Articol de Justin Gafiuc - Publicat vineri, 13 septembrie 2024 20:13 / Actualizat vineri, 13 septembrie 2024 20:13
În 2005, omul de afaceri Cristi Iancu o aducea la Activ Ploiești pe Cristina Neagu, intuind în ea viitorul star al handbalului mondial. Azi, în orele după anunțul retragerii din activitate al lui ”Messi”, el reface portretul din tinerețe al unei ”fete cu o ambiție ieșită din comun”
Cristina Neagu și-a anunțat retragerea după mai bine de două decenii petrecute în sălile de sport, dar prima sa experiență la o echipă de senioare rămâne un moment unic pentru sportiva ajunsă peste ani cea mai bună handbalistă din lume. Se întâmpla în sezonul 2005-2006, după ce România, cu Neagu pe teren, obținea argintul la Europenele de tineret din Austria. De la CSȘ 5 București, Cristina trecea la Activ Ploiești, unde a fost recrutată de patronul Cristi Iancu. A fost anul care i-a oferit, de fapt, lui Neagu boost-ul decisiv către performanță pe traseul Rulmentul – Oltchim – Buducnost – CSM București.
"Am transferat-o pe două rânduri de echipament și zece mingi”
”Am adus-o, pe ea și încă trei colege, pe două rânduri de echipament și zece mingi”, își amintește azi Cristi Iancu, om de afaceri, fost șef al Asociației Județene de Handbal Prahova și membru în board-ul FRH. El stabilise cartierul general al echipei la Plopeni, o localitate situată la circa 20 km de Ploiești.
A remarcat-o pe Neagu încă de la competițiile dedicate junioarelor 3, fiindcă ieșea în evidență printr-o ambiție neobișnuită. ”Niciuna dintre fete nu avea determinarea Cristinei. Nu părăsea niciodată terenul până nu-și atingea obiectivul antrenamentului”, explică Iancu.
Și oferă un exemplu: ”Am fost la un moment dat la un turneu în Franța cu lotul național de junioare și am reușit să închiriem o sală pentru ședințe de pregătire de câte patru ore. Cumplit de greu! Cristina și Patricia Vizitiu nu se sincronizau cum trebuie dintr-o bandă în altă de așa natură încât să apară pe rând la finalizare. Și a trebuit să muncească foarte mult pentru a pune la punct detaliile de coordonare. Dar n-a comentat nicio secundă, indiferent cât de complicat era”.
Cristina a fost o fanatică a muncii de autoperfecționare. Și-i plăcea să colaboreze cu jucătoare mai mature, mai șlefuite, pentru a câte puțin de la fiecare. De exemplu, la Dorobanțul Ploiești era o fată, Cristina Smarandache, care dezvolta niște acțiuni minunate pe centru. Peste ani, când mă uitam la Neagu, parcă revedeam secvențe din incursiunile lui Smarandache
Cristi Iancu, ex-Activ Ploiești, pentru gsp.ro
”Șase luni în cantonament cu naționala la Plopeni”
Iancu a adus-o pe Neagu de la București în regim de dublă legitimare cu CSȘ 5, unde activa cu mentorul ei din adolescență, Maria Covaci. ”Avea o dorință de acumulare și o disciplină fantastice, la 180 de grade față de imaginea de zbir din ziua de azi. Stătea la Plopeni în cantonamente de câte șase luni cu echipa națională de junioare, pe proiecte finanțate în acea perioadă de FRH, sub conducerea lui Cristi Gațu. Așa s-a format acea generație ‘88-’89, care a arătat o disponibilitate la efort cum n-am mai văzut de atunci”, își amintește Iancu.
Și completează: ”A fost destul de ușor să o conving să vină la Activ pentru că-și dorea foarte mult să joace la senioare încă de la 17 ani. Două zile făcea naveta de la București, alte trei rămânea la Plopeni, la hotelul bazei de pregătire. O aducea deseori și tatăl său, taximetrist, Dumnezeu să-l ierte! Un om deosebit. Mă și întreba la un moment dat dacă ar putea trăi Cristina din handbal. Și i-am răspuns că asta nu poate garanta nimeni, dar ceea ce am văzut de atunci la Cristina nu mai văzusem la nicio altă jucătoare”.
”Aici a învățat să «biciuiască» brațul la aruncare”
Iancu rememorează și alte episoade cu Neagu, din momentele când o aducea cu mașina de la Ploiești la Plopeni: ”Stătea mereu în spate și-și punea niște căști ca să asculte și să mai învețe din lecțiile înregistrate la engleză, română, istorie. Se întâmpla uneori să mai întârziem 10-15 minute la antrenament, dar Cristina, la final, mai rămânea pe parchet ca să recupereze pasajele pierdute la început”.
Și un amănunt despre profilul care a făcut-o celebră: ”Era foarte receptivă la corecturile de natură tehnico-tactică. Nu prea făcea faza de apărare, de exemplu. Și trăgea la poartă cu brațul împins, nu-l «biciuia», așa cum a rămas peste ani marca înregistrată Neagu. Ei bine, chestia asta la Activ Ploiești a învățat-o și și-a perfecționat-o”.
”O să o invităm în sala în care a crescut”
În prezent, Cristi Iancu gestionează la Plopeni un centru de pregătire pentru junioare, inclusiv cel mai bun teren de beach handbal din țară. Iar sala în care s-a pregătit și a jucat Cristina Neagu la 17-18 ani a căpătat altă față, după investiții de aproape 2 milioane de euro.
Într-una dintre vitrine tronează și azi o imagine impetuoasă cu Cristina Neagu în acțiune, afișul uneia dintre edițiile Trofeului Carpați, la Craiova, cu România, Brazilia, Polonia și Macedonia pe agendă. ”Poate o invităm pe Cristina în perioada următoare să vadă cum arată azi locul în care a dat avânt carierei sale”, încheie Iancu.
)
)
)
)
)
)
)
