Articol de Ionuţ Iordache - Publicat joi, 06 iunie 2024 11:36 / Actualizat joi, 06 iunie 2024 12:53
Calificarea în premieră a României la un Campionat European a fost un şoc pentru fotbalul continental ♦ Elevii lui Mircea Lucescu au ajuns la turneul din Franţa după ce au terminat în preliminarii peste campioana mondială, Italia ♦ „Tricolorii" nu s-au făcut de râs la debut, dar nici nu au câştigat vreun meci: 1-1 cu Spania, cea care avea să joace finala, 1-2 cu RF Germană, campioana europeană în acel moment, şi 0-1 cu Portugalia
Istoria campionatelor europene a început în 1960, când ajungeau doar 4 echipe la turneul final. La prima ediţie, au luat startul în preliminarii doar 17 ţări pentru că multe nu au fost de acord cu noua competiţie propusă de UEFA. Printre contestatare au fost şi forţele Europei, Germania Federală, Italia, Anglia sau Olanda.
Cu timpul, turneul a câştigat popularitate, iar în 1980 s-a trecut la formatul cu 8 echipe.
Având în vedere numărul redus de formaţii care se calificau la turneul final, ţara noastră nu a emis pretenţii la primele ediţii.
Am lăsat Italia acasă
Miracolul avea să se producă în preliminariile pentru Euro 1984. „Tricolorii" au produs şocul calificărilor după ce au terminat grupa pe primul loc, înaintea campioanei mondiale, Italia, Cehoslovaciei, Suediei şi Ciprului.
Mircea Lucescu, care avea doar 38 de ani la momentul calificării, fiind cel mai tânăr selecţioner care a ajuns la Euro 1984, s-a bazat atunci pe un lot format din jucători de la U Craiova și Dinamo, echipe care dominau fotbalul românesc în acei ani.
Au lipsit jucătorii de la Steaua, care terminase sezonul 1983-1984 pe locul 2 şi avea în lot jucători precum Piţurcă, Belodedici, Lăcătuş sau Tudorel Stoica.
Doar un singur stelist a fost convocat pentru turneul din Franţa, Vasile Iordache, dar el a fost a treia variantă pe postul de portar şi nu a prins niciun minut la Euro.
Lucescu al vostru mi se pare cel mai inteligent antrenor din Europa la ora actuală! Gândește fotbalul în termenii cei mai moderni
Alberto Polverosi, jurnalist de la „Corriere dello Sport", într-o discuție cu redactorii „Sportului"
Dar marele absent a fost Ilie Balaci. "Marele Blond" avusese un sezon de coșmar
În vara lui 1983 a suferit o accidentare într-un turneu amical al echipei naționale în Franța și a prins doar două meciuri în turul campionatului.
Apoi, după ce a participat cu naționala lui Lucescu la un stadiu de pregătire în America de Sud, Balaci a revenit pe gazon și părea total refăcut.
Dar pe 21 februarie 1984, într-un meci jucat la Baia Mare, Balaci e luat pe sus de Grigore Arezanov și totul s-a terminat pentru cel mai bun jucător pe care l-a dat Universitatea Craiova în istorie.
În afara lui Balaci, alţi doi jucători pierduseră turneul din cauza accidentărilor: Ion Geolgău, eroul de la Bratislava, şi Zoli Crişan.
Era prima participare la un Campionat European şi emoţii am avut toţi. Țin minte că organizarea a fost ireproşabilă, pentru noi a fost ceva extraordinar, cum arătau stadioanele, nu aveam noi în România aşa ceva, ce era în Franţa atunci
- Ioan Andone, fundaș România la Euro 1984
Lotul României la EURO '84
- Portari: S. Lung (U Craiova), D. Moraru (Dinamo), V. Iordache (Steaua)
- Fundași: M. Rednic (Dinamo), Ştefănescu (U Craiova), Ungureanu (U Craiova), G. Iorgulescu (Sportul), I. Andone (Dinamo), Negrilă (U Craiova), Zare (FC Bihor)
- Mijlocași: Bölöni (ASA Tg. Mureş), M. Klein (Corvinul), M. Dragnea (Dinamo), Hagi (Sportul), Ţicleanu (U Craiova), M. Irimescu (U Craiova)
- Atacanți: Cămătaru (U Craiova), Coraş (Sportul), Gabor (Corvinul), Augustin (Dinamo)
Primul meci, cu Spania, egal în faţa viitoarei finaliste
Înaintea turneului, jucătorii erau totuși nemulțumiți. Motivul? Nu își primiseră banii cuveniți pentru calificare!
Episodul este povestit de Ioan Chirilă în cartea „Lucescu": "Antrenorul a intervenit pentru detensionarea situaţiei, solicitându-i tovarăşului trezorier Chiraţa să plătească jucătorii, ceea ce s-a şi întâmplat".
România a picat într-o grupă grea, nici nu avea cum să fie altfel având în vedere că erau cele mai bune 8 echipe din Europa.
Primul adversar a fost Spania lui Goicoechea, Santillana, Camacho şi Maceda. Partida s-a jucat la Saint-Etienne, în faţa a doar 16.972 spectatori. O asistenţă neverosimilă în zilele noastre la un turneu de asemenea anvergură.
Prestația „tricolorilor" a fost una lăudată de agențiile de presă. „Fotbaliștii români au dominat lungi perioade de timp și au avut posibilitatea să câștige partida", nota Associated Press.
În timp ce Reuters îl remarca pe Coraș: „Spania a fost dominată de puternicii jucători români. România a avut destule ocazii de gol, mai ales prin abilele incursiuni ale lui Coraș, golgheterul campionatului României".
Meciul s-a terminat 1-1, după ce Carrasco a deschis scorul din penalty, iar Boloni a egalat în minutul 35.
Mircea Lucescu a dat vina pe mentalitatea jucătorilor săi pentru remiză: „Victoria nu a putut fi realizată deoarece echipa noastră nu a depășit încă o condiție psihică în continuare tributară".
Am avut prea mult respect faţă de adversari. Noi veneam din blocul comunist, aveam un complex de inferioritate, care ne apăsa din când în când, deşi Lucescu tot încerca să ni-l scoată din cap. N-aveam nici experienţa turneelor finale. Eram toţi debutanţi
Rodion Cămătaru, atacant România la Euro 1984
MOMENT ISTORIC: Hagi a intrat pe teren la doar 19 ani
Meciul cu Spania, formație care avea să piardă finala turneului în fața Franței, 0-2, avea să consemneze și debutul lui Gheorghe Hagi la un mare turneu.
"Regele" juca atunci la Sportul și avea doar 19 ani și 4 luni în ziua partidei cu ibericii.
Prestația sa a fost una modestă, fiind criticat de Lucescu: "Țicleanu și Hagi nu au reușit să aibă o contribuție reală după ce au intrat. Hagi, mai ales, s-a izolat pe extremă, nu a reușit să suplinească marea lipsă a lui Balaci".
Hagi fusese luat în lotul lărgit al naționalei de către Lucescu în ianuarie 1983, într-un stagiu de pregătire, iar peste câteva luni avea să și debuteze în tricoul României, într-un amical cu Norvegia, 0-0.
„Înainte de Campionatul European din 1984, din Franţa, am făcut un turneu de pregătire în Italia. Am jucat cu Milan, cu Fiorentina... Nea Mircea chema ziariştii italieni şi le spunea despre mine că sunt un fotbalist de mare viitor, că voi fi peste câţiva ani un jucător de top în Europa", și-a reamintit Gheorghe Hagi cum a ajuns în Franța, într-un interviu pentru Gazeta Sporturilor.
SPANIA - ROMÂNIA 1-1
- 14.06.1984, St. Etienne, Stadion: Geoffroy-Guichard, Spectatori: 16.972
- Au marcat: Carrasco (22 pen)/ Boloni (35)
- Spania: Arconada - Urkiaga, A. Frances, A. Goicoechea, Camacho - V. Manrique, Juan Senor, R. Redondo (73 J. Moreno), R. Vazquez - Santillana, Carrasco. Selecţioner: Miguel Munoz.
- România: S. Lung - Rednic, C. Ştefănescu, G. Iorgulescu, Ungureanu - Coraş, Dragnea (57 Țicleanu), Boloni, Klein - Cămătaru, Gabor (76 Hagi). Selecţioner: Mircea Lucescu.
Aproape de un egal cu Germania, „regina" Europei
Peste 3 zile a urmat partida cu Germania Federală, campioana Europei în acel moment, care avea o grămadă de vedete în lot: Stielike, Matthaus, Brehme, Rummenigge și Voller.
Nemții au început tare și au deschis scorul în minutul 25 prin Voller. Meier l-a păcălit ca în curtea școlii pe Hagi, a centrat în fața porții, iar Rudi Voller a marcat cu capul, profitând și de ieșirea greșită a lui Silviu Lung.
Lucescu l-a scos pe Gică și l-a introdus pe Zare, iar "tricolorii" au început tare repriza a doua.
După doar un minut de la reluare, românii au egalat după o fază superbă: Rednic a trimis spre Klein, acesta a sărit peste minge, care a ajuns la Coraș, iar atacantul nostru a înscris cu un șut de la 16 metri.
Golul împotriva nemților a fost momentul culminant al carierei mele. Mai ales că ieșisem și golgheterul României în acel sezon. A fost un turneu frumos pentru noi, dar nu eram obișnuiți să jucăm meciuri importante din trei în trei zile
Marcel Coraș, atacant România la Euro 1984
Atacantul Sportului a ratat apoi o ocazie uriașă, față în față cu Schumacher, a încercat să îl lobeze pe portarul german, dar acesta a reușit să agațe balonul în ultimul moment.
Iar cei care au marcat au fost nemții, Rummenigge și Voller au făcut șah-mat apărarea noastră, iar ultimul a reușit "dubla"
Ioan Chirilă avea să noteze în Sportul din 18 iunie: "După pauză, echipa României a egalat imediat, a echilibrat jocul, a avut câteva momente foarte bune, a și ratat de trei ori egalarea după ce RFG a luat conducerea cu 2-1".
Ce fericit aș fi fost dacă aș fi marcat la șutul din minutul 90! Un eventual 2-2 cu campioana europeană i-ar fi bucurat atât de mult pe cei de acasă
Ladislau Boloni, mijlocaș România, după meciul cu RFG
ROMÂNIA - RF GERMANĂ 1-2
- 17.06.1984, Lens, Stadion: Felix-Bolaert, Spectatori: 31.787
- Au marcat: Coraş (46)/ Voller (25, 67)
- România: S. Lung - Rednic, Andone, C. Ştefănescu, Ungureanu - Dragnea (62 Țicleanu), Boloni, Klein, Hagi (46 Zare) - Cămătaru, Coraş. Selecţioner: Mircea Lucescu.
- RF Germană: H. Schumacher - Forster, Stielike, Forster (80 Buchwald), Briegel - Matthaus, N. Meier (65 Littbarski), Brehme - Rummenigge, Voller, Allofs. Selecţioner: Jupp Derwall.
Învinși și de lusitani
După meciurile bune cu Spania și RFG, România își punea mari speranțe în ultimul duel, cel cu Portugalia. Lusitanii erau și ei debutanți la un Euro și veneau după două remize, 0-0 cu Germania și 1-1 cu Spania.
Pe vremea aia, o calificare era infinit mai greu de obținut. Imaginați-vă că din toată Europa s-au calificat doar 7 echipe, a 8-a a fost țara gazdă, Franța. Acea echipă a stat la baza a ceea ce a urmat bun în fotbalul românesc. Performanțe mari la nivel de club, după care calificări la alte turnee, dar abia din 1990
Mircea Lucescu, selecționerul României la Euro 1984
Boloni și compania au început în atac, prima repriză fiind a noastră, portughezii trecând rar de centrul terenului.
Doar că elanul lor s-a diminuat după pauză, iar elevii lui Fernando Cabrita au preluat conducerea jocului. La fel ca și în zilele noastre, "tricolorii" nu "au avut prospețimea necesară, demonstrând că nu au putut face față ritmului celor trei jocuri pe parcursul unei săptămâni", așa cum avea să remarce Ioan Chirilă.
Portugalia avea să marcheze unicul gol al partidei în minutul 81, când Nené, singur în careul nostru, a trimis imparabil în poarta lui Moraru.
"România nu a putut reedita niciunul dintre meciurile sale bune din preliminarii, fiind handicapată, și de astă-dată, de forma slabă a lui Boloni, altă dată dispecer al echipei, și, mai ales, de sterilitatea deosebită a lui Cămătaru" a fost concluzia lui Ioan Chirilă în cronica meciului.
Poate că am fi putut obține un rezultat final mai bun. Nu mai e cazul să enumăr momentele-cheie. Trebuie să recunoaștem că nu avem jucători de personalitate care să spargă frontul apărărilor adverse prin acțiuni individuale
Costică Ștefănescu, fundaș România, după meciul cu Portugalia
ROMÂNIA - PORTUGALIA 0-1
- 20.06.1984, Nantes, Stadion: Beaujoire, Spectatori: 24.464
- A marcat: Nené (81)
- România: Moraru - Negrilă, G. Iorgulescu, C. Ştefănescu, Ungureanu - Irimescu (59 Gabor), Rednic, Boloni, Klein - Cămătaru (34 Augustin), Coraş. Selecţioner: Mircea Lucescu.
- Portugalia: M. Bento - Álvaro, Eurico, Lima Pereira, João Pinto - Chalana (15 Diamantino), Sousa, Carlos Manuel (63 Nené), Frasco - F. Gomes, Jordão. Selecţioner: Fernando Cabrita.
CLASAMENT FINAL AL GRUPEI
- Spania 4p
- Portugalia 4p
- RFG 3p
- România 1p
Au fost alte vremuri, se calificau doar 8 echipe atunci. Doar elita, superelita Europei, acum sunt 24 de echipe. Fotbalul a devenit mai comercial din toate punctele de vedere. Cu 8 echipe, foarte greu de crezut, nu cred!, să fii avut șanse de a fi la Euro acum. Să fim serioși!
Rodion Cămătaru, atacant România la Euro 1984
)
)
)
)
)
)
)
)
