Măi rumânilor, ce n-ați înțeles?

În drum spre Gala Sportului de la Ateneu, domnul Ion Țiriac a avut o revelație. Al doilea cel mai bogat român conform topului Forbes pe 2023 și-a dat seama că trăiește într-o țară cu oameni de asemenea bogați. 

Lucru care se pare că l-a nemulțumit, fiindcă asta înseamnă că nici bogăția nu mai este ce era odinioară. Înainte știai o treabă: bogatul era bogat, săracul, sărac și stătea în banca lui. În tramvaiul lui.

Poți să îl contrazici?

Carevasăzică tu, ditamai magnatul, să faci o oră și jumătate din paradisul de la Stejarii până în centrul orașului pe o distanță pe care în mod normal ai acoperi-o în 30-40 de minute. Și asta de ce? Că nu te-ai gândit să vii cu elicopterul, să-l heliparchezi în Piața Palatului. 

De unde acest disconfort? Ion Țiriac a găsit răspunsul, chiar dacă l-a prezentat asistenței ca pe o anecdotă. Stând lumea cu fundul pe bani mulți, își cumpără mașini (scumpe a ratat să zică) cu ghiotura, nu le pasă că benzina-i scumpă (știe că ar fi peste un euro litrul, dar nu știe cât) și se fâțâie cu ele, vâj, vâj, prin centrul Bucureștilor și pe unde li se mai năzare. Poți să îl contrazici?

"Am realizat încă o dată în această seară că românii au prea mulți bani. Încă o dovadă. În loc să fac 40 de minute de acasă până aici, am făcut o oră și jumătate. Asta de unde? S-a făcut benzina peste un euro, dar mașinile sunt tot mai multe. Înseamnă că o ducem foarte bine"

Binomul perfect

Tăcere. Stânjeneală. Stupoare printre participanții la Gală. Așa și-a început discursul fostul tenismen pe scena Ateneului, acolo unde urma să îi ofere din partea Agenției Naționale pentru Sport un premiu simbolic lui Mircea Lucescu. 

La rându-i, nici Lucescu nu are o părere strălucită despre unii dintre conaționali, mai ales despre cei care îl inoportunează cu premii. Părere care se degradează ireversibil atunci când respectivele distincții nu i se oferă, deși pretinde că nu are nevoie de ele! Așa că putem zice fără teama de a greși că binomul pus în scenă de organizatorii evenimentului a fost excelent ales. Disprețul față de semeni este numitorul comun. E matematică.

Pentru nepoți și nepoate

După ce a certat românii că sufocă bulevardele Capitalei cu mașinile lor, dar a lăudat unitatea lumii sportului, subliniind ștrengărește că avem și "mizeria aia mică numită bani", domnul Țiriac a intrat în clasicul rol al bunicului sfătos care promite nepoților, dar mai ales nepoatelor, stadioane, săli multifuncționale, patinoare, bazine, piscine, velodromuri, aerodromuri. 

Sală de gimnastică pentru Nadia Comăneci (de ce numai pentru Nadia, avem și gimnastică ritmică?!), piscină olimpică pentru Camelia Potec, stadion de tenis cu academie și 30 de terenuri pentru Simona Halep, sală multifuncțională cu peste 10.000 de locuri. Întregul complex se va numi Țiriac City. Unii ar zice că ar rima și cu Sin City, dar asta din cauză că au văzut prea multe filme.

Visăm, nu costă nimic. Deși stăm cu fundul pe bani

Proiectul se lovește de blestemata birocrație, dar domnul Țiriac este optimist că guvernanții, începând cu prim-ministrul, îi vor fi alături în acest demers. Machetele arată extraordinar, proiectanții s-au întrecut în viziuni futuriste. Totul te îndeamnă să visezi. 

Vom avea la Otopeni ce nu au americanii la Flushing Meadows ori la academia Nick Bollettieri, spaniolii la Caja Magica sau la Arantxa Sanchez și francezii la Paris Bercy ori Mouratoglou. 

"Rumânii" de la Ateneu, cum își numește domnul Țiriac compatrioții (nu știu de ce, simt ceva peiorativ în apelativul acesta), au ascultat și au trecut mai departe la șampania scumpă și la gustările fine. 

Dacă tot faci indigestie, măcar să ai un motiv. Iar rumânii de acasă nu mai cred de ani și ani în promisiunile domnului Țiriac. Nici în analizele socio-politice ale celui care a declarat pe șleau că între hoț și prost alege hoțul. WTF! Nu WTA!

Nu are nicio datorie la noi, clar

Personajul real nu este nici filantrop, nici binefăcător. Ion Țiriac este un om de afaceri versat și nemilos, care a știut să se insinueze dintotdeauna în sferele puterii. Din tinerețe, pe când vâna cu Ion Gheorghe Maurer, numărul 2 în stat pe timpul lui Ceaușescu. 

După decembrie ‘89 a tranzitat natural la capitalismul hibrid, evident că de partea puterii de sorginte securistă. Ion Țiriac este un vânător înnăscut, dacă înțelegeți ce spun. Și înțelegeți. Tocmai de aceea, ideea este că Ion Țiriac nici nu consideră că ar avea vreo datorie la "rumâni". Deci nu trebuie să fie tipul care întoarce societății ceva. 

De exemplu, oamenilor care l-au admirat pe când era sportiv și purta bătălii epice (nu se consuma cuvântul ăsta pe atunci). Vezi finala Cupei Davis din 1972, cu Statele Unite. Lupta Țiriac cu ardoare, fără să fie un geniu al sportului. Atunci am crezut că se sacrifica pentru echipă, pentru noi, ceilalți. 

De fapt, lupta strict pentru el. Voia lui sieși să își dovedească ceva. Sau poate că s-a schimbat și atunci era altă persoană. Una cu idealuri? Râdeți?

La Dinamo? Când va fi rost de o afacere!

Acum, Ion Țiriac se joacă de-a filantropul și de-a patriotul. Iar de la o vârstă parcă nu ne mai stă bine să ne jucăm. E cazul să ne ia cineva jucăriile, să le ascundă. O spun cumva dintr-o redusă experiență personală, deși nu am anii lui. De la o vârstă e frumos să fii mai sincer, mai modest, mai înțelegător cu semenii. 

Nu e nevoie să le promiți construcții faraonice, ajunge să faci bine fără să știe nimeni. Hai că am dat-o în lacrimogen și lumea stă la coadă să-l întrebe când investește la Dinamo. 

Desigur, împreună cu Mircea Lucescu. Răspund eu în locul lui. Când se va ivi o oportunitate de afaceri. Stadionul, terenul împrejmuitor. Măi rumânilor!