Unde?

Vorbesc ei și șefii galeriilor, au cote de bilete, negociază cu rivalii cât urmează să primească, la ce inel, la ce nivel. Numai că de data asta, în sfârșit, banal, plicticos își impun punctul de vedere cei care plătesc salariile angajaților și achită facturile clubului. Acționarii, adică.

Suntem din nou pe cale să aplaudăm normalitatea. Dar să nu zicem hop până nu am sărit peluza. Lucrurile sunt în derulare.

Exercițiu de cavalerism

Ideea ca derby-ul să se dispute totuși pe cel mai mare stadion al țării a fost exprimată clar de acționarul majoritar Dan Șucu imediat după victoria cu UTA, scor 4-1. Sunt cereri de cel puțin 4 ori mai mari decât capacitatea arenei din Grant, a spus Șucu.

La nici 24 de ore după, Victor Angelescu, acționarul minoritar, a confirmat intenția, venind cu precizări tehnice. Într-un exercițiu de cavalerism, clubul organizator Rapid ar urma să cedeze o peluză întreagă suporterilor de la FCSB. Mai exact echivalentul a 9.000 de locuri și nu 3. 000 la inelul 3, cum propuseseră susținătorii roș-albaștrilor la ultima întâlnire când erau gazde.

Specific local

Este și un exercițiu de imagine? Probabil că da, prin încă noii săi șefi Rapid lucrează meticulos la alt profil. Acela de grupare serioasă, profesionistă, care respectă întrecerea și își prețuiește adversarii.

Faptul că domnii Șucu și Angelescu se comportă ca niște băieți din galerie la golurile favoriților, unii și aceiași cu cei pe care îi plătesc, face parte din specificul local și arată că unele aspecte sunt de îmbunătățit. Așa ar fi sunat propaganda comunistă pe care domnul Șucu a apucat-o, spre deosebire de mai tânărul lui partener în această seducătoare aventură în vișiniu.

Mai contează și „bănuții”

Mai spune ceva intenția tot mai apăsat precizată a acționarilor rapidiști. Meciul foarte important, poate chiar decisiv într-o anumită conjunctură, cu FCSB este prilejul unui important câștig financiar din vânzarea biletelor în ipoteza disputării pe Arena Națională.

Potrivit calculelor colegilor mei de la GSP, un stadion plin ar asigura o rețetă minimă de 400.000 de mii de euro la un preț neprohibitiv al biletelor, ceva între un minim de 30 de lei și un maxim de 200.

În subtext, opțiunea pentru Arena Națională este și un mesaj pentru liderii ultrașilor. Joaca de-a stabilirea cotelor ori chiar decizia finală a locului de disputare a meciurilor cu miză mare nu trebuie să mai fie apanajul galeriei.

Poliglotul mobilat

O fi stadionul Giulești cazanul unde fierb adversarii Rapidului, timorați de 10.000-12.000 de suporteri, dar acest lucru se poate întâmpla, chiar dacă la foc mai domol, și în fața a 30.000-40.000 de oameni pe Arena Națională.

Abil om de afaceri, Dan Șucu este din câte îmi dau seama și un bun negociator. Atât cu salariații, cât și cu cei din galerie. Bine mobilat, acționarul majoritar știe să vorbească și pe limba antreprenorilor, și pe a liderilor de galerie.

Modernizarea Rapidului presupune inclusiv europenizarea relației club-jucători-suporteri. Nicăieri în marile campionate ale Europei suporterii nu dictează patronilor echipei unde se joacă meciurile, câți fani ai oaspeților vin la meci și unde urmează să stea pe stadion.

La noi, la alții

Miliardarul Jim Ratcliffe de la United nu îl întreabă pe mister Ugley din galeria „diavolilor” dacă e de acord să primească galeria lui Liverpool pe Old Trafford și unde ar urma să stea ultrașii băieților din orașul Beatles-ilor.

Procentele de prezență a suporterilor oaspeți sunt stabilite la nivel de Ligă, la fel sectoarele destinate acestora. Și mai e ceva acolo, bănuiesc că nu v-a scăpat. Jucătorii nu se duc spășiți la galerie să fie certați dacă au pierdut ori cu pieptul bombat să cânte măscări pentru adversari dacă au câștigat. Mai e de lucru, clar.