)
Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat joi, 17 noiembrie 2022 21:22 / Actualizat joi, 17 noiembrie 2022 21:39
Deoarece Edi Iordănescu n-a putut folosi o sumedenie de prezumtivi titulari, unii accidentați, alții nelăsați de cluburi să se prezinte la lot într-o zi care nu-i dată oficială FIFA, România a aliniat contra Sloveniei un fel de selecționată divizionară. Împănată, e drept, cu câțiva „străini”.
Formație pe care n-aș numi-o nici măcar reprezentativa B și de la care n-aș avea pretenții deosebite. Pentru că, zău așa, cum să-i ceri mult când în tricoul ei au debutat joi, pe Cluj Arena, 5 jucători, H. Moldovan, Vătăjelu, Opruț, Petrila și Boloca? Naționala a încetat să mai fie echipa celor mai buni, a celor merituoși, ce se petrece, ea a devenit o pistă de încercare, un câmp de experimente repetate?!
Înainte de orice, să-mi fie permis să întreb de ce Atletico Madrid, multiplă campioană a Spaniei și triplă câștigătoare a Europa League, i-a permis portarului sloven Oblak să onoreze convocarea, iar Huesca, locul 7 în Segunda Division, i-a interzis fundașului român Rațiu să meargă la Mogoșoaia?! Întreb, mă mir și, cu voia dumneavoastră, ridic din umeri.
Neplăcut și incomod, adevărul e că, urmare logică a crizei de rezultate pe plan internațional, implicit, de calificări, nu prea ne mai bagă nimeni în seamă pe planetă. Am avut cotă, am fost socotiți adversari puternici și respectați, dar am ajuns, de pe locul 53 mondial, la „și alții”.
Niște anonimi pe care naționalele cu firmă nu-i mai acceptă nici ca sparring-partneri. De-aia și jucăm amicale cu Slovenia și cu Republica Moldova, ocupantele pozițiilor 63 și, respectiv, 174 în ierarhia FIFA. Între noi, codașii, așa-i?
Lipsa de valoare constituie una dintre cauzele, poate prima, menite să explice pierderea interesului suporterilor pentru „tricolori”. O dovadă convingătoare e și aceea că peste 23.000 din cele 30.000 de scaune ale arenei clujene au rămas goale joi seara!
Și dac-ar fi mers la stadion, fanii n-ar fi avut ce vedea timp de o repriză, pe parcursul căreia băieții noștri n-au mișcat în front, fiind depășiți sub toate aspectele. Fără replică, parcă anesteziați, ei s-au trezit conduși cu 2-0 și siliți să încerce schimbarea jocului și a rezultatului după pauză.
Corect, repriza secundă, înviorată de intrarea lui Moruțan, le-a aparținut cap-coadă. Drăguș a redus din handicap, dar nici el, nici coechipierii n-au reușit mai mult, slovenii terminând în genunchi, în final însă învingători pe merit.
De acord că, prin prisma absențelor și a debuturilor amintite, ultimele însemnând trac, emoții, naționala României e în măsură să invoce unele circumstanțe atenuante. Nici ele nu scuză însă evoluția execrabilă vreme de 45 de minute și eșecul suferit în fața unui adversar modest, de mâna a doua spre a treia. O dată în plus, elevii lui Iordănescu au căutat ceva și n-au găsit. Oare vor găsi vreodată?
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
