Articol de Remus Dinu - Publicat joi, 18 aprilie 2024 12:00 / Actualizat joi, 18 aprilie 2024 14:33
Au trecut 32 de ani de la dispariția tragică a lui Bogdan Bănuță, fotbalist pe care mulți jurnaliști și suporteri îl considerau „mai talentat decât Hagi” ♦ Pe 18 aprilie, acum trei decenii, piteșteanul sfârșea tragic, într-un accident auto care i-a curmat viața și coechipierului Gabi Năstase ♦ Cei doi se aflau în autocarul lui Inter Sibiu și se deplasau spre Bistrița, pentru un meci din prima ligă. Povestea tulburătoare a fost publicată de GSP în 2022.
- Destinul lui Bogdan Bănuță: al treisprezecelea născut, mereu urmărit de ghinion
- Dobrin a întârziat debutul lui Bănuță
- Transferul de la FC Argeș la Inter Sibiu, mutarea care i-a adus sfârșitul lui Bănuță
- Bogdan Bănuță, urmărit de Securitate
- Promisiunea care nu s-a mai îndeplinit: „Anul ăsta mă ridic, apoi vin la tine”
- Ziua accidentului și o presimțire sumbră
- Bogdan Bănuță, „umbra lui Hagi”
- „Hagi îl înjura, îl scuipa. N-a trimis ajutorul promis”
Gazeta a luat legătura cu familia fostului fotbalist și a publicat câteva mărturii sensibile despre viața și cariera lui Bănuță, de la alegerile copilăriei până la presiunile îndurate din cauza Securității și relația încordată pe care a avut-o cu Dobrin și Hagi.
Ce spunea fratele, Leonard Bănuță, pentru GSP, în 2022
Familia, reunită special la Pitești pentru a-i cinsti memoria lui Bogdan, precum și câțiva dintre foștii săi colegi, și-au amintit de fostul jucător dispărut prematur în 1992, la doar 26 de ani. Iată povestea integrală publicată în 2022:
Chiar dacă amintirea acelei zile de 18 aprilie le provoacă și acum goluri în stomac, rudele apropiate s-au gândit să organizeze o slujbă la mormântul lui Bănuță, iar mai apoi să dea play câtorva casete vechi, piese de colecție atât de dragi, cu meciurile fostului mijlocaș.
Leonard Bănuță-Zeiler, unul dintre frații mai mari ai lui Bogdan, extrem de apropiat de acesta, s-a întors zilele trecute din Germania, acolo unde locuiește de zeci de ani.
Destinul lui Bogdan Bănuță: al treisprezecelea născut, mereu urmărit de ghinion
„Facem o slujbă, apoi ne retragem la casa noastră din Trivale. Avem vreo două casete cu amintiri despre el, povestim, mai vin foști colegi de-ai lui. Vine sora mea, vine și cumnatul meu din America”, spune el.
Familia Bănuță e numeroasă: „Am fost 13 frați, mai trăim 10”, adaugă bărbatul. Bogdan Bănuță a fost mezinul familiei, cel de-al treisprezecelea născut. La fel ca-n poveștile din popor, numărul 13 i-a scos în cale multe ghinioane și un destin sfâșietor.
Cu o acuratețe impresionantă, Leonard Bănuță a relatat pentru Gazeta Sporturilor câteva dintre momentele de referință ce l-au avut în prim plan pe fratele său. Și începe cu primii ani din copilăria lui Bogdan, în care a avut de ales între tenis și fotbal:
„Prin 1975, eu jucam tenis, așa că m-am ocupat și de pregătirea lui. În nouă luni de zile, a ajuns să joace ca unul care joacă de trei-patru ani. A ieșit vicecampion național la dublu. Dar a fost atras mai mult de fotbal și s-a dus la Mihai Ianovschi. Am fost să-l văd și mi s-a spus: «Lasă-l la fotbal, că a venit de câteva luni și e cel mai bun din echipă». A fost un copil talentat, care a prins repede. Talentat, dar și cu ghinioane multe”.
Urmează perioada în care Bogdan Bănuță a fost coleg cu Hagi la „Luceafărul”, vechiul sistem comunist de pregătire centralizată a loturilor de juniori.
„Ghinioanele lui s-au ținut lanț de la începutul carierei, a pornit-o cu stângul din copilărie. A fost luat de mic la Luceafărul», dar condițiile în care copiii erau ținuți la «Electroaparataj» erau mizerabile.
Bogdan tot pleca de acolo și revenea acasă, la Pitești. Noi am fost 13 frați, iar el era cel mai mic, cel mai alintat, obișnuit să stea mereu cu noi. I-a fost greu. Dacă nu-l lua Luceafărul, el rămânea la FC Argeș și poate că debuta mult mai repede și altfel ar fi fost situația”, spune Leonard Bănuță.
Nu-i plăcea să stea singur în București, voia să stea acasă, în familie. Fiindcă era cel mai mic, maică-mea îi ducea la pat mâncarea, era alintat de noi toți. Era un copil simpatic, plin de energie.
- Leonard Bănuță-Zeiler, fratele lui Bogdan Bănuță
Dobrin a întârziat debutul lui Bănuță
Dar ce a fost în neregulă cu debutul la FC Argeș, echipa de care se leagă o bună parte din cariera lui Bănuță? Fratele acestuia vorbește despre relația mai puțin călduroasă pe care Bogdan a avut-o cu Nicolae Dobrin.
Deși Bănuță a debutat în „A” sub comanda acestuia, momentul ar fi fost amânat cu bună știință de cel poreclit „Gâscanul”.
„Când avea 17 ani și jumătate, lumea auzise deja de el că juca bine la lotul de juniori. Tot atunci, Dobrin venise antrenor la FC Argeș. Țin minte că a fost un meci de verificare în vară cu FC Magdeburg. El a jucat excelent, toată lumea se întreba «Cine e copilul, de unde e?».
M-am dus cu taică-meu la Dobrin și l-am întrebat: «Nu vă place?’ A spus: «Ba da, e bun» Dar ce a făcut el? Pentru propriile interese, l-a trimis la Dacia Pitești (n.r. - în liga a doua). A stat un sezon acolo și apoi i-am zis lui Dobrin: «Copilul ăsta nu stă acolo, pentru că nu se simte bine».
Pentru interesele lui, l-a mai ținut un an acolo. Care interese? Bogdan, care era convocat la lot, trebuia să fie în echipa Daciei pentru ca ei să nu joace în Divizia B cu juniori în teren. Fiindcă el era convocat la lot, Dacia nu mai trebuia să folosească alți juniori. În final, ne-a promis că-l ia la FC Argeș. Și noi l-am iubit fantastic pe Dobrin, toată lumea a făcut-o, dar n-a fost cel mai bun pedagog.
În următorul an, a început să-l bage, la 18 ani. Dar l-a prins pe Dobrin ca antrenor doar vreo jumătate de an. Nu se purta foarte frumos, nu știa să vorbească cu copiii, era nervos tot timpul.
Nu cred că a avut ceva personal cu el, însă Bogdan a fost copilul căruia nu-i plăcea să perie pe cineva. Era un copil cu demnitate și sensibilitate. Nu spunea de nimeni că e frumos, că e deștept doar ca să-l bage. Era și Bogdan puțin orgolios”, rememorează fratele lui Bogdan Bănuță.
Fratele lui Bănuță: „Bogdan a fost afectat enorm”
Acesta continuă cu alte informații despre antrenorul Dobrin și cum s-ar fi raportat el la Bănuță:
„La câteva meciuri, îl scotea pe Bogdan la încălzire. Se tot încălzea el câte o jumătate de oră, dar nu-l băga deloc. Asta l-a efectat enorm pe Bogdan.
Am aflat de la mai mulți că, atunci când s-a retras Dobrin, la meciul de adio, Constantin Cârstea, care era antrenor, l-ar fi întrebat: «Cui vrei să-i dai tricoul tău, cine merită să-l ia?» Dobrin ar fi zis: «Să-l ia Bănuță!» Dar fratele meu a refuzat să ia tricoul. Înseamnă că între ei a fost o chestie de suflet, o ruptură”, mărturisește el.
Spre deosebire de Bogdan, Hagi a avut parte de oameni mai cumsecade la Constanța, care l-au luat și l-au băgat de la 17 ani.
- Leonard Bănuță-Zeiler, fratele lui Bogdan Bănuță
Transferul de la FC Argeș la Inter Sibiu, mutarea care i-a adus sfârșitul lui Bănuță
Bănuță a evoluat 7 sezoane la FC Argeș, perioadă în care a devenit rapid un idol al tribunelor. Însă a existat și un paradox: chiar dacă era legat afectiv de oraș ca nimeni altcineva, nu a primit mereu aceeași dragoste din partea propriului club.
Plecarea sa la Inter Sibiu, în 1990, cea care peste doi ani avea să-i aducă sfârșitul, a ridicat multe semne de întrebare la acel moment.
„În mai 1983, a debutat la FC Argeș, la 18 ani și jumătate. De ce a plecat apoi? Cred că a fost o problemă cu Constantin Cârstea. Mulți l-au acuzat după aceea că din cauza lui s-a întâmplat. Toți suporterii îl huiduiau și-i ziceau lui Cârstea că din vina lui a plecat la Sibiu. Bogdan era foarte iubit de suporteri”.
Bogdan Bănuță, urmărit de Securitate
Mediul nu întotdeauna prietenos de la Pitești n-a fost singurul obstacol al carierei lui Bănuță. Cum ascensiunea lui a avut loc într-o perioadă tulbure a comunismului, fostul fotbalist a avut de înfruntat și multe șicane venite din partea Securității.
Povestește fratele său mai mare: „Au fost multe probleme cu cei de la Securitate. Când a terminat liceul, au început să sune telefoanele, ba de la Timișoara, ba de la București. Știți cum se întâmpla...«Hai, că te bagăm la facultate, hai să joci la noi».
Tatăl meu avea o prăvălie cu flori. Imediat, securiștii au început să vină cu amenințări: voiau să-i ia autorizația tatălui meu, să-l blocheze pe Bogdan ca nu cumva să plece în alt oraș, la alte echipe, ci să rămână la Pitești”.
Acesta continuă: „Bogdan a dat examen la București, la IEFS, iar un securist stătea tot timpul pe acolo, pe lângă el, ca nu cumva să facă ceva. Dar n-a intrat și a venit înapoi la Pitești. N-a fost pregătit.
Au mai fost tatonări cu Securitatea, inclusiv când era la lotul de tineret. Plecau în Iran și știți că toată lumea avea dolari atunci….o mie, două mii, trei mii, nu mai vorbim de cât aveau cei din București. La aeroport, când să plece, cei de la Vamă au întrebat: «Cine este Bănuță?» L-au tras deoparte și au știut exact că are dolari în căciulă. L-au suspendat șase luni și a vrut să se lase de fotbal. Abia a scăpat să nu intre în pușcărie!
Așa era atunci. Dacă te prindeau cu 100 de dolari, făceai pușcărie. Dar ca fotbalist, era admis. Toți plecau cu sute și mii de dolari. Pe ceilalți nici nu i-a băgat în seamă, nu-i interesa. Au venit special: «Care e Bănuță» și asta a fost”.
Ulterior, l-a vrut și Victoria București, echipa Securității. Halagian, care era antrenor, i-a spus: «Hai la Victoria, că o să ai numai avantaje». Tatăl meu, care era negustor și a făcut și pușcărie din cauza comuniștilor, n-a fost de acord. Oricum, nici Bogdan nu a dorit să plece.
- Leonard Bănuță-Zeiler, fratele lui Bogdan Bănuță
Promisiunea care nu s-a mai îndeplinit: „Anul ăsta mă ridic, apoi vin la tine”
La puțin timp după transferul la Sibiu, Bogdan Bănuță a mers să-și viziteze fratele, pe Leonard, în Germania. Acolo, a fost la un pas să bată palma cu un club din Zweite, însă a revenit în cele din urmă în România.
Nu înainte de a face o promisiune care nu s-a mai împlinit niciodată. „El a fost la mine în Germania, în 1991, plecase deja la Sibiu. În concediul lui, a fost acolo timp de o lună. S-a antrenat în orășelul în care stăteam eu. La un moment dat, am vorbit eu cu mai multe cluburi și am fost la Munchen 1860, care era în Zweite. A dat mai multe probe de joc. Antrenorul s-a dus la el, i-a plăcut foarte mult de Bogdan.
A vrut să-l cheme, să-i facă un contrct, dar lui Bogdan îi era dor de casă și a zis că nu rămâne. Mi-a spus: «Mă mai antrenez și o să vin la anul. Anul ăsta mă ridic, trag mai tare, mă antrenez mai cu spor și la vară precis vin acolo». Avea în minte să joacă la o echipă de prima ligă în Germania. Avea deja 27 de ani, dar uite că s-a întâmplat nenorocirea în aprilie”.
Ziua accidentului și o presimțire sumbră
Pe 18 aprilie 1992, când jucătorii Interului Sibiu se îndreptau spre Bistrița pentru un meci cu Gloria, autocarul acestora s-a răsturnat între Sibiu și Mediaș, la Șeica Mare. Bogdan Bănuță și Radu Gabriel Năstase au fost jucătorii care și-au pierdut viața.
Fratele lui Bănuță își aduce aminte perfect de ziua tragediei, dar și de presimțirea pe care Bogdan a avut-o cu câteva săptămâni înainte de accident. „Eu eram în Germania când s-a întâmplat. Plecaseră către Bistrița de la Sibiu. Șoferului obișnuit i se luase carnetul și au angajat un alt șofer, pensionar, care avea boala vitezei și mai făcuse două accidente cu Inter.
Bogdan chiar îi spunea maică-mii că îi e frică de șoferii care merg repede. Cu vreo trei săptămâni înainte de accident, Bogdan ceruse Biblia, a avut o presimțire. Mama mea era credincioasă, iar el îi ceruse Biblia.
Cum e destinul...când vin de la Blaj spre Pitești, trec mereu pe lângă cruce. La Șeica Mare s-a întâmplat, șoferul a mers repede, ploua, și a prins un cap de pod. În loc de 40-50 la oră, cred că avea 70-80. Din podeț, au fost aruncați într-un copac. Majoritatea au sărit pe câmp, prin geamuri, la 20-30 de metri. Dar el și Năstase au fost prinși sub autobuz”.
După tragedie, n-am mai putut să văd un meci de fotbal doi ani de zile. Am fost foarte afectat, mai ales că îl așteptam să vină în Germania. Era aprilie și urma ca-n iulie să vină și să rămână să joace acolo câțiva ani.
- Leonard Bănuță-Zeiler, fratele lui Bogdan Bănuță
Bogdan Bănuță, „umbra lui Hagi”
Comparați de presa vremii, Bănuță și Hagi au fost colegi la „Luceafărul”, dar și adversari în numeroase rânduri, după debuturile lor în Divizia A. Printre microbiști, circulau multe mituri despre modul în care Bănuță îl anihila de fiecare dată pe Hagi, motiv pentru care a primit supranumele de „Umbra lui Hagi”. Fratele său își aduce aminte perfect de acele partide:
„A prins multe meciuri bune, într-adevăr. Țin minte că a făcut un meci excepțional cu Sportul Studențesc, cred că în 1986. Cunoscându-l foarte bine pe Hagi de la lotul de tineret, stătea lângă el și îl ținea om la om. L-a marcat foarte bine, iar Hagi n-a făcut nimic.
În același timp, avea incursiuni foarte rapide pe extremă, centrări foarte bune. Bogdan a și înscris în acel meci. Dintr-o lovitură liberă de la 25 de metri, a băgat-o direct în vinclu. Titlul din ziarul «Sportul» a fost chiar despre fratele meu”.
„Hagi, neutralizat de «umbra» lui, Bănuță, nu și-a putut face jocul obișnuit”, scria Gheorghe Nicolaescu în cronica partidei din „Sportul”, pe 26 sptembrie 1986.
„Hagi îl înjura, îl scuipa. N-a trimis ajutorul promis”
Relația dintre Bănuță și Hagi nu era nici pe departe una apropiată. Tot fratele său e cel care face dezvăluirea: „Bogdan nu-l avea la suflet din cauza egoismului exagerat al acestuia și din cauza caracterului său în relația cu colegii de echipă.
Când erau adversari, Bogdan l-a anihilat de cele mai multe ori. Nervos, Hagi îl înjura, îl scuipa sau îl călca intenționat pe Bogdan. Când a murit, Hagi s-a lăudat la televiziune că va trimite un ajutor în bani familiei, ajutor pe care nu l-a trimis niciodată”.
Naționala, visul interzis al lui Bogdan Bănuță
Bănuță n-a prins niciun meci în tricoul echipei naționale mari, chiar dacă a fost un junior strălucit. Despre absența lui din prima reprezentativă, fratele său spune:
„Mereu a avut ghinion: ba se accidenta, ba era suspendat pentru valută, ba nu voia să joace la Victoria București. Cred că cei din provincie aveau mai puține șanse, atunci nu era o așa de mare mediatizare a meciurilor din țară.
Daca ar mai fi trăit, sunt convins că ar fi fost convocat și la naționala mare. Îl putem compara și cu «cazul Lucian Sânmărtean», dar destinul lui nu a fost așa de fericit”.
11 convocărila naționala de tineret a adunat regretatul fotbalist
Bogdan a fost prezent la Campionatul European de Juniori din 1983, din Anglia, când au ajuns până în sferturi. Țin minte că a primit niște elogii nemaipomenite după acel turneu. A fost în aceeași generație cu Hagi, cu Mateuț.
În ziarul «Sportul», era mereu printre primii la note. Era un jucător talentat, complet, care putea juca la fel de bine atât faza de apărare, cât și cea de atac. A jucat fundaș stânga, fundaș dreapta, mijlocaș și atacant, pe stânga sau dreapta. Lovea la fel de bine cu ambele picioare.
- Leonard Bănuță-Zeiler, fratele lui Bogdan Bănuță
CV Bogdan Bănuță
- s-a născut pe 19 august 1965, Pitești
- debut în prima ligă: 13 mai 1984, ASA Târgu Mureș - FC Argeș 3-1
- a evoluat în 181 de partide în prima divizie, pentru FC Argeș și Inter Sibiu, marcând 24 de goluri
- a încetat din viață pe 18 aprilie 1992, la Șeica Mare (Sibiu), într-un accident auto