Oltenii și austrofobia

Faptul că Spațiul Schengen nu se extinde și peste spațiul mioritic în principal din cauza opoziției Austriei a dus la o iritare generală, cu destule accese de furie veritabilă. Poate întemeiat, poate nu tocmai, nu intrăm în amănunte, că ne-apucăm urechile în politică, iar inițiații ne vor trimite îndărăt, la numărat de cornere. 

Cert este că mediile online, alături de navele lor amiral care sunt rețelele de socializare, bubuie de postări cu branduri austriece celebre tăiate cu roșu, de boicoturi personale sau de grup, mai lipsește deja clasicul muștar spoit peste peruca albă a lui Mozart sau peste clapele clavecinului său.

Îi boicotară, muică!

Printre protestatari se numără și clubul Universitatea Craiova. Societate sportivă confruntată în aceste zile cu o mulțime de probleme, demisia antrenorului, contrele dintre acesta și președinte, problemele cu mai mulți jucători. Niciunul însă dintre aceste necazuri nu depășește în intensitate obida organică încercată de olteni față de statul austriac, opozantul accesului nostru în Schengen. 

Prin urmare, se închid conturile de la banca având acea siglă galbenă, nu se mai alimentează mașinile clubului la benzinăria cu verde, iar cantonamentul tradițional de vară al Științei va fi strămutat în altă parte. Boicot total, cum se spune în comunicat!

De data asta a fost consens

Cum patronul Mihai Rotaru a susținut ferm, de curând, că nu-i plac divergențele de opinii din interiorul clubului, e de presupus că acest comunicat haiducesc-patriotic reprezintă expresia unanimității care guvernează activitatea oltenilor. 

Așa gândesc toți, și patronul, și președintele, și antrenorul interimar și, fără îndoială, și viitorul antrenor, care va fi nominalizat până pe 23 decembrie, conform unei declarații de vineri a dlui MR. 

Nu se mai repetă acele episoade când antrenorul dă patru jucători afară și apoi zice președintele că nu trebuia. Nu, acum e consens anti-austriac. Austrofobie pe față.

Politică sau doar economie?

Furia din comunicat a fost detaliată de Mihai Rotaru la o noapte după redactarea acestuia. Interpelat în direct la Fanatik Show-SuperLiga de autorul acestor rânduri dacă nu cumva măcar o parte a nădufului ar trebui să-i vizeze și pe politicienii români, incapabili să-și susțină argumentele în fața omologilor austrieci, dl Rotaru a replicat că boicotul oltenesc nu vizează politica, pentru că fotbalul nu face politică. 

Revolta perfectului simplu se referă la chestiuni strict economice, să fie clar! Cu completarea domnului Rotaru că veto-ul austriecilor a avut la bază fundamente electorale. Păi, termenul „electoral” nu cumva aparține politicii?

Libertatea de a interzice

Sigur că până la urmă orice echipă are dreptul să bage motorină în autocar de unde poftește, să-și închidă conturile de la o bancă pentru a le deschide la o alta, să meargă în cantonament unde vrea. Se poate interzice prin ordin de zi pe unitate urmărirea Concertului de Anul Nou de la Viena, se pot contraindica plimbările individuale pe Mariahilfestrasse la cumpărături sau la Schonbrunn, la culturalizare. În meniul echipei poate fi inclus deliciosul piept de lebădă, de altfel specialitate tradițională a vizitatorilor români ai Vienei, în urmă cu două-trei decenii.

Au stat cam puțin

Sunt, toate acestea, opțiuni individuale. Dar se uită că în veacul al optsprezecelea, vreme de aproape 20 de ani (1716-1736), Oltenia s-a aflat sub stăpânire austriacă. Au mai tăiat bărbile până la brâu ale boierilor, i-au mai împrietenit cu săpunul, au mai încercat să-i dezvețe de peșcheș, bacșiș și alte obiceiuri levantine, dar a trebuit apoi să plece. 

Observând obiceiurile nativilor ulteriori ai arealului (mă număr printre aceștia, ca și autorii comunicatului), destule opinii consideră că n-ar fi fost tocmai rău dacă austriecii ar mai fi stat puțin pe meleagurile Olteniei.