Trebuia să i se înfunde!

După prelungiri și penalty-uri de departajare. O astfel de umilință nu s-a mai trăit în Gruia din 2018, când anonima Dudelange din Luxemburg a scos-o pe CFR din Europa League. Pe bancă se afla atunci portughezul Toni Conceicao, care va cuceri titlul în sezonul respectiv.

După 0-0 la Erevan, era greu de anticipat, de-a dreptul imposibil, un eșec al campioanei noastre la ea acasă. Care, dacă analizăm caseta tehnică, nici n-ar fi trebuit să se producă. Dar CFR chiar a avut ghinion, ghinion mare. Început în dimineața meciului, când Kolinger și Mistrati, titulari în tur, au devenit indisponibili, continuat seara.

Scriu așa deoarece CFR a dominat întâlnirea și a irosit numeroase ocazii. În plus, armenii au egalat la 1 în minutul 89 și la 2 în 119, când CFR părea de fiecare dată scăpată în câștigătoare. Până la un punct, Dan Petrescu nu s-a plâns aiurea că „Parcă sunt blestemat!”.

Dincolo de neșansă, formația clujeană a și greșit mult. A deschis scorul repede prin Boateng, cel mai bun om al ei, după care a socotit meciul încheiat și n-a mai pus presiune până nu s-a trezit egalată. Din păcate, la fel a făcut și după ce Petrila a înscris, în minutul 94, pentru 2-1. A mutat din nou piciorul de pe accelerație pe frână, s-a retras și i-a permis lui Piunik să capete curaj și să se dezvolte.

Surprinzător la experiența lor, „feroviarii” n-au înțeles, ori au neglijat, că ei trebuie să aibă mingea, să țină de ea. Că dacă mingea e la adversari, te expui și riști. Faptul că i-au lăsat pe armeni să joace, parcă i-au invitat, avea să-i coste foarte scump pe băieții lui Dan Petrescu.

Acesta a declarat că nu el le-a cerut lui Deac et Comp. să se retragă. Credibil, ceea ce nu-l disculpă însă pe „Bursuc”, care era obligat să intervină energic. Să nu se supere, dar el e cel care a introdus și a perfecționat în Gruia stilul minimalist. Zgârcit, ultrapragmatic, fotbal la rezultat, nu la spectacol. "Filozofie" conform căreia decisiv e să câștigi, nu cum câștigi. Scopul scuză mijloacele, nu?

Deși recent a pierdut în aceeași manieră Supercupa, Sepsi întorcând de la 0-1 la 2-1 în finalurile de repriză, Petrescu și ai lui n-au învățat nimic din lecția aceea. Obținând devreme avantaj, ei s-au mulțumit să aștepte cu Piunik, să mizeze pe trecerea timpului. Ba și, mai trist, să refuze jocul. Iar când procedezi așa, fotbalul nu întârzie să te pedepsească. Să te aducă înapoi cu picioarele pe pământ.

Într-un moment în care chiar mă îndoiesc că „Bursucul” va fi dat afară, căci asemenea hotărâri nu se iau la cald, notez că acestuia trebuia să i se înfunde odată și odată. Am și avertizat luni, în articolul „Campioana fără scuze”, în care notam că „Ulciorul nu merge mereu la apă. Se mai și sparge”.

Exact așa s-a întâmplat miercuri. S-a spart ulciorul și campioana țării, care a învins uneori norocos, alteori dintr-o lovitură liberă ori cu îngăduința arbitrilor, s-a umplut de rușine. Dar de aici și până la mazilirea lui Petrescu rămâne, părerea mea, un drum lung. Pe care CFR îl va evita.