcursul ei să fi fost ignorat de către societate. Luptele doamnelor nu prezentau, pe atunci, un mare interes", spune istoricul sportiv Christopher David Thrasher.

Surse: "A History of Women's Boxing", Malissa Smith