Articol de Luminița Paul, Costi Prună - Publicat luni, 16 mai 2022 13:29 / Actualizat luni, 16 mai 2022 14:51
Carlos Viver, antrenorul Rapidului la handbal feminin, își dorește să cucerească titlul alături de clubul la care a venit în 2020, pentru că ar fi un succes, dar și povestea frumoasă a unei echipe care sezonul trecut era aproape de retrogradare.
Antrenamentul se încheie cu zâmbetul pe buze, antrenori și jucătoare mai schimbă câte o replică răsunătoare în sala care s-a golit repede. Carlos Viver și asistentul său, David Ginesta, discută un pic despre ce e de făcut pentru a doua zi. Sunt aici, la Rapid, din 2020, pe când Viver încă antrena și naționala Spaniei. Înainte petrecuse câțiva ani la echipa pentru care a și jucat aproape toată viața, BM Granollers, dar numirea în postul de selecționer i-a schimbat rutinele.
„Partea de selecționer e foarte frumoasă, dar are unele aspecte complexe”, explică el în discuția cu Gazeta. „Naționala e o chestie foarte intensă, dar pentru persoanele ca mine, cărora le place să antreneze toată ziua, apar momentele când îți dorești să fii lângă teren.
Au fost trei ani în care am pregătit exclusiv naționala, iar capul, inima îmi cereau să revin să antrenez în fiecare zi o echipă. Să te simți integrat în structura unui club, asta îmi cerea inima. Și s-a ivit oportunitatea de a veni aici”, detaliază el, deși nu știa nimic despre trecutul glorios al clubului.
„Era o provocare complicată, iar asta a făcut ca totul să fie și mai frumos. Echipa avea două puncte și în acel moment mi s-a părut o încercare frumoasă și dificilă. Asta a făcut-o mai atractivă pentru mine. Totul a mers excelent și cred că am fost inspirat când am venit”, conchide Viver.
Acum e aproape de cucerirea titlului, Rapid e pe primul loc cu 3 etape rămase de disputat, s-a adaptat bine, chiar dacă își vede familia doar în vizită, și speră să poată rămâne mult timp în Giulești pentru a crea o echipă cu adevărat puternică, aptă să se bată în Liga Campionilor.
- Carlos Viver, a trecut ceva timp de când ești la București și o antrenezi pe Rapid, cum te simți și cum te-ai acomodat?
- Atât eu, cât și familia mea cred că ne-am integrat foarte bine, primirea pe care am avut-o din partea clubului a fost foarte bună. Sezonul trecut a fost unul de succes pentru noi fiindcă eram într-o situație periculoasă, aproape de retrogradare și cred că anul acesta lucrurile merg foarte bine. Totul se poate rezuma așa: suntem fericiți cu tot ce ni se întâmplă.
Carlos Viver: „Am putut să ne pregătim bine"
- Acest sezon e unul de succes, echipa e pe primul loc, sunt multe șanse de a câștiga titlul. Cum ai reușit acest lucru în atât de puțin timp?
- Nu am reușit doar eu, ci toată echipa. Bogdan cu structura pe care a generat-o, una care a devenit din ce în ce mai potentă. Și sunt mai mulți factori de luat în calcul: în primul rând, această echipă nu a jucat în competițiile europene și am putut să ne pregătim partidele foarte bine.
O pregătire pe care am început-o de anul trecut, însă am rămas cu aproape jumătate dintre jucătoarele pe care le aveam. Anul acesta am avut continuitate și le-am integrat și pe jucătoarele noi.
- Ce ar însemna să câștigi titlul și să antrenezi apoi în Ligă?
- Ar fi un succes pentru club, doar când ne gândim avem un zâmbet imens pe față. Vom lupta cu tot ce avem până la final și ar fi o poveste foarte frumoasă.
- Are valoare Rapidul pentru a lupta în Liga Campionilor?
- În acest sezon am lucrat în paralel vizionând meciurile din Ligă, nu crezând că vom ajunge noi să jucăm acolo, ci pentru că am simțit că este obligația noastră să deschidem viziunea clubului pentru următorul sezon. Acolo e foarte greu, toate echipele sunt structurate ca entități extrem de potente. Nu va fi simplu! Cu toate numele care vor veni vom avea o formație puternică, dar mai e mult până acolo.
- Pentru cele care vor veni crezi că a fost o garanție faptul că tu antrenezi aici?
- Cred că pe unii oameni o să-i surprindă cum își gestionează jucătoarele carierele. Cum controlează mereu proiectele pe care le urmează. Nu cred că figura antrenorului e cea care contează pentru ele. Imaginea pe care o pot avea acum despre Rapid din exterior e mai bună decât acum câțiva ani. E o echipă care se luptă pentru primele locuri. Are opțiuni pentru a juca în Ligă, economic e un club stabil. Asta le dă încredere.
Fetele, mai expresive decât băieții
- E un proiect pe termen lung, te gândești să mai rămâi? În doi-trei ani, acest club vrea să se bată pentru trofeul Ligii Campionilor.
- (zâmbește) E o anecdotă cu Bogdan Vasiliu care, atunci când ne-a primit, ne-a spus că în capul lui era ca atunci când clubul împlinește 100 de ani, echipa să joace în Liga Campionilor și să o câștige. Mai avem un an până în 2023 pentru a încerca, nu va fi ușor, dar pașii care sunt făcuți duc către un proiect de lungă durată. Eu și colegii mei mai avem doi ani de contract, dar știi cum e, totul depinde de rezultate. Azi ești aici, mâine s-ar putea să nu.
- Ai antrenat echipe feminine, echipe masculine, care e diferența?
- Ambele situații sunt ofertante pentru un antrenor când ajungi la nivelul maxim. În această etapă a vieții mele, capul meu este în handbalul feminin. Nu știu de ce. Diferența se face în gestionarea emoțiilor. E diferit cum se tratează situațiile într-un vestiar feminin și într-unul masculin.
E diferit cum se raportează băieții când vine vorba despre senzația de teamă. E o diferență de abordare, pe când fetele fac totul mai expresiv, iar asta mie îmi place. Atunci când un vestiar feminin uită de toate și se dedică pe de-a întregul, poate face lucruri care sunt dincolo de normal, așa cum e anul acesta pentru Rapid.
Diferențe financiare imense între România și Spania
- Spania a câștigat cu tine argintul mondial, cum a fost experiența asta pentru tine? Cum ți-o amintești acum: câștigând argintul sau pierzând aurul?
- Nu, nu, sigur câștigând argintul! Când am intrat eu în handbalul spaniol era nevoie de o schimbare de generații, se termina epoca lui Jorge Duenas și era un grup de jucătoare aflat la zenitul carierei lor. Nu a fost ușor, liga spaniolă e una care suferă, face pași înainte, dar foarte mici.
Să reîntinerești echipa reprezentativă nu a fost un lucru simplu. Experiența internațională a jucătoarelor era dată de meciurile de la națională, nu de cele de la echipele de club. În România, CSM joacă în Ligă, anul trecut a fost și Vâlcea, iar în EHF le-am avut, sezonul acesta, pe Cisnădie, Baia Mare și Vâlcea.
În Spania nu avem așa ceva, ci echipe care joacă în fosta Challenge Cup. Când am preluat echipa, obiectivul era să ajungem la Jocurile Olimpice, nu știam că e atât de complicat. Și a fost la Mondialul din Japonia, când totul s-a aliniat pentru noi. Trebuie să fim mândri, nu e ușor să ajungi la un argint mondial.
- Am citit că bugetele sunt 200.000-300.000 de euro pe an și că salariile sunt foarte mici în liga spaniolă, 800-900 de euro, în timp ce în România e complet opus: 1,5 milioane, respectiv 4.000-5.000. Cum îți explici această situație?
- Da, confirm că bugetele sunt mici, multe dintre jucătoare au și un loc de muncă pe lângă handbal, unele studiază. E o situație diferită, aici te simți profesionist de când intri pe ușa sălii Rapid, nu doar din motive financiare, ci și pentru că în spate ai o structură foarte bună.
În Spania, ce se face bine este că se dă randament cu mijloace puține. Se utilizează mult imaginația și mereu este prioritizată latura sportivă. Antrenori buni, fizioterapeuți buni, medici buni, săli bune pentru a te antrena. Fetele au salarii mici, dar din punct de vedere sportiv nu le lipsește nimic.
Viver nu se vedea antrenor
- Ți-ai dorit mereu să devii antrenor după ce ai renunțat la cariera de jucător?
- (zâmbește) Nu. Atunci când încă jucam, în familia mea mereu se zicea că aș fi un antrenor bun, când mă retrag. Iar eu le spuneam: imposibil! Credeam că antrenorul e mereu un personaj solitar, departe de grup, iar mie asta îmi plăcea, spiritul de echipă. Greșeam! Să fii antrenor îți dă multă satisfacție, am găsit un aspect al vieții în care mă simt foarte împlinit și în largul meu.
- Ce te-ai fi gândit că poți să ajungi?
- Probabil aș fi deschis o afacere, aveam unele idei. S-a întâmplat fix când mi-am terminat cariera să mi se ofere postul de antrenor în clubul vieții mele, în orașul în care m-am născut, la echipa feminină. Mi s-a părut o oportunitate frumoasă pentru a-mi continua viața, cel puțin la început, dar de atunci am făcut mulți pași și acum sunt într-un moment foarte bun al vieții mele.
- Cum ți se pare Bucureștiul? Orașul tău, Granollers, e mic.
- Da, 55.000 de locuitori. Bucureștiul îmi place mult, încercăm să cunoaștem România când ne permite timpul. Dar de câte ori putem, mergem să cunoaștem și alte orașe, ne-am făcut o impresie deosebită despre România. Nu credeam că în această țară și în București sunt atâtea locuri în care să te poți simți bine!
Familia stă în Spania
- E cineva din familia ta cu tine?
- Nu, e imposibil, eu am trei băieți și toți încă studiază. Ar fi egoist din partea mea să le cer să vină aici, au viața lor acolo, în Spania, prietenii, e dificil. Trebuie să o luăm pas cu pas, mereu am vorbit despre posibilitatea de a antrena afară, așa că băieții mei erau pregătiți pentru acest lucru. Profităm de orice ocazie pentru a ne vedea, înainte de Paști au fost aici.
- Când ai un pic de timp liber, ce-ți place să faci?
- Îmi place să merg pe jos, iar în Spania pe bicicletă de munte. Îmi place să vizitez orașul, să merg prin el, cu soția mea, cu David în Parcul Herăstrău, e un loc care ne place, ne relaxăm mult acolo. Până la urmă, e obligația noastră să cunoaștem locul unde trăim. Următorul pas e să învățăm limba română, ne-ar plăcea să cunoaștem mai mult din filosofia și viața românilor.
- E ceva care nu-ți place, traficul?
- Ehh, despre trafic am putea vorbi multe ore... Chiar dacă nu-ți place, trebuie să te pliezi pe situație, să te adaptezi la locul în care trăiești, nu doar să critici. M-a surprins mult felul în care se parchează mașinile în România: nu felul în care sunt parcate, ci locurile unde se poate parca! (râde) E surprinzător.
- Îți place mâncarea de aici?
- Încercăm să mâncăm mâncare tipică, ne plac felurile tradiționale, mămăliga, ciolanul. Am fost la multe restaurante, mai mult decât o făceam în Spania. E normal să cunoști și această latură, nu doar parcurile.
Singura diferență de acum este dată de faptul că CSM a avut o traiectorie în ultimii ani de echipa cea mai puternică din ligă, iar Rapid vine dintr-o situație cu totul diferită, însă pașii care se fac acum ne apropie foarte mult. Trebuie să muncim mult, dar suntem la fel
-Carlos Viver, antrenor Rapid
Spaniolele se adaptează foarte bine în liga română pentru că felul în care românii și spaniolii privesc viața e comun. Avem sângele fierbinte, suntem foarte latini în anumite privințe, iar România nu mi se pare o țară din Est
-Carlos Viver, antrenor Rapid
Din punct de vedere profesional, îmi doresc să rămânem pe locul întâi până la final și să câștigăm campionatul, dar cel mai important, sănătate! Știind, mai ales, prin ce am trecut în ultimii doi ani cu COVID, nu o spun doar de formă: sănătatea e cea mai importantă pentru mine și ai mei!
-Carlos Viver, antrenor Rapid
Sunt o persoana dedicată familiei, îmi place să petrec timp cu soția și copiii mei. Încerc să nu iau nicio problemă din sală acasă. Încerc mereu să fiu sincer cu jucătoarele mele, să am mereu disponibilitatea de a vorbi cu ele, iar ele să-mi spună tot ce le deranjează
-Carlos Viver, antrenor Rapid
„Campionatul României, între primele din Europa”
Antrenorul Rapidului apreciază că în România handbalul feminin „este la un nivel înalt, între primele trei-patru campionate din Europa. Nu contează ce spune EHF în ceea ce privește coeficientul, că are doar o echipă în Ligă, iar acest lucru e demonstrat și de faptul că CSM a fost în sferturi, Baia Mare în Final 4, iar echipa națională a României, când va avea toate jucătoarele disponibile, cu Neagu, cu Pintea, fără probleme de COVID, va fi la în nivel înalt”.
„De vizitat? Nordul Spaniei și insulele”
Spania este o țară turistică, iar Viver a recomandat la rugămintea Gazetei locurile care i se par interesante de vizitat. „Barcelona și Madrid sunt de vizitat, mie, personal, îmi place mai mult Barcelona, e mai mică”, spune el. ”Cred că nordul Spaniei e de vizitat, Cantabria, toată Țara Bascilor, Galicia, Asturias.
Cea mai mare surpriză am avut-o cu Palma de Mallorca. Credeam că e un loc turistic, cu prea multă lume, mulți străini, dar am descoperit niște locuri incredibile. Dintre insulele Spaniei, îmi plac mai mult Balearele decât Canarele, Mallorca, Ibiza și Menorca merită vizitate de orice persoană căreia îi place să călătorească”, a încheiat el.
CV Carlos Viver
- S-a născut pe 24 aprilie 1973, la Granollers
- A jucat în Liga Asobal la BM Granollers între 1992 și 2008, cu un sezon la SD Teucro (1999-2000)
- A marcat 1.150 de goluri
- A câștigat de două ori Cupa EHF (1995, 1996)
- A disputat 6 meciuri la echipa națională
- A antrenat BM Granollers (2014-2017), naționala Spaniei (2017-2021), iar din 2020 este la Rapid București
Citește și:
Dinamo își adjudecă și Cupa României, după o finală dramatică împotriva rivalei Steaua
Elina Svitolina e însărcinată! Anunțul ucrainencei: „Așteptăm o fetiță”
)
)
)
)
)
)
)
)
