Tamaș, umbra lui Mironaș

Pe vremea Cooperativei, spectatorii din Liga 1 puteau vedea la final de săptămână un fundaș înalt, cu mustață, cu un joc bun de picior și cu știința jocului mult superioară stoperilor-tăietori-de-lemne, un fotbalist care putea „să facă mingea pătrată” - expresie laudativă pentru șuteurii redutabili - și să dea oricând gol cu capul. Numele lui era Simion Mironaș, iar uneori respectivul intra pe teren direct din cada de baie în care adormea cu trei ore înainte de meciuri din cauza nopților agitate. 

În zilele bune, chiar și după o escapadă bahică, Mironaș era aproape de netrecut, dar în acele timpuri existau multe momente în care conducerea Gloriei Bistrița considera că o zi bună înseamnă de fapt o înfrângere la două goluri diferență. 

Atunci, mustăciosul din Tarcău știa exact unde să frâneze, cum să se plaseze cu jumătate de metru mai la stânga sau mai la dreapta pentru ca atacanții adverși să ajungă față în față cu Costel „Burebista” Câmpeanu. De restul se ocupa legendarul portar al Gloriei. 

În vremurile noastre, în Liga 1 joacă un fundaș central care are aproape tot din stilul lui Mironaș: inteligența în joc, pasa lungă în diagonală, jocul de cap, șutul puternic, plus știința șprițului. La 38 de ani, Gabriel Tamaș nu mai are viteză, dar creierul lui poate anticipa aproape la milimetru unde pleacă o pasă și cum se vor demarca mai tinerii săi adversari. Pe știința de joc a lui și pe cea a lui Igor Armaș - colegul moldovean de 34 de ani - s-a turnat fundația unei echipe, FC Voluntari, care a ajuns surprinzător în play-off-ul Ligii 1. 

Luni seară, însă, din motive greu de explicat, calculatorul de bord al lui Tamaș a dat rateuri îngrozitoare la toate cele patru goluri marcate de FCSB. Nu există nicio dovadă că fundașul veteran a vrut să joace prost, dar evoluția sa a semănat cu zilele în care Mironaș venea la stadion cu frâna de mână trasă.

1-0: Tamaș fuge de Olaru

Meciul de pe Național Arena a început practic de la 1-0, după ce Olaru a deschis scorul în minutul 5. Faza a pornit din careul FCSB de la repunerea rapidă a lui Târnovanu, venită în urma unui corner. Când Ovidiu Popescu trimite mingea în diagonală spre Octavian Popescu, apărarea Voluntariului se repliază ordonat. Meleke se duce să închidă spațiul de centrare, Briceag taie terenul pentru a ajunge la prima bară unde venea Mamut, iar Tamaș are prim-planul în cursa nu foarte rapidă cu Olaru. 

Veteranul se uită la un moment dat în dreapta și vede că adversarul accelerează ușor, însă el își păstrează ritmul de croazieră, ba chiar îl încetinește. Apoi, brusc, după ce mingea centrată plouat de Popescu trece de Briceag, Tamaș ia o decizie fără logică tactică. În loc să accelereze spre dreapta, pentru a strânge cât mai mult la Olaru, schimbă direcția de alergare spre stânga, departe de cel care avea să marcheze peste două secunde.

2-0: Tamaș face jogging privind la atacanții FCSB

În minutul 25, a venit golul lui Ianis Stoica. Faza pleacă de la Edjouma, care inventează o pasă în spatele lui Briceag, în banda dreaptă. Deși sunt lenți, Tamaș și Armaș stau foarte sus, la 35 de metri de poarta proprie, lăsându-l pe Stoica în spatele lor, în timp ce Mamut e în fața lor, la 3 metri de Tamaș. Din acel moment, pe zona centrală începe o cursă în patru în încercarea de a bloca zona din fața careului mic, unde se presupunea că va centra Ovidiu Popescu. 

Doar că trei concurenți sunt în plin fuleu, în timp ce al patrulea, Tamaș, face jogging. Limbajul corpului său spune că fundașul nu are chef de alergare, iar confirmarea vine odată cu apropierea de marginea careului, când Tamaș pune frână. În momentul în care Stoica reia în plasă, Tamaș e de departe ultimul clasat din cursă.

3-0: Tamaș doarme cu fața la Tănase

Golul la care comentatorii au admirat pasa de geniu a lui Octavian Popescu nu ar fi fost marcat dacă Gabi Tamaș făcea ce face orice fundaș central experimentat interesat de joc: să urmărească atent faza și să închidă spațiul de pătrundere a adversarului. În momentul în care Popescu pasează peste apărare pentru Olaru, Tamaș are 3 metri avans față de Tănase și îl vede pe atacantul FCSB cu coada ochiului. 

Trei secunde și jumătate mai târziu, după ce Olaru lasă mingea aproape de punctul de la 11 metri, Tănase e deja cu un metru în fața lui Tamaș și cu toată poarta în față. Modul în care tratează faza fundașul lui FC Voluntari nu arată neputință, ci dezinteres.

4-0: FCSB atacă în centru, Tamaș aleargă spre margine

Chiar dacă nu e direct responsabil pentru primirea acestui gol, Tamaș are un comportament bizar. Prins la 40 de metri de poartă de pasa lui Radunovici spre Octavian Popescu, veteranul se repliază în ritm de doi pe patru. Cu siguranță, Tamaș ar fi putut face puține lucruri pentru a împiedica înscrierea golului chiar și dacă ar fi accelerat la maximum. Însă, el avea obligația să încerce să revină în careu cu orice preț. 

În momentul în care Popescu se decide să atace spre centru, Tamaș își schimbă direcția de alergare, spre margine. Practic, fundașul vrea să atace o zonă care în următoarea secundă avea să fie pustie, lucru sesizat de toată lumea mai puțin de Tamaș. În acest timp, mingea se mutase central, la marginea careului, unde Olaru avea să preia, să dribleze și să centreze în fața porții pentru Tănase. 

A fost 4-0 fără emoții, iar la final Liviu Ciobotariu a declarat: „Am început meciul de la 0-1, dintr-un contraatac, așa cum nouă nu ni se întâmplă. Îmi asum acest rezultat, am făcut toți greșeli, și eu, și jucătorii. De când sunt eu la echipă, n-am primit patru goluri într-o partidă. Nu ne-a ieșit nimic azi, am făcut doar act de prezență, trebuie să recunoaștem”. 

Antrenorul lui Voluntari are dreptate: un meci din play-off-ul Ligii 1 - fază în care se joacă teoretic cu cuțitul în dinți - a arătat ca o partidă de control din vremea Cooperativei. Și asta și din cauză că Tamaș a fost o demnă umbră a lui Mironaș. 

P.S. - Fanii FCSB care vor fi probabil indignați de aceste rânduri trebuie să știe că umbra lui Mironaș a umblat și pe la meciurile CFR-ului. Recent, Joao Miguel, fundașul portughez al lui FC Argeș, s-a purtat bizar, ca în zilele în care fundașul Bistriței își dădea seama că jumătate de metru la stânga sau la dreapta nu e suficientă. În astfel de momente, Mironaș lua soarta meciului în propriile mâini și se sacrifica pentru binele Cooperativei.