Mîinile distruse DE AUR

Doina Ignat îşi doreşte să cîştige la Beijing a şasea medalie olimpică, întrecerea din China fiind ultima din carieră

9 zile mai sînt pînă la Olimpiadă

Cînd o întrebi pe Doina Ignat de cînd s-a apucat de canotaj, îţi răspunde rîzînd. "Am uitat, a trecut prea mult timp de atunci!". La 39 de ani, Doina e veterana bărcii de 8 plus 1, după retragerea Elisabetei Lipă. A venit în China hotărîtă să cîştige aurul olimpic. Ar fi a cincea medalie, dar ambiţia a rămas la fel de mare ca şi cînd nu ar fi cîştigat nici una.

24 de ani au trecut de cînd Doina Ignat s-a apucat de canotaj. În tot acest timp sportiva de la Dinamo a cîştigat 8 medalii de aur, patru la Mondiale şi patru la Olimpiadă

"Sînt mîndră de originile mele. M-am născut la Miorcani, un sat uitat de lume, la 80 de kilometri de Botoşani. Şi acum mă gîndesc la iernile trăite, cu zăpada de un metru înălţime!", îşi începe canotoarea povestea vieţii. La 16 ani însă, a plecat de acasă. A sosit la Bucureşti ca să cucerească lumea. "Domnul Nicolae Gioga a venit să facă selecţie în Moldova. Profesorul meu de sport de la Liceul Industrial numărul 6, din Botoşani, m-a recomandat pentru că eram înaltă. Nu i-a spus însă că eram şi mai puturoasă", spune rîzînd Doina. I-a fost greu să se despartă de casă, de familie, dar canotajul i-a intrat repede în sînge. "Nu e un sport care să-ţi placă. Cine ar sta toată ziua pe apă să vîslească, să-l bată soarele în cap? M-a atras însă faptul că stăteam în cantonament, mi-am făcut prietene şi nici nu ştiam cînd trece timpul", adaugă românca.

18 kilometri pe zi e distanţa parcursă la antrenament de sportivele din barca de 8 plus 1. Toţi sînt parcurşi pe bucăţi de 2.000 de metri, la intensitate maximă

A devenit una dintre cele mai galonate sportive din istoria sportului românesc. Cu cinci medalii olimpice cucerite, între care patru de aur, Doina Ignat nu se mai gîndeşte la visul copilăriei sale, acela de a deveni şofer de autobuz. "Mi-am jurat că o să îmi iau autobuzul meu ca să nu mai fac trei ore de la Miorcani pînă la Botoşani. Nu m-am ţinut însă de promisiune. Am ajuns doar şofer, dar într-o barcă!", încheie canotoarea.

Totul a început la Barcelona!

Doina Ignat a început seria sa interminabilă de medalii la Mondialele din 1991. "Am început cu bronzul, nu m-am aruncat direct la aur. Apoi, la Olimpiada de la Barcelona, cu barca de patru vîsle, am luat argintul. Simţeam că zbor, la prima olimpiadă să vii cu medalie, nu realizam ce se întîmplă", povesteşte sportiva. În 1993, a trecut în barca de 8 plus 1, în proba regină a canotajului. Medaliile nu au lipsit în nici un an. Nu le mai ştie numărul. A ţinut socoteala doar celor din aur. "Sînt patru la Olimpiadă şi patru la Mondiale", spune mîndră Doina.

Ultima cursă

Doina Ignat a vrut de două ori să se lase, să renunţe la canotaj. Prima dată a fost în 2000, după Jocurile Olimpice de la Sydney. "Am născut şi am zis să nu mă mai reapuc. Dar nu am putut sta deoparte. În 2002 m-am şi întors la Snagov". După Atena 2004, gîndul retragerii a cuprins-o iar. A stat pe margine chiar doi ani. Prea îndrăgostită de canotaj, s-a întors iar. "Beijingul e ultima gară prin care trec. Ultima cursă. Gata, îmi ajunge", spune mai hotărîtă ca oricînd Doina. Fetiţa ei, Andreea, de 6 ani, o aşteaptă acasă. Doina i-a promis că o va duce şi o va lua în fiecare zi de la şcoală. Asta nu se poate dacă mai stă pe baltă, la Snagov.