)
Articol de Traian Ungureanu - Publicat miercuri, 05 iulie 2023 15:54 / Actualizat miercuri, 05 iulie 2023 15:54
Am mai văzut filmul ăsta undeva! Și știrile astea, și politicienii ăștia, și discursurile astea! La fel, meciul ăsta și echipa asta, și jucătorii ăștia! Dacă există ceva cu adevărat diferit în vremurile prin care înotăm, atunci e vorba de reducerea până la dispariție a diferenței. Multiplicarea standardului a cuprins până și fotbalul – jocul odinioară iubit până la dependență pentru cursul imprevizibil și eroii unicat.
Cine mai poate deosebi, azi, între jucători? Întrebarea – lansată de Cristian Geambașu, într-o conversație la care am fost martor îndatorat – taie adânc în noul regim al fotbalului. Într-adevăr: cine e cutare nr. 9 de la Chelsea, de ce are el aceleași tatuaje, gabarit, declarații, capacitate de efort, dribling, tunsoare și cotă multi-milionară ca nr. 9 de la Fiorentina, Espanyol, Borussia Dortmund și FC.PesteTot?
Nu, valorile individuale accentuate n-au dispărut, dar prezența lor e mult mai redusă decât oricând altcândva. De altfel, tocmai asta face posibilă rotația permanentă a cadrelor pe piața de transfer.
Oricine e plauzibil oriunde pentru că, în esență, e copia celui pe care îl înlocuiește. Evident omogenizarea pe care o avem sub ochi e rezultatul unei creșteri spectaculoase a valorii medii în fotbalul de vârf. Dar asta nu e decât un fel de a anonimiza fotbalul. Istoria și gloria se sting. Prea multe meciuri se repetă, prea multe competiții se suprapun și prea mulți jucători fac același lucru în teren.
Excepțiile există, dar numai dacă e vorba de un jucător de-a dreptul supranatural. De asta vorbim atât de mult și tot mai mult despre lucrurile care fac fotbalul fără să se întâmple în teren: oferte, taxe, acționari, bugete, proprietari, sponsori, drepturi TV, platforme sociale. De asta uităm foarte repede nume, echipe și trofee care revin, oricum, în ediții ulterioare și asemănătoare. De asta am trăit mai bine de 20 de ani de fotbal în umbra lui Messi.
Dedesubt, atât în Ligile europene precare, cât și în Ligile europene superioare, același bloc omogen de jucători frecvent supraevaluați și interșanjabili.
Declan Rice a plecat de la West Ham după o încleștare financiară între bugetele, presa și agenții de care dispun Arsenal, City și United. A câștigat Arsenal cu 100 de milioane, un preț care tinde să se banalizeze tocmai pentru că plătește un jucător foarte bun, dar cu nimic ieșit din comun. Rice e, adică, viitorul Bellingham care va fi fostul Sancho.
Omogenizarea generală a început după 1990 și a pus capăt traiectoriei native a fotbalului, lansată în jur de 1880. Cine caută urma acestui fotbal imprevizibil și doldora de jucători distincți are la dispiziție arhiva. De pildă, "11"-le României la meciul împotriva Elveției în 1994. Da, o catastrofă. Dar o echipă mare, o amintire pătrunzătoare, nici urmă de amnezie și nici un jucător standard.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
