)
Articol de Cristian Geambașu - Publicat joi, 15 septembrie 2022 15:38 / Actualizat joi, 15 septembrie 2022 15:49
Eduard Novak, ministrul în funcție al sportului, primește pensie viageră. Mai mult decât atât, suma pe care o încasează șeful sportului românesc este de 16.335 de lei (echivalentul a 3.300 de euro), plafonul maxim al rentelor stabilite de statul român
Știrea despre foarte tânărul pensionar, sportiv paralimpic până mai ieri, apare într-o luare de poziție a SNST (Sindicatul Național Sport și Tineret). Organizația amintită îl acuză pe ministru că profită de rolul său în guvern, "aprobând imediat toate premierile pentru el la cel mai înalt nivel", în timp ce banii pentru sportivii cu performanțe din alte federații ar fi blocați. Lucruri pe care le-ar fi făcut și atunci când era președinte al Federației Române de Ciclism, când și-ar fi atribuit o primă de 75.000 de euro drept comision pentru un contract încheiat de forul pe care îl conducea.
Să revenim însă la știrea brută, pensia viageră. Surprinde faptul că pensia pe care o ridică domnul Novak este egală cu aceea a unor legende ale sportului românesc, multiple laureate olimpice, mondiale sau europene: Elisabeta Lipă, Nadia Comăneci, Gabi Szabo, Ana Maria Brânză, Marian Drăgulescu sau Doina Melinte. Surprinde, dar nu ar trebui să surprindă. Din punct de vedere tehnic, Eduard Novak îndeplinește grila unei recompense la nivel maximal.
Conform Legii 69/2000, eligibili să primească rentă viageră sunt sportivii care au obținut "o medalie de aur, argint sau de bronz în probele individuale sau pe echipe din cadrul jocurilor olimpice sau o medalie de aur la campionatele mondiale şi europene de seniori probe olimpice". (…) "Pentru sportivii care cumulează titlul de campion olimpic şi cel de campion mondial sau european ori titlul de campion mondial cu cel european renta viageră acordată pentru cea mai bună performanţă se cumulează cu cea pentru performanţa inferioară"
"Doar olimpici"
Multiplu medaliat paralimpic, mondial și european, Eduard Novak se legitimează, așadar, cu performanțe similare legendelor mai sus enumerate. Dar sunt similare? Aceasta este o întrebare periculoasă și cred că intuiți de ce. Vi se pare că Eduard Novak a fost un sportiv de nivelul Elisabetei Lipă, al Nadiei Comăneci, al lui Gabi Szabo ori al regretatului Ivan Patzaichin? Observați că am pornit pe un drum pe care din loc în loc sunt plantate mine antipersonal, fiindcă ajungem să comparăm un fost sportiv paralimpic cu unii "doar olimpici".
De ce este periculoasă discuția, pare ușor de înțeles. Adică de ce o persoană cu o deficiență sau un handicap fizic (inclusiv dobândit, cazul lui Novak) nu ar avea dreptul la aceeași răsplată cu una fără handicap (campioni absoluți ai drepturilor omului și ai libertății de expresie/gândire, francezii nu se feresc să numească handicapé persoanele cu deficiențe fizice).
Toți muncesc și își doresc victoria
Ne aflăm deja pe teritoriul plin de capcane al corectitudinii politice. De dragul libertății de gândire în ambele sensuri, te poți întreba totuși, fără să fii trăsnit, cum pot fi egale performanțe realizate la Jocuri Olimpice și Jocuri Paralimpice? Și bineînțeles că aici nu este vorba de nivelul matematic al recordurilor, ci de atât de tiranica audiență. Mai frumos spus, de percepția publicului. Care vine în tribună atras atât de spectaculozitatea disciplinei sportive, cât și de anvergura competitorilor.
La Jocurile Olimpice, multă lume urmărește concursul de atletism și de înot și foarte puțină spre deloc vine la haltere și lupte greco-romane. Ați băgat de seamă că nu am suflat o vorbă despre fotbal. Nu poți obliga omul să mimeze același entuziasm la o partidă de tenis dintre Alexei Popyrin și Marton Fucsovics, să zicem, și una dintre Djokovici și Nadal. Că și Popyrin, și Fucsovics muncesc pe rupte, și transpiră și își doresc victoria. Dar sunt numărul 90 și 91 ATP și nu au câștigat nimic notabil în carieră.
Corectitudine pur și simplu
Problema reală nu este că Eduard Novak primește rentă viageră din postura de fost sportiv paralimpic (când s-a retras nu se știe), asta este o dezbatere fără învingători. Problema este că ministrul comunicatelor bilingve folosește în interes personal prerogativele funcției. Aici nu mai este vorba despre corectitudine politică, ci despre corectitudine pur și simplu.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
