Fotbalul nostru mititel și absurd

Craiova Mititeilor câștigă și ea un meci la scor (5-0 cu Universitatea Cluj, de nerecunoscut, și cu Sabău împietrit). Atât că fără suporteri. De frica propriilor suporteri.

Trăim într-un univers paralel și original: la noi, suporterii nu suportă, îi fac pe alții să suporte. Dragostea e condiționată. Eternitatea durează două etape. Iubirea e ură. Pasiunea e șantaj.

Dacă în România nu s-ar mai juca deloc fotbal, niciodată?

Și, depășind granițele eternei terra nova, unde se mai întâmplă totuși să ajungă patronii și fanii colegi de celulă? În România șansele sunt mereu însemnate. Căci fotbalul românesc e plin de foști, viitori și actuali pușcăriași, eliberați condiționat, eliberați înainte de termen, personaje fără o meserie certă la bază, care vor (și parțial au reușit) să confiște fenomenul. Avem fotbal ca în curtea interioară a unui penitenciar. Asta vrem? Un fotbal ca o reglare de conturi? Fiindcă dacă nu vrem asta, e timpul să lăsăm trecutului cele ale trecutului.

Iar necazul de fond ăsta e: că dacă nu se mai joacă niciun meci, niciodată, aici, în Grădina Maicii Domnului, nu o să remarce nimeni și nu o să îi pese nimănui dincolo de graniță. În lume nu mai existăm.

Oglinda

Altfel, ne mirăm că nu vin banii cei mulți ai marilor companii (care – are dreptate Hagi! – împreună cu politici publice serioase și coerente pot salva fotbalul românesc; altfel rămânem dispăruți).

Și cum să vină banii aceia dacă noi suntem tot la bișnițari, la alba-neagra și la național-ceaușism rezidual și avem patriotismul blocat în veacuri apuse? Suntem cu tribul noi, nu cu dezvoltarea unei lumi civilizate, cu instituții și legi aplicate. Iar extremiștii maghiari sunt frați buni cu extremiștii români. Se detestă fiindcă se uită în oglindă. Dar lumea tot nu va fi a lor. Ce urmează? Să le strige bănățenii oltenilor să plece din Banat? Ardelenii să-i alunge pe moldoveni? Și toți să-i înjure pe romi?

Pașii înapoi

Sigur că e un precedent potențial periculos că s-a întrerupt o partidă, că nu e just să pedepsești un stadion întreg (bașca telespectatorii) pentru câțiva radicali. Dar de undeva trebuia cândva început. Și dacă așa cerea regulamentul, atunci e bine că, în sfârșit, s-a aplicat regulamentul. Restul e ornament.

Lăsați secolele moarte în groapă!

Și, deloc în treacăt fie spus, regimul budapestan al lui Orban Viktor e unul iliberal și revanșard și caută mereu să provoace, iar minoritățile o duc în România mai bine decât o duc minoritățile (de toate felurile) cam oriunde în partea noastră de lume. Ministrul Novak poate să confirme.

Totuși: haideți să ne venim în fire, să nu lăsăm nici trecutul (mereu complicat și nedrept), nici rătăcirile unor înfierbântați care cer înapoi secole moarte să facă agenda publică în anii 2020!

FRF Coreea de Nord

Avem legi, regulamente, perfectibile cu siguranță, dar ele există și trebuie aplicate fără negoț, asta dacă vrem să depășim vreodată civilizația de tocmeală. Dacă nu – nu și o să băltim în același noroi. Și, oricum, tot Burleanu o să conducă Federația, ca dinastia Kim – Coreea de Nord.

Mofturi!

Între timp, fotbalul nostru e tot cum îl știm, șchiop și plin de mofturi. Patronul de la FCSB e un antrenor la fel de nepriceput, n-a învățat meseria deși o practică (sau așa își închipuie) de mai bine de un deceniu.

Chindia lui Petrea și-a revenit. Sibiul și Argeșul s-au jucat pe derdeluș, jucătorii fiind luați de iarnă prin surprindere în februarie, ca autoritățile, au produs un joc modest și un punct nefolositor nimănui. Rapidul își continuă prestațiile bune din anul centenarului, Dugandzici s-a descătușat și e de neoprit.

Iar în curând vom avea încleștările cu Andorra și Belarus, când ni se va spune că nu mai există echipe mici. Dar există: când ai fotbalul mititel, o să ai și naționala măruntă, măruntă, măruntă. Așa că mai bine ne uităm la handbal feminin.