Opriți plânsul!

Cum nu s-a întâmplat așa, fanii s-au grăbit să caute un țap ispășitor și l-au găsit în persoana arbitrului polonez Marciniak. Deși unanim lăudat, căci presa britanică nu l-a scos din nota 8, ba și felicitat de Collina în cabină, „centralul" din Plock s-a văzut pus la colț de suporterii „cocoșului galic" și socotit principalul vinovat pentru înfrângere.

Exagerând erorile pe care le-ar fi comis Marciniak, vreo 250.000 de francezi au semnat o petiție, încă pe rol, prin care nu cer altceva decât rejucarea finalei! Printre altele, ei îi reproșează arbitrului că a inventat lovitura de la 11 metri care a dus la deschiderea scorului și că, mai ales asta, a validat golul 3 înscris de Messi, în ciuda faptului că doi dintre coechipierii acestuia pătrunseseră un pas pe gazon. Situație în care, conform regulamentului, golul trebuia anulat.

Evident că un asemenea demers, redisputarea finalei, are zero șanse de reușită. E o utopie. Să ne reaminim însă că francezii nu-s la prima tentativă de acest gen. Au mai solicitat și rejucarea duelului cu Elveția din „optimile" Euro 2020, 4-5 la penalty-uri chiar la București, argumentul invocat de ei în 28 iunie 2021 (turneu amânat din pricina pandemiei) constând în aceea că portarul Sommer n-ar fi stat pe linia porții la execuția ratată de Mbappe. N-au avut succes atunci, sigur nu vor avea nici acum.

E de spus, fie și în fugă, că nici suporterii argentinieni n-au rămas datori. Ironici, ei au luat în derâdere inițiativa de la Paris și au deschis la rându-le o petiție, „Franța să se oprească din plâns!", iscălită deja de peste 700.000 de oameni!

Revenind la Marciniak, acesta a ripostat prompt, explicând public de ce n-a intervenit la prezența în interiorul terenului a celor doi argentinieni. A sesizat-o, pretinde el, dar a considerat că, fiind departe de fază, respectivii n-au influențat desfășurarea jocului. La fel cum nu l-au influențat, s-a apărat polonezul, nici cei 7 francezi intrați în careu la penalty-ul de 3-3 transformat de Mbappe. Cu alte cuvinte, el a folosit aceeași unitate de măsură.

Nu mai insist asupra arbitrajului. Unul, repet, apreciat de întreaga presă internațională. Remarc însă, cred că asta chiar trebuie, că numai cavalerii fluierului români n-au voie să se refere la prestațiile lor. Să le analizeze. Străinii au voie, la ei e liber. Deci ce e interzis la noi e permis la alții, de ce oare?!

În sfârșit, e dreptul fanilor să protesteze. Uneori cu motiv, alteori fără. Surprinzător e însă că L'Equipe, manualul gazetăriei sportive moderne, „biblia" acesteia, s-a situat mai aproape de peluză decât de adevăr! Ceea ce a constituit o mare decepție pentru mulți. Pentru că nu-i corect, ci de neînțeles, să-i dai nota 2 din 10 unui arbitru pe care restul ziarelor de pe planetă nu s-au sfiit să-l elogieze. Cu scuzele de rigoare, lecția asta e una de neprofesioniști.

Se zice că cine nu știe să piardă nu știe nici să câștige. Obținând două titluri europene și două mondiale, Franța a dovedit că a învățat să câștige. Din pățania de la Doha urmează să învețe și să piardă. Dar până atunci va continua să susțină, eronat, că „Arbitrajul lui Marciniak a fost vândut în totalitate"!