EXCLUSIV / VIDEO Un copil român teribil a uimit Academia unui mare club german: „Doar unul mai șutează ca tine” » Ce spune tatăl lui, fost jucător în Superliga: „Ronaldo e obsesia lui”

Eintracht Frankfurt, faimosul club german fondat în urmă cu 124 de ani, a ales cel mai frumos gol al lunii noiembrie pentru întreaga sa academie de juniori, de la U9 la U21, și a fost o mare surpriză. Au concurat patru puști și a câștigat un român, de la cea mai mică echipă a roș-negrilor, sub 9 ani. Numele său: Mathias Tobă. Mathi, cum îl alintă toți.

VIDEO. Mathias Tobă a traversat terenul cu mingea la picior și a șutat la colț. Golul lunii la juniorii lui Eintracht Frankfurt

Reușita a impresionat la Frankfurt. Într-un meci împotriva lui Mainz, jucat în sală, băiatul pleacă din poziție de portar, își lasă mingea jos și nu mai pierde nicio clipă. Trece în viteză printre doi adversari, avansează fulgerător și, când alți doi rivali se reped să-l blocheze, trage direct la poartă. Puternic și excelent plasat, lângă bară. Plonjonul goalkeeperului, inutil.

Nu mai puțin de 83 la sută dintre voturile fanilor lui Eintracht s-au îndreptat spre el la „Tor des Monats". 17% au fost pentru ceilalți trei candidați.

Istoria acestui gol o redă chiar tatăl său pentru Gazeta Sporturilor. „Ei nu au încă posturi fixe la echipă. Îi rulează mereu, îi schimbă pe toate pozițiile, inclusiv portar. Împotriva lui Mainz, a fost în poartă. Lor le și place să aibă un jucător în poartă pentru a putea construi mai ușor. Antrenorul i-a zis de la început: «Mathi, trebuie să urci, să creezi superioritate». Avea mingea, făcea un dribling și pasa.

Conduceam cu 1-0 și, la un moment dat, a încercat să fenteze, a fost deposedat și... 1-1. I-am spus din tribună: «Ca portar, se vede când greșești. Dacă ești atacant sau mijlocaș, mai ai colegi în spate care pot recupera». 

Antrenorul mi-a făcut semn să tac: "«E OK. Noi i-am cerut asta». Imediat, la faza următoare, a vrut să se revanșeze. Și-a dat singur mingea, a traversat terenul și a înscris. Exact ce voia antrenorul", povestește Georgian Tobă.

Georgian Tobă, tatăl lui Mathias, a jucat în Liga 1 și e acum la amatori, în Germania

Georgian Tobă, 34 de ani, devenise cunoscut în România la începutul carierei. Născut la Drobeta-Turnu Severin, a evoluat la U Cluj, UTA și Unirea Urziceni, printre alte formații. Și în Liga 1, unde a strâns 23 de meciuri, în perioada 2011-2013.

Ajuns în Liban, la Al-Safa, unde a rămas între 2013 și 2015, atacantul a suferit o gravă ruptură de ligamente la gleznă și traseul lui în fotbal a coborât brusc.

În 2017, după o perioadă petrecută în Austria, la Weissenbach, alături de Dorel Stoica, ex-Craiova, s-a mutat în Germania, la amatorii de la VfR Wenings.

„Sunt aici datorită unui coleg român, Adrian Ionescu, alături de care am jucat la Cluj și la Tulcea. El m-a sunat și m-a întrebat dacă vreau să vin în Germania. Patronul clubului are o firmă la care putem avea și un job, pe lângă fotbal". 

A dat timpul înapoi, povestind că „imediat după ce am sosit, mi-am rupt mâna la primul antrenament. Am vrut să fac o foarfecă, am căzut foarte rău și mi-am rupt încheietura mâinii. Am rămas aici, oamenii au fost foarte serioși. M-au ajutat cu tot, cu operații, cu salariul normal. Am stat cam patru luni până când mi-am revenit".

Când părinții voiau să plece în România, antrenorul lui Mathias Tobă a întrebat: „De ce nu-l duceți la Eintracht?"

Familia s-a stabilit chiar la Wenings, comuna în care George joacă și muncește, la 60 de kilometri de Frankfurt. Mathias, băiatul cel mare, născut în 2015 în România, s-a adaptat rapid, integrându-se cel mai bine dintre toți.

„Pe Mathi l-am dus la grădiniță imediat cum a sosit. În rest, tot timpul a fost cu mine, la stadion, la meciurile mele. Automat, era împreună și cu copiii colegilor. Așa a învățat și limba, vorbește bine germană. Când discută cu un german, foarte repede, uneori nici nu-l mai înțeleg".

Puștiul s-a îndrăgostit de fotbal. A pornit la cea mai mică grupă a lui VfR Wenings, o categorie de vârstă cu doi ani mai mare. I-a impresionat pe toți și, mai târziu, când părinții se gândeau să revină definitiv în țară, faptul că el a fost acceptat la academia de juniori a lui Eintracht Frankfurt i-a convins să rămână în Germania.

„Am vrut să mă întorc. Cu facultatea terminată, am zis că o să-mi găsesc un post de profesor de sport. Îmi iau o grupă de copii, să mă pot descurca. Când eram hotărâți să plecăm, antrenorul lui Mathi de la Wenings mi-a dat un sfat: «E păcat, e foarte talentat. E cel mai bun la grupa noastră, deși e născut în 2015, cu doi ani mai mic decât ceilalți copii. 

De ce nu-l duci la Eintracht Frankfurt?». I-am răspuns: «L-aș duce, dar ce trebuie să fac?». Mi-a spus: «Dacă vrei, îți dau un link și poți să-l înregistrezi acolo. Proba o să fie în câteva zile, maximum o săptămână»".

VIDEO. Șeful centrului din Frankfurt: „Copilul e foarte talentat". Mai mic cu doi ani decât cei mai mici. Echipă de perspectivă!

A fost momentul care i-a schimbat viața lui Mathias Tobă. Și întregii familii. Pentru că micuțul a ajuns la Eintracht Frankfurt și toți au rămas în Germania.

„L-am înregistrat și, mai întâi, a participat la un trial. Mathi a fost la prima lui selecție cu 300 de copii la academia lui Eintracht", nu a uitat George. „Cum e selecția? Se împarte terenul în mai multe «ateliere» și, să nu exagerez, cred că sunt 30 de antrenori. Copiii trebuie să treacă prin fiecare «atelier», iar antrenorii îi urmăresc. Când observau ceva la un băiat, îl chemau pe liderul lor: «El mi se pare interesant, are calitatea asta, e bun».

La sfârșit, a venit la mine șeful de la copii și juniori: «Copilul tău e foarte talentat. Ne-ar plăcea să-l păstrăm la academie. Dacă ești de acord, aș vrea să te invit să stăm de vorbă». 

I-am răspuns că nu știu atât de bine limba germană. «Germană, engleză, cred că o să ne înțelegem». Mi-a zis că vor să formeze o echipă de perspectivă, pentru că nu era grupă de vârsta lui, prima serie la Eintracht e U9. Asta se întâmpla în 2021, Mathi avea 6 ani, acum are 8 și e la prima grupă a clubului".

Mathias Tobă: „Dacă vrei să mă iei la Eintracht, trebuie să-mi dai numărul 10". Antrenorul: ”Ce personalitate are!”

Tatăl și băiatul s-au întâlnit cu cei de la Frankfurt la sediul academiei. Le-au prezentat ce vor să facă pentru copii, ce vor să-i învețe, metodele lor de pregătire, mentalitatea lor.

Întâiul contact cu Eintracht a fost nu doar plin de învățăminte, ci și amuzant, mai ales discuția cu Mathias Tobă. „Când a aflat că suntem români, liderul centrului îi spunea numai Hagi. Atunci, Mathi nu prea știa de Gică Hagi. I-a zis odată: «Pe tata nu îl cheamă Hagi, ci George Tobă». «E și tatăl tău fotbalist?», l-a întrebat. «E fotbalist, are numărul 10 și e căpitan. Dacă vrei să mă iei la Eintracht, trebuie să-mi dai numărul 10», i-a răspuns el curajos.

Germanul i-a zâmbit: «Mathias, la Eintracht Frankfurt nu e foarte important numărul cu care joci, important e că ești aici. O să intru în vestiar, o să arunc tricourile în sus și fiecare ia ce număr prinde. Toți copiii își doresc numărul 10». Băiatul a insistat totuși: «Dacă nu-mi dai numărul 10, poți măcar să mă pui căpitan?». Râzând, antrenorul m-a privit: «Copilul tău e tare, ce personalitate are!»".

Unde crește Mathias Tobă: „Aici nu contează rezultatele, esențial e ca acești copii să progreseze". Joacă la U9, U10 și U11

Timp de doi ani, băiatul s-a pregătit cu acel grup de perspectivă. „La fiecare antrenament, cam zece jucători erau aceiași. Nucleul s-a conturat, au crescut echipa pentru categoria U9, doi ani au construit formația asta. Au adus copii de peste tot din zonă. În regiune, ei concurează mai ales cu Mainz. Dar, la vârsta asta, nu pun mult preț pe rezultate. Aici, toată lumea spune: «Nu contează rezultatele, esențial e ca acești copii să progreseze»".

Alt detaliu total diferit de România: „Noi, părinții, stăm pe margine și nu avem voie să le zicem nimic, nu putem să-i sfătuim la antrenamente sau meciuri. Trebuie să-i lăsăm pe ei să ia deciziile".

Băieții se antrenează de două ori pe săptămână, iar sâmbătă și duminică, turnee. „Au avut multe turnee cu adversari foarte buni. Borussia Dortmund, Gladbach, multe echipe din Bundesliga, însă și din afara Germaniei. Barcelona, Juventus, de exemplu. Au turnee weekend de weekend, copiii au acumulat mult la aceste partide".

Tobă e folosit și la categorii de vârstă superioare. „Sâmbătă joacă numai la U9. A doua zi, urcă la U10 și chiar la U11. Nu e ușor. Au fost perioade când dormea de la 5 după-amiază până a doua zi dimineață, înainte să plece la școală. Atât era de obosit. E solicitant".

Mathias Tobă, doar școală și fotbal de dimineață până seara. Și două ore pe drum. Toată ziua e plină

Mathias se simte perfect la Eintracht. „E încântat. Eu l-am întrebat dacă vrea să continue aici, la Frankfurt. Dacă nu mai dorește, dacă nu e fericit sau nu-i mai place, putem merge la altă echipă. Ori chiar se apucă de alt sport. Nu acceptă ideea asta. Nu vrea să plece de la Eintracht și nici să renunțe la fotbal. Se revoltă: «De ce mă tot întrebi asta? Iubesc fotbalul!». Vreau să-l și motivez puțin. Totuși, e un club mare".

Tatăl descrie programul fiului. „Se pregătesc de două ori pe săptămână, marți și vineri. De curând, le-a mai pus un antrenament, miercuri, grupele de la 9 la 12 ani împreună. Se numește multisportiv, toate sporturile. O dată l-au pus să se lupte cu colegii pe saltea, altă dată au jucat baschet... Vor să le dezvolte toate abilitățile".

Dar ziua nu înseamnă doar fotbal sau sport. „Se duce la școală acolo unde locuim. Ziua e încărcată. Începe școala la 8 dimineața, termină la 1 după-amiază. Eu închei munca la 1:30, mi-am schimbat programul, lucrez de la 5 dimineața și termin la 13:30, ca să pot merge cu el la fotbal. Ne întâlnim acasă, mâncăm, la ora 14:00 e plecarea, facem 45 de minute, o oră, o oră și jumătate, depinde cât e de aglomerat. Academia e la intrarea în Frankfurt, ceea ce e foarte bine, conduc numai pe autostradă.

La ora 16:00 e prezența, la 16:30 începe antrenamentul, care durează o oră și jumătate. Apoi, copiii vorbesc cu antrenorii în vestiar, fac duș, s-au îmbrăcat și toată lumea acasă. Pe drum înapoi, ne oprim să mănânce, dacă îi e foame și, de cele mai multe ori, îi e foame, nu rezistă până acasă. Sună și întreabă: «Ce ai gătit, bunica?». Uneori, spune: «Nu mai găti, bunica! Oprește, tata, că mor de foame!»".

Ce i s-a spus lui Mathias Tobă la Frankfurt: „De la vârsta ta și până la U17 doar un singur jucător mai șutează ca tine în academie"

Cum e la echipă, ce spun antrenorii de el? Câteva exemple oferite de George. „La câteva luni, e mereu o întâlnire cu părinții tuturor copiilor și cu antrenorii. Sau ieșim în oraș împreună, cu copiii, ca o familie mare. În plus, avem ședințe separat. Doar copilul, părinții lui și antrenorii, are doi antrenori, unul e și pedagog, celălalt e și videoanalist la naționalele de juniori ale Germaniei. Uneori, participă și șeful centrului.

La ultima ședință, le-au dat o foaie copiilor acasă, să scrie punctele lor bune și slabe. Cum se văd ei ca jucători. Le-au zis să completeze singuri, fără ajutorul părinților. Eu i-am spus: «Mathi, mă întrebi dacă există cuvinte pe care nu le înțelegi, ți le explic». Mai sunt cuvinte pe care nu le știe. 

Când m-am întors acasă de la muncă, el m-a anunțat: «Mi-a explicat mama cuvintele, am rezolvat. Hai să mergem!». Am plecat la ședință, am intrat acolo și antrenorii i-au zis: «Te rugăm să ne dai foaia veche și îți dăm noi una nouă». I-au cerut să o completeze din nou: «Mai încercuiește o dată calitățile și defectele». Băiatul mă privea. 

«De ce se uită la tine?», m-au întrebat antrenorii. "Nu știu de ce, întrebați-l pe el!". Mathi i-a lămurit: «Stați liniștiți, nu tata m-a ajutat să completez. Mama m-a ajutat». Ei au fost curioși: «Mama ta știe fotbal?». «Nu știe fotbal, dar mi-a explicat cuvintele pe care nu le cunoșteam»".

După ce a încercuit calitățile, antrenorii au insistat: «Care crezi că e cea mai tare?». El a zis că e foarte rapid, chiar are viteză, și că șutează foarte bine. Unul dintre tehnicieni i-a spus: «Șutul e cea mai bună calitate a ta, nimeni nu te poate contrazice. De la vârsta ta și până la U17 doar un singur jucător, care evoluează la naționala Germaniei de juniori, mai șutează ca tine. Adică șutul ăsta puternic și biomecanica lovirii mingii».

Mathi a făcut ochii mari, nevenindu-i să creadă: «Râzi de mine?». I s-a răspuns: «Sincer, mi-ar fi frică să stau în zid la o lovitură liberă executată de tine». Copilul tot nu l-a crezut: «Pe bune?». «Sunt serios», i-a zis antrenorul. «Atunci, la următorul antrenament, o să te distrug!», a zis băiatul. Am râs toți”.

Antrenorii lui Eintracht Frankfurt țin cont de părerile copiilor. Și îi ajută. Mathias Tobă i-a surprins

Ședința a continuat. „Acum, spune-ne defectele!". Puștiul i-a surprins: „Nu știu să mă informez pe teren". Voia să știe poziția colegilor și a adversarilor înainte ca mingea să ajungă la el. Un antrenor a reacționat: "Da, noi am observat acest lucru. Stai liniștit, o să rezolvăm problema asta. Altceva mai e?". Mathias a fost sincer: "Școala".

Tatăl a explicat: „Aici, la club, îți cer și notele, tot, se ocupă și de școală, vor să afle ce rezultate ai și acolo". "De ce nu e bine?", a fost întrebat băiatul. „Pentru că sunt român, nu sunt născut în Germania, eu vorbesc limba română acasă. Germana, doar la școală. La matematică ați văzut că sunt foarte bun. Și tata e bun la matematică, însă nu poate să mă ajute la germană".

George a povestit mai departe acea reuniune. „Antrenorii aveau trei buline. Verde că e bun, galben că e mediu și roșu pentru slab. Băiatul spusese că la școală e la mijloc. Unul dintre tehnicieni l-a încurajat: «Să punem verde și la școală, simt că tu poți merge bine și la școală». Copilul a zis: «Da, o să mă străduiesc, o să învăț». Antrenorii mi-au spus că ne pot ajuta cu un profesor să lucreze online cu el, inclusiv la teme, să-i explice. De la școală ni s-a propus să rămână acolo, după ore, când are timp, ca niște meditații, contra cost. Am fost de acord și chiar se vede. Mathi are acum note foarte bune la școală. De undeva de la mijlocul clasei, a început să ia note de 9 și 10. Bine, în Germania, 1 și 2. Notele sunt de la 1 la 6, 1 fiind cea mai mare".

Se ține cont de fiecare ședință. Și de opinia copiilor. „A doua zi, antrenorii au discutat cu el, i-au explicat pe teren... La următorul turneu, a jucat numai mijlocaș central, pentru a învăța să se informeze. La acele meciuri, el trebuia să facă în special acest lucru. Și îi aminteau în timpul partidelor, strigau la el să nu uite ce vorbiseră. Așa a reușit să învețe și să se informeze pe teren. «Vezi că nu e greu? Sunteți mici, aveți foarte multe de învățat, asta nu înseamnă că e un defect al tău»".

„Mathias e obsedat de Cristiano Ronaldo". Repetă execuțiile sale. Vrea să fie ca el. Interdicție de a mai merge la sală!

George a mai dezvăluit un amănunt despre băiatul său. Pasiunea pentru Cristiano Ronaldo, de ani, unul dintre starurile istoriei fotbalului.

„De mic a făcut o obsesie pentru Cristiano. Ultimul exemplu. De Sărbători, i-a «trimis» o scrisoare lui Moș Crăciun. A scris că își dorește ca familia lui să rămână împreună, să fim toți sănătoși... M-a întrebat: «Pot să-i cer orice lui Moș Crăciun, nu-i așa?». Și a încheiat scrisoarea: «Moș Crăciun, te rog să-mi aduci și un tricou al lui Ronaldo, pentru că nu am de la Al-Nassr». Doar despre el vorbește".

Puștiul leagă totul de fotbal. „Înaintea meciurilor, se uita la loviturile libere ale portughezului, apoi le repeta, încerca să-i învețe execuțiile. Și nu era joc să nu dea un gol din lovitură liberă, goluri de rămâneai fără aer. Bineînțeles, se bucura la fel după reușite".

Voia să aibă și corpul lui CR7. „Îmi arăta abdomenul, să văd că are și el pătrățele. Înveți anatomie pe el. Nu l-am obligat să facă nimic, e natural, totul datorită sportului. Vara, bicicletă, înot. O lună de zile l-am luat cu mine la sală. Alerga pe bandă și făcea abdomene".

Tatăl e atent ca Mathias să nu depășească limita. „Am renunțat la un moment dat, nu m-am mai dus nici eu la sală, pentru că nu mă mai înțelegeam cu el. Voia să înceapă să se joace cu greutățile. Auzi, să ridice greutăți la vârsta lui! Nu l-am lăsat. E mult prea devreme pentru el".

România sau Germania: „Ar fi o mândrie să-l văd la națională"

Micul Tobă a renunțat momentan la sală, dar nimeni nu-i poate lua visul de a deveni fotbalist. Și să joace la o echipă națională. România sau Germania. „Important e să fie sănătos. În ce țară o să facă el performanță... Pentru mine, ar fi o mândrie să-l văd la orice națională". Georgian Tobă e deja mândru de băiatul lui.

Citește și: 

AUSTRALIA

Povestea impresionantă a puștiului născut într-o tabără de refugiați din Tanzania cumpărat de o mare putere a fotbalului » „Cu excepția lui Messi, nu am mai văzut un tânăr atât de bun”

ANGLIA

O poveste tulburătoare: lungul drum spre legendă » Respins, a vrut să renunțe la fotbal! A debutat în Premier League abia la 25 de ani și acum e unul dintre cei mai temuți atacanți