)
Articol de Eduard Apostol - Publicat sambata, 14 septembrie 2024 10:10 / Actualizat sambata, 14 septembrie 2024 10:10
Există jumătatea plină și jumătatea goală a paharului. Gazeta Sporturilor a ajuns la anul 100. Ziarul nu mai există fizic, palpabil, dar site-ul este (mai) puternic și un vector de forță pe piața românească în plină eră digitală.
- Downloadează gratuit ediția specială a Gazetei Sporturilor, aici
Intrând în această echipă de copil, ani la rândul cel mai tânăr reporter al unui grup de-a dreptul "galactic", am ajuns acum într-o altă epocă în care sunt printre cei mai vârstnici și mai vechi. La 45 de ani.
Mapa cu telefoanele cluburilor de la Divizia C
Căutând perfecțiunea în situații și lucruri ce sunt efemere descoperim că trece timpul pe lângă noi.
Prima vară la ziar am petrecut-o sub bagheta lui nea Horațiu Sima bibilind la mapa de Divizia C, una păstrată de vechiul jurnalist ca un ceaslov. Și am strâns telefoanele președinților, antrenorilor, secretarilor și eventual femeilor de serviciu de la fiecare club pentru a le avea pentru tot sezonul ce avea să urmeze. Eu și alți mulți câțiva, aproape cam câți suntem acum într-o zi normală la site.
Și asta pentru a afla scorul și marcatorii ca să-i dăm într-un chenar pe o pagină pe care o înjuram în gând. Când aveam oportunitatea de a scrie o știre printre subiectele ziariștilor cu greutate sau prindeam un meci la Divizia B simțeam o bucurie mai mare decât o am acum când apare "exclusiv" înaintea unui articol.
L-am mai prins și pe nea Vanea Chirilă dictând ceea ce scrisese pe foi de hârtie - în stilul pe care îl păstrează și domnul Ovidiu Ioanițoaia sau Mister Cornel Dinu -, iar o doamnă cu o răbdare apreciabilă tasta impresionant pentru acele vremuri la tastatura calculatorului.
După care, ilustrul jurnalist ne povestea diverse întâmplări, pe care le-am apreciat mai mult abia atunci când dânsul nu mai era.
„Hai, frate, acolo e important, în ziar, să citească dimineața la cafea!”
Am parcurs deja ani mulți, de la un mileniu la altul. Am trecut peste câteva generații, că nici nu le mai știu abrevierile. Simplist, trecerea de la forța ziarului la importanța site-ului ar fi cam așa.
Jucătorii și oamenii de fotbal ardeau de nerăbdare să apară în paginile Gazetei. Atunci când era de bine. „Hai, frate, acolo e important (în ziar), că pe ăla îl citesc dimineața la cafea și suporterul, și patronul, și nea Giovanni, și nea Mitică, și «Nașu'»!”.
Expansiunea online-ului a fost primită în peisaj cu oarecare dezinteres. "Cine, Doamne iartă-mă!, citește pe site?! Câteva rânduri, acolo, în ziar. Asta contează". Cine prindea prima pagină, acela își adăuga un trofeu la colecție.
Iar primele pagini de ziar dinaintea unei finale sau eveniment sau care să celebreze un trofeu aveau povestea lor. Ca o scenografie înaintea marii confruntări.
„Dacă apare poza pe GSP, asta contează”
Acum ceva ani, când încă mai existau tarabele cu ziare, am fost ușor uluit de un răspuns al unui jucător ce tocmai marcase într-un Derby de România și pe care-l anunțasem că ar face bine să cumpere Gazeta a doua zi fiindcă va avea o surpriză frumoasă.
Se dăduseră multe goluri, dar tocmai el apăruse pe coperta ziarului. Deși nu era un jucător de prim-plan, pe-atunci. "Mda, OK. Dar apare pe net? Aaa, este deja poza pe GSP? Asta contează", a venit replica.
Erai în paginile Gazetei, existai. Ești pe GSP.ro, exiști. Cu Dumnezeu, tot înainte!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
