SPECIAL Peter Crouch despre abuz, ridiculizări, căsătorie și cine râde la urmă: „Am fost agresat. La scară mondială!”

• Traducere de Alexandra Nistoroiu (Libertatea)

Peter Crouch enumeră legendele sportive la care te-ai putea aștepta să se facă un film despre ele. "Alex Ferguson, Usain Bolt, Steven Gerrard, genul ăsta de oameni", spune el. "M-a făcut să mă gândesc: de ce ar vrea cineva să facă un film despre mine?". Reporterul insistă. "Ei bine", spune el, făcând o pauză dramatică. "Nu prea știu!" O izbucnire uriașă de râs se revarsă, unduindu-se în jurul camerei în care se află agentul său, un ofițer de presă și eu. "Tot nu am nicio idee!"

Acesta este Crouch în elementul său - cu o gașcă de băieți, făcând pe bufonul, extrem de în largul său cu autoironia. Pentru că, bineînțeles, el știe cu adevărat de ce au făcut acel film despre Peter Crouch, un documentar care îi prezintă viața de la un puști care "nu avea corpul potrivit" pentru fotbal (la 15 ani avea 1,80 m, iar în cele din urmă a mai adăugat câțiva centimetri) la o emblemă Premier League, marcând peste 100 de goluri în prima ligă, câștigând Cupa Angliei și devenind un titular obișnuit în naționala Angliei.

Peter Crouch, ridiculizat: „Atacant cât vrejul de fasole”

"Povestea mea este un pic diferită", reflectă el, după ce râsetele se liniștesc. "Cu cineva ca Michael Owen este ca și cum: Am fost bun... și apoi am fost genial. În timp ce a mea este foarte mult în sus și în jos. Am jucat în afara ligii, am fost împrumutat în Suedia. Întotdeauna am știut că am avut abilități, dar mă gândeam că voi ajunge să joc în Liga Campionilor sau să înscriu la o Cupă Mondială pentru Anglia? Aș fi spus că toate aceste lucruri erau o nebunie!".

Punctul central al documentarului este înălțimea lui Crouch. Să fii înalt este adesea considerat o calitate pentru un fotbalist. Dar să fii neobișnuit de înalt? Cum ar fi 2,01 m înălțime? Crouch își amintește că a intrat pe teren după ce a semnat pentru QPR și a auzit râsetele din tribune. La Dulwich Hamlet, fanii îl numeau "puiul de 6 metri". Ridiculizarea nu părea să dispară niciodată, indiferent de cât de mult a realizat.

Când a debutat în echipa națională, putea auzi huiduielile fanilor englezi pe stadion. Nici presa nu a fost mai puțin iertătoare. "Eram mereu «asasinul slăbuț» sau «atacant cât vrejul de fasole»", spune el. "Nu am fost niciodată doar «Peter Crouch»".

Peter Crouch: „Să fii abuzat doar pentru felul în care arăți? A fost greu”

S-a simțit hărțuit? "Da, ei bine, am fost agresat. La scară mondială!". Pentru cineva din exterior, Crouch părea să se descurce remarcabil de bine - lăsând ca ironiile să ricoșeze pe el, asigurându-se că închide gura mulțimii cu golurile sale. Dar tot îl durea în acele zile de început, iar uneori plângea noaptea. Ca aproape orice adolescent, își dorea doar să fie normal.

"Să ai 16, 17 ani, să te desprinzi și să fii abuzat doar pentru felul în care arăți? A fost greu", spune el. "Dar nu am lăsat niciodată să se vadă asta. Mai ales nu în fotbal, pentru că era atât de macho. Nu aș fi spus nimănui cum mă simțeam. Nici mamei, nici tatălui meu, nici prietenilor, nimănui."

Celebra glumă a lui Peter Crouch

Chestia este, spune el, că nu vrea ca acest film să fie văzut ca o poveste tristă. Și, ca să fim corecți, nu este. Nu este chiar stilul lui Crouch. În primul rând, îi place să râdă de el însuși. O replică pe care a rostit-o odată în emisiunea lui Graham Norton (răspunzând la întrebarea "Ce ai fi dacă nu ai fi fotbalist?", a spus, cu o sincronizare impecabilă: "Un virgin") a fost considerată de un ziar britanic ca fiind cea mai bună replică sportivă din toate timpurile.

În film îl vedem sărbătorind un gol pentru Portsmouth împotriva lui Manchester City, cu o rostogolire grațioasă inițial, dar care sfârșește catastrofal în momentul în care picioarele îi sunt solicitate; în loc să se întoarcă în picioare fără probleme, se împiedică ca un Bambi beat.

Podcasturi și cărți umoristice

A fi capabil să se amuze de el însuși i-a permis să se pună în avantaj față de cei care-l chinuiau - "Dacă cineva avea de gând să mă ia peste picior, eu mă luam peste picior mai bine decât era pe cale să o facă" - dar l-a pregătit bine și pentru cariera stelară de după fotbal pe care a avut-o ca personaj mediatic: That Peter Crouch Podcast, o sesiune de glume ușor băiețești care a fost lansată în 2018, nu cu mult timp înainte de retragerea sa oficială din fotbal, este una dintre cele mai populare din țară, cu invitați precum Prințul William (înregistrat la Palatul Kensington) și Idris Elba (un selfie din studio cu ei doi împreună îl arată pe Crouch cu pantalonii pe jumătate pe picioare).

Crouch a scris mai multe cărți umoristice care detaliază viețile ridicole ale jucătorilor de fotbal. La începutul acestui an, a lansat un al doilea podcast, The Therapy Crouch, împreună cu soția sa, modelul și vedeta TV Abbey Clancy; în el disecă diverse aspecte intime ale relației lor. Nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat, dacă nu ar fi învățat cum să facă oamenii să râdă.

Peter Crouch: „Poți fie să te scufunzi, fie să lupți”

În vârstă de 42 de ani, a avut întotdeauna o atitudine extrem de pozitivă, spune el. În mod frecvent, anecdotele sale se încheie cu "dar, la sfârșitul zilei, asta m-a făcut o persoană mai puternică" sau "atunci am știut că trebuie să le demonstrez că se înșală". În film, abuzurile de care are parte sunt adesea încadrate ca fiind ceva care i-a făcut bine.

"Cred că a ajutat în multe feluri", spune el. "Uite, când am intrat în echipa Angliei, cu mama și tata în public, ar fi trebuit să fie apogeul carierei mele. În schimb, am fost huiduit de proprii mei fani. Dar asta m-a făcut să mă gândesc: «Bine, o să vă arăt, la naiba!». Poți fie să te scufunzi, fie să lupți."

Crouch s-a născut în Macclesfield în 1981 și, deși familia a petrecut o scurtă perioadă de timp în Singapore, a crescut în Harrow on the Hill, în nord-vestul Londrei. Un bun indicator al faptului că viața sa de familie a fost poate mai răsfățată decât a unui fotbalist obișnuit este faptul că tatăl său îi făcea uneori tura la distribuit de ziare.

"A făcut-o, da", recunoaște el. "Primeam 15 lire pe săptămână și era o adevărată luptă, ca să fiu sincer. Erau zile în care spuneam: "Tată... ce părere ai?". Iar el îmi spunea: "Nu-ți face griji - o voi face". Pe atunci era director de creație la agenția de publicitate BBH din Londra. Și îmi amintesc un articol despre el, cred că era în revista Campaign, în care se spunea că trebuie să fie singurul director de creație al unei agenții de publicitate care face o tură de livrator de ziare ca a doua slujbă".

Peter Crouch: „Nu aș fi ajuns unde sunt fără tata”

"Nu proveneam dintr-un cartier de locuințe sociale", continuă Peter. "Mulți dintre jucătorii cu care am jucat au avut o educație foarte grea. Se luptau pentru viețile lor, pentru viețile tuturor familiilor lor. Eu nu am avut parte de asta".

Lăsând la o parte tura de livrat de ziare, tatăl său nu a fost deloc ușor de înduplecat. După ce Crouch a renunțat la o intrare în timpul unui meci când era în cărți la Spurs, tatăl său l-a abandonat acolo, lăsându-l să se descurce singur spre casă. "Dur", este de acord Crouch. "Dar nu am mai sărit niciodată dintr-un placaj. Am învățat repede lecția asta. Iar la următorul meci pe care l-am jucat, dacă mai era nevoie, ar fi trebuit să fiu eliminat!".

Tatăl nu e prezentat ca fiind cel mai simpatic personaj din film - el este în mod constant critic, îndemnându-și fiul să muncească mai mult, să fie mai dur. Te face să te întrebi dacă nu cumva asta le-a stricat relația. "Dar îi mulțumesc în fiecare zi pentru ceea ce a făcut", spune Crouch. "Sincer, nu aș fi ajuns acolo fără el. Uite, dacă aș fi fost de rahat, m-ar fi lăsat să mă duc să mă joc cu colegii mei. Dar el a știut că am o șansă".

În timp ce colegii săi de școală - mulți dintre ei fiind încă prieteni apropiați - erau la petreceri sau în călătorii, el se dedica jocului său, încercând să facă în așa fel încât forma neobișnuită a corpului să lucreze în avantajul lui.

Riscurile din spatele recordului de goluri date cu capul

În ciuda înălțimii sale, era groaznic în aer: "Așa că mi-am lucrat săritura, mi-am lucrat saltul, mi-am lucrat forța picioarelor, mi-am lucrat direcția, mi-am lucrat unghiul capului, mi-am lucrat sincronizarea. Sunt atât de mulți factori care influențează lovitura de cap, dar oamenii se gândesc doar: «Este înalt, dă cu capul la minge»".

Crouch dădea mingi cu capul în mod repetat, până când nu mai vedea decât stele. Privind în urmă, el își face griji cu privire la riscul de demență, desigur. "Dar nu pot face prea multe în privința asta acum. Le-am lovit cu capul!", spune el cu un alt râs mare. "Și știți ce? Am recordul de goluri cu capul în Premier League (n.r. Crouch a marcat 53 cu capul). Așa că nu aș da înapoi nici măcar unul dintre ele".

„Cel mai de rahat gol pe care l-am văzut vreodată”

Această obstinație i-a fost utilă lui Crouch. După ce a semnat cu Liverpool în 2005 pentru 7 milioane de lire sterline, nu a reușit să marcheze timp de 18 jocuri. Profilul lui era în creștere și rata lui nu fusese niciodată mai proastă.

A vrut să se ascundă. Dar a continuat să creadă, în cele din urmă a livrat ceea ce este descris în film de către Barry Glendenning, de la Guardian, drept "cel mai de rahat gol pe care l-am văzut vreodată și mă uit la fotbal de mult timp", un efort speculativ la distanță lungă, care deviază. de pe călcâiul unui apărător și face bucle în aer, doar pentru a fi palmat de portar în propria plasă.

Poate că a fost un gol urât, dar a declanșat o serie de goluri. El este încă recunoscător pentru fanii care au rămas alături de el în cel mai negru moment al său din fotbal.

"Nu cred că există un alt oraș în Anglia, sau un club din Anglia, care tocmai când a câștigat Liga Campionilor ar fi acceptat și rămas alături de un jucător ca mine. Liverpool este faimos pentru asta, într-adevăr, un fel de mentalitate de asediu între noi și ei. Așa că mă simt incredibil de mândru că i-am reprezentat".

Prințul Harry l-a întrebat pe Peter Crouch cum a agățat-o pe Abbey Clancy

În aceeași seară în care Crouch a pus capăt secetei de goluri, a ieșit într-un bar și a fost abordat de Abbey Clancy. "Ar fi trebuit să joc și la loterie în seara aceea", spune el. În ciuda faptului că nu urmărea fotbalul, ea văzuse cum era tachinat în presă și l-a identificat drept un tip drăguț care avea nevoie de puțină grijă.

Relația lor a ridicat câteva sprâncene, atât din partea presei, cât și a coechiperilor lui Crouch. Chiar și Prințul Harry l-a întrebat cum a reușit să o agațe pe Abbey. "Și mi-aș dori să mă întorc la el acum!", spune el, referindu-se la Meghan, provocând un alt hohot mare de râs în toată sala.

Crouch și Clancy locuiesc acum în Surrey cu cei patru copii ai lor, iar podcastul pe care îl fac împreună poate fi surprinzător de revelator. Uneori, ai impresia că dai nas în nas cu certurile pasiv-agresive (sau nu atât de pasive) ale unui cuplu. "De fapt, noi nu ne certăm atât de mult", spune Crouch. "Dar dacă stai jos și discuți despre ce te enervează la celălalt, poți ajunge cu ușurință la o ceartă".