)
Articol de Marius Mărgărit - Publicat duminica, 02 iunie 2024 17:02 / Actualizat luni, 03 iunie 2024 16:30
Poate că a fost nedrept sâmbătă seară pe Wembley. Borussia Dortmund jucase atât de bine în prima parte, avusese marile ocazii, dar, cumva, implacabila și norocoasa Real a rezistat.
Poate fiindcă Adeyemi e doar un glonț care zgârie lobul urechii, dar mai niciodată nu rănește cu adevărat, Fullkrug e un gladiator, dar nu un mare golgheter, Brandt a fost în pană de inspirație, la fel și Sancho, care n-a mai avut raidurile alea irezistibile. Au clacat exact când era nevoie ca ei să pună, mai mult ca niciodată, în balanță o picătură de geniu, ceva care să contrabalanseze avantajul din start al madrilenilor.
Poate că până la urmă contează și pedigree-ul. 15 Cupe ale Campionilor din 18 finale, 6 în ultimele 11 ediții, ultima pierdută în '81, cu Liverpool, pot să înmoaie chiar și superbul zid galben.
Da, pentru un pic de sânge proaspăt în Liga Campionilor, poate ar fi fost mai bine să bată nemții. Dar până la urmă totul e pe goluri, nu pe merite. Real a știu să sufere, s-a chinuit și, în stilul marilor campioane, care câștigă oricum, a lovit când nu se aștepta nimeni. Să-ți dea gol "Gulliver" Carvajal, cu capul, din corner, înseamnă că nu ți-ai făcut bine lecțiile.
E vorba de o scăpare a lui herr Terzic sau a lui Hummels și compania? Mai degrabă a primului, care mi se pare marea fisură a zidului galben. Știu, a dus Borussia până în finală.
Dar și cu mult noroc. La Paris, la numai 1-0, a renunțat de tot la atac și a lăsat PSG să preseze până la linia porții. Au fost specialiști care s-au grăbit să aplaude, vezi Doamne, strategia, apreciind că zidul galben din teren s-a apărat impecabil. Pe bune? PSG a avut 4 bare! A fost noroc chior, ca de altfel și în cazul Realului, în dubla cu Manchester City, dar și cu Bayern.
A fost nevoie de gafa lui Neuer ca "albii" să revină pe drumul spre finală. Și cu ajutorul lui Tuchel, care, la fel ca Terzic, a mers pe varianta autobazei. Lui Dortmund i-a ieșit, lui Bayern nu. Ce a făcut diferența? Doar hazardul, ghinionul unora și norocul celorlalți, nu vreo sclipire dinspre partea tehnică.
Și sâmbătă seară, deși era 0-0, Terzic n-a venit cu nimic de pe bancă. A făcut iar mutarea aia de neînțeles, Reus în locul lui Adeyemi. Înteleg respectul pentru o legendă a "galbenilor", mai ales la meciul de adio, dar nu așa, nu într-o finală de Champions League, nu la 0-0.
Imediat s-a făcut 1-0, iar din acel moment totul era, ideal, în favoarea Realului. Borussia trebuia să se deschidă, perfect pentru spanioli. Numai că nemții n-au mai avut puterea să riposteze, ba mai mult, Maatsen a comis-o pentru un 2-0 a la Veni, vidi, vici. Brazilianul cu zâmbetul ăla perpetuu, cel mai probabil viitorul Balon de Aur, a fost iar irezistibil. Nu doar cu golul care a risipit orice dubiu, dar și cu un dribling-diamant, pe care Ryerson probabil că încercă și acum să-l înțeleagă, tot uitându-se la reluări.
Până la urmă, Real n-a mai pierdut în cea mai tare finală europeană de 43 de ani, câștigându-le pe toate cele 9 în care a jucat de atunci. Da, cu ceva mai mult sau mai puțin noroc, dar și cu puterea de a nu renunța chiar și atunci când pare că nu mai e nimic de făcut.
Până la urmă, învingătorul ia totul, indiferent cum. Și, nu doar pentru asta, Don Carlo și ai lui chiar merită, încă o dată, tot respectul.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
