Pardon, Gică! Olaru s-a uitat

Într-o parte sunt liderii Generației de Aur, Hagi și Gică Popescu, doi jucători legendari cu egouri uriașe, de cealaltă parte stă George Becali, liderul generației de aur a latifundiarilor de la periferia Bucureștiului, un om de afaceri vanitos cu veleități de antrenor. 

De acum încolo ne așteaptă două etape pline de nervi, de tensiune, de aventură, de ciocniri de idei fotbalistice, două meciuri în care vom vedea dacă vreuna din tabere e capabilă să piardă cu eleganță sau să câștige cu decență. 

Deocamdată, se practică aroganțele și, culmea, responsabil nu e Becali, voievodul aroganțelor de altădată.

Aseară, la finalul unui meci pe care FCSB l-a câștigat într-un stil aspru, aproape ceferist, dar amestecat cu niște nuanțe de fler, Darius Olaru a apărut în fața camerelor și a vorbit despre pasa de gol dată în minutul 48 gonacului Florinel Coman:

„L-am văzut pe Comi (n.r. - Coman) chiar înainte, cred că a fost un aut. L-am văzut că stă acolo și așteaptă, știam că fundașii lor sunt lenți. Mă bucur că mi-a ieșit și că el a marcat”. 

În studioul Prima Sport, Gică Popescu a zâmbit ironic. În timp ce pe plasma din mijloc curgeau reluările fazei de gol, analistul Prima și președintele Farului a comentat pe un ton vizibil bășcălios:

Se vede la televizor că era cu ochii pe Coman când a dat pasa. Am văzut mai devreme. Ia uite-l, e cu ochii pe Coman! Nici nu s-a uitat la Coman, ce naiba! Poate să vă spună vouă care n-ați jucat fotbal, dar nouă să ne spună că l-a văzut și că… S-a uitat timp de 5 secunde la minge și Coman putea să facă tot felul de mișcări, cum să-l vezi?! A degajat! S-a nimerit, foarte bine, dar e greșeala fundașilor să stea așa la jumătatea terenului
- Gică Popescu, în direct la Prima Sport

Din nefericire, fostul fotbalist cu o experiență uriașă s-a grăbit și l-a ironizat pe Olaru pentru o fază redată incomplet în ecrane. Revăzută de la început, acțiunea care a dus la golul lui Coman conține un detaliu extrem de important. 

Dar să recapitulăm.

În minutul 48.00, Scuffet execută o lovitură liberă dictată în afara careului pentru un fault în atac comis de Octavian Popescu. În cel mai pur stil Petrescu, balonul se duce lung, în tușa stângă, spre Yeboah, însă atacantul CFR-ului sare în contratimp, iar mingea merge mai departe, sărind, spre Dawa. Fundașul francez încearcă să respingă, însă trimite un satelit care iese din stadion și din atmosferă, înainte de a reveni “plin de gheață”, așa cum glumesc fotbaliștii. 

În timp ce mingea își făcea mișcarea pe orbită, reflexul fotbaliștilor aflați în jumătatea FCSB a fost să se uite în înaltul cerului în așteptarea momentului când se va relua joaca. Dintre cei 16 jucători aflați în captura de mai jos, unul singur privește în cu totul altă direcție decât cea în care urma să cadă mingea. 

Aflat într-o zonă mai puțin aglomerată, Olaru a scanat timp de o secundă ce e în față și nu în lateral. La 10 metri de el, zona era vegheată de Boateng, dar dincolo de închizătorul CFR-ului se afla Coman. Șeptarul stătea cuminte chiar aproape de linia de centru, Peteleu îl păzea de la o distanță de doi metri, iar Kollinger asigura zona stângă de dincolo de jumătatea terenului. 

În timp ce Olaru “s-a informat” - cum îi place lui Ilie Dumitrescu să spună - faza s-a reluat odată cu revenirea balonului. Pe rând, posesia e câștigată și apoi pierdută de Ovidiu Popescu și de Muhar. Fica a încercat să recupereze, însă Ovidiu Popescu - omul care făcut un meci solid și a scos al doilea cel mai mare indice InStat (275) după Florinel Coman (278) - a pus piciorul hotărât și a scos mingea din haos, trimițându-o spre Olaru. 

La opt secunde după ce a scanat poziția lui Florinel Coman, Olaru a primit mingea cu spatele la poarta adversă. Gică Popescu susține că următorul gest a fost o degajare la întâmplare, însă pasa dată de mijlocașul FCSB nu pare nici disperată, nici întâmplătoare. 

Fără să se uite, Olaru a știut că Florinel Coman e în zona centrală și - susține el - a știut și că fundașii CFR-ului sunt lenți, un secret cunoscut de toată România. 

Ce a urmat a fost o cursă diabolică a lui Coman dintre un Peteleu adormit și un Kollinger demn de compasiune pentru efortul disperat și, evident, futil de a ține pasul cu un fotbalist care are sprintul înscris în gene. 

E adevărat, FCSB a câștigat dintr-o fază speculativă. Poate că în altă seară, pasa lui Olaru ar fi ricoșat în capul lui Boateng sau pe direcția lui Kollinger. 

Gică Popescu greșește, însă, atunci când ironizează un fotbalist care a dovedit în ultimele sezoane că este un tip inteligent, cu viziune în joc, capabil de pase pe care doar el și puțini colegi le pot înțelege. 

Ok, poate că Darius Olaru nu ar fi prins lotul Generației de Aur pentru America în 1994, dar cu siguranță ar fi fost omul în jurul căruia Gică Hagi ar fi creat un joc consistent la Farul dacă ar fi reușit să-l recruteze când actualul fcsb-ist avea 13 ani și juca la CSȘ Mediaș. 

Olaru merită mai mult respect, iar lupta pentru titlu o doză un pic mai mare de eleganță.