VIDEO EXCLUSIV Academia din România le-a zdrobit pe Dinamo și FCSB, „ascunde” rezultatele, și-a asumat eșecul la „masa verde” și vinde jucători în străinătate la sume-record: „Un junior de la noi era pe lista naționalei. Cineva din FRF l-a tăiat de pe listă”

• Prima grupă de la FC Player a fost cea de 2008. Acum echipă de U17, aceasta e cea mai importantă formație din cadrul academiei. Sezonul trecut, a câștigat Cupa Național U17 și a învins la scor echipe precum ACS FC Dinamo (18-1) sau FCSB (7-1). În stagiunea curentă, FC Player U17 evoluează în campionatul de U19 și se clasează pe locul 2.
• Pentru că nu îndeplinește multe dintre criteriile de clasificare ale FRF, Academia FC Player evoluează în campionatele naționale, nu în Elită. „E mult subiectivism în această ierarhie. Ca valoare, am fi în primele 3-4 la Elită”, spune Octavian Marin.
• Care pune semnul egal între nivelul actual al fotbalului românesc și ce a reușit să producă Academia Hagi în ultimii 15 ani: „Au influențat fotbalul românesc. În ce măsură, cât de bine, că l-au ținut mai jos decât trebuia sau l-au urcat, asta e o altă discuție”.
• FC Player a reușit să transfer doi jucători în străinătate, pe Tudor Cocu și pe Ștefan Amarandei: „Cred că transferul lui Tudor ar trebui să fie un record în România pentru un jucător de 16 ani”.
• „Am avut un junior pe lista României U17. Cineva din Federație a zis «nu»”, susține Octavian Marin, care a vizitat numeroase academii din străinătate și afirmă că diferența dintre noi și campionatele superioare e făcută de civilizație: „Din acest punct de vedere, Șucu a eșuat”.
• În octombrie, FC Player a pierdut la „masa verde” cu „Dinamo Badea” pentru că a utilizat jucători prea mici: „Cum le spun eu copiilor că nu au trecut mai departe?”.

ALEGERI PREZIDENȚIALE

Alegeri prezidențiale 2024 în România: rezultate, exit poll și toate informațiile » Planurile principalilor candidați pentru sportul românesc! Cine intră în turul 2?

VIDEO INTEGRAL. Interviu amplu cu Octavian Marin, fondatorul academiei FC Player: „De ce nu facem pasul următor? Pentru că ne lipsește civilizația”

- Sezonul trecut, ați câștigat Cupa României la U17. Sunteți cei mai buni din România la această categorie de vârstă?
- Noi eram, de fapt, U16; toți jucătorii erau mai mici cu un an. A fost greu, o finală disputată cu Șelimbăr, o echipă foarte bună, puternică, cu jucători care evoluaseră deja în Liga 2. S-a terminat 4-3. Sperăm să câștigăm Cupa și anul acesta.

- Pe ce loc ați clasa acum academia dumneavoastră în România?
- Este complicat. Spre exemplu, în sistemul de clasificare al FRF sunt câteva criterii pe care noi nu le putem atinge. E imposibil pentru o academie mai nou construită să le îndeplinească: trebuie să ai rezultate istorice, contează ce ai făcut în ultimii 10 ani la academie. La nivel de U17, U19, noi avem doar doi ani de activitate. Apoi, trebuie să ai echipă de fotbal feminin. Am vrea să avem și noi, am angajat un antrenor special pentru echipa de fotbal feminin, dar noi avem baza în Copăceni. Imaginați-vă că în Copăceni, în 1 Decembrie, în toate satele din jur, fetele nu vor să joace fotbal. Noi am vrea să facem acest lucru, dar este imposibil. Și să pui asta în sistemul de clasificare... nu-i corect. Chiar și academiile mari, cu echipe în prima ligă, au cumpărat formații de fotbal feminin. Apoi, trebuie să ai jucători pe care i-ai crescut și care au ajuns să joace în ligile profesioniste din România sau în străinătate. Fiind o academie nouă, nu avem acest punctaj.

- Și în clasificarea făcută de FRF, pe ce loc vă aflați în acest moment?
- Pe 84. Eu nu sunt de acord cu această clasare, deși o respect. Există destul de mult subiectivism.

- La U17, U19, sunteți în fruntea ierarhiilor în campionatele naționale.
- Cred că suntem pe locul 2 în ambele categorii, cu un meci pierdut la „masa verde” la U19. Acum trebuie menționat că nu jucăm la rezultat. Partea proastă este că la U19 avem o medie de 5 goluri marcate pe meci. Adversitatea este foarte slabă. Sunt doar două echipe care joacă un fotbal cât de cât puternic: noi și Progresul.

- Dar nu jucați în ligile de Elită.
- Sunt două divizii la noi: una de Elită și una de campionat național. Împărțirea lor nu se face pe valoare, ci pe criterii de infrastructură, de evaluare a academiilor. Adică, pot fi echipe în Elită mai slabe decât cele din campionatul național și invers. Noi ne-am clasat pe locul 84 în ierarhia Federației și din această cauză nu jucăm în campionatul de Elită. Noi considerăm că suntem în Elită, valoric vorbind. Am fi acolo, în primele 3-4 academii.

- Și nu puteți face nimic în următorii ani ca să puteți juca în Elită?
- Trebuie să sacrificăm vreo 10 generații ca să acumulăm acele puncte de care v-am spus, să ajungă jucătorii noștri la seniori, și să avem rezultate istorice. Orice academie care începe de la zero trebuie să sacrifice 10 generații. Așa sunt regulamentele.

„Nu mai afișăm rezultatele, sunt scoruri prea dezechilibrate”

- Ați spus în alte interviuri că v-ați concentrat mai mult pe grupa de 2008.
- Am încercat să fac un proiect pilot cu grupa de 2008, am investit mai mult în această grupă decât în celelalte, pentru că resursele sunt limitate. Am avut grijă și de celelalte grupe, ce am învățat la grupa de 2008 am aplicat și la celelalte grupe. Am ajuns să avem 3 echipe la grupa de 2008 și am observat un fenomen interesant.

- Vă rog.
- Unii copii, în perioada pubertății, au rămas în urmă, pentru că au avut o dezvoltare întârziată. Uneori, au rămas câțiva copii la echipa a 3-a a noastră de U17, iar după un an sau doi au devenit un pic mai buni decât cei care au fost tot timpul între primii. E un lucru interesant care nu se observă la multe academii. E foarte important că nu se pierd acei copii. Am avut 3 echipe mereu, copiii s-au mișcat între acele 3 echipe și au jucat la nivelul la care erau pregătiți.

- Am observat că pe pagina de Facebook a clubului nu afișați rezultatele meciurilor.
- Am ales, de anul acesta, să nu mai afișăm rezultatele pe site, pentru că erau foarte multe meciuri dezechilibrate. Lucrul acesta nu era bun nici pentru noi, nici pentru adversari. La început afișam rezultatele, pentru că era o perioadă în care trebuia să convingem părinții să vină spre noi cu copiii lor. În România, oamenii se uită la rezultat, din păcate.

- Iar să pui preț și să ai ca unic obiectiv rezultatul la 15 ani nu e tocmai corect.
- Dezvoltarea jucătorilor primează. Noi vrem să jucăm meciuri echilibrate, de aceea am jucat la grupe mai mari de vârstă, ca să putem pierde meciurile. Acum, jucăm cu echipa de U17 la U19, avem o medie de 5 goluri marcate pe meci. E greu să ne motivăm jucătorii după primele 20 de minute. Or, e mai bine să joci meciuri pe care să le pierzi, iar jucătorul să fie întins la maximum. Când ai 3-0, e greu să-l mai capacitezi. E mai important să joci într-o competiție mai grea decât într-o competiție în care bați tot.

- Apropo de scoruri dezechilibrate, academia dumneavoastră a ieșit în evidență cu două scoruri-gigant la U17: 18-1 împotriva celor de la ACS FC Dinamo, adică „Dinamo Badea”, iar pe FCSB ați învins-o cu 7-1.
- Irelevant. Aș prefera să mai jucăm de 10 ori cu astfel de adversari ca FCSB. N-am mai reușit. Poate a fost de vină și scorul. Dacă era 2-2, probabil că mai jucăm. Înțelegeți dumneavoastră ce vreți. Trimitem regulat invitații către cluburile care au echipe bune de fotbal.

- Și răspunsul cluburilor?
- Păi, am întrebat Academia Hagi de 5-6 ori anul acesta dacă vor să joace cu noi. Au spus că nu, pentru că au programul încărcat. Ar pierde din reputație. Dar dacă tu, la academie, vrei să trăiești din reputație, atunci nu formezi jucători. Dacă vrei să fii numărul 1...

- Totuși, Academia Hagi a produs o mulțime de fotbaliști buni de-a lungul anilor.
- Da, sunt o echipă bună, de aceea și vrem să jucăm cu ei. Nivelul fotbalului românesc este dat de nivelul academiei lor. Ei, istoric, aveau 5-6 jucători la fiecare națională de juniori. Acum, am văzut că au 3, și asta e ciudat, că parcă e un șablon. La orice națională vezi un număr de jucători de la ei. Se poate spune că au influențat fotbalul românesc. În ce măsură, cât de bine, că l-au ținut mai jos decât trebuia sau l-au urcat, asta e o altă discuție.

- Vedem rezultate în creștere la loturile naționale, mă refer la calificarea în „optimile” Europeanului cu prima reprezentativă, la cele 4 calificări consecutive la Euro ale României U21. Pare că s-a întâmplat ceva bine.
- Da, depinde cu ce comparăm. Fotbalul românesc are potențial, mă refer în general. Acum, cred că și-a atins potențialul maxim. Dar are potențial la nivel de copii și juniori, care nu este exploatat. Din masa mare de copii care vin la 7, 8, 9 ani la fotbal, ajung prea puțini fotbaliști. Undeva, sita care formează jucători nu este foarte bună. Eu compar cu alte țări. Nu cred că jucătorii români sunt mai puțin talentați decât spaniolii. Felul în care îi pregătim este diferit. Dar rezultatele sunt bune, ne-am calificat la Euro, meritat, cu o echipă muncitoare. I-au zis ei „de suflet”, probabil că asta au vrut să sublinieze: că nu valoarea fotbalistică, ci coeziunea din cadrul echipei, munca și determinarea au contat.

- Dar nu e ăsta un trend la nivel mondial, ca forța grupului să depășească valoarea individuală? Pare un accent internațional.
- Dar să nu fie doar asta. Vedem că anumiți jucători de la naționala noastră încep să aibă cotă internațională: Drăgușin, Man, Mihăilă, Rațiu. Atunci, nivelul crește. Întrebarea e dacă știm să construim în spatele acestei creșteri. Dacă observați, Mircea Lucescu a folosit exact același „11” în primele meciuri la națională.

- Pentru că mergea echipa bine.
- Nu, pentru că n-avea opțiuni. A vrut să meargă pe coeziune, nu neapărat pe valoarea jucătorilor.

FC Player i-a transferat în străinătate pe Tudor Cocu și pe Ștefan Amarandei

- Ați reușit să legați colaborări cu echipe din afară?
- E o perioadă în care încercăm să realizăm parteneriate cu cluburi din străinătate, să ne promovăm jucătorii care se apropie de finalul junioratului. Și ca să vă răspund la întrebare - oarecum, da. Am făcut multe vizite la academii din afară, în toamna aceasta am vizitat 11 academii din Belgia, Olanda, Danemarca și Suedia. Mă refer la Westerloo, Genk, Standard Liege din Belgia. Utrecht, Nijmegen, Almere din Olanda. Aalborg și Horsens din Danemarca. Am vizitat și clubul Vejle pentru Mihai Teja, iar în Suedia am fost la Malmo și Stockholm.

- Cine v-a impresionat cel mai tare?
- Au fost mai multe obiective. În primul rând, am fost interesat și am avut discuții complexe despre felul în care ei administrează academia, cum lucrează, de ce, care sunt direcțiile lor. Am văzut meciuri, antrenamente, în special la U17, U19, și am vrut să aflu cât de deschiși sunt pentru recrutarea din exterior. Obiectivul declarat era să le livrăm jucători din academia noastră. Ca infrastructură, Standard Liege a fost top, având și cel mai mare buget dintre academiile pe care le-am vizitat, 4 milioane pe an doar la academie. M-a impresionat infrastructura din Danemarca, au foarte multe terenuri, în principal, municipalitatea orașelor administrează terenurile cluburilor de fotbal. Înțeleg că au teren nelimitat și că pot face câte terenuri vor.

„În România nu există civilizație. Șucu a eșuat”

- Ce fac nordicii atât de bine de înregistrează un progres remarcabil?
- Au foarte multe terenuri, infrastructură. Au comunitatea foarte aproape de fotbal. Stadioanele din Danemarca au undeva la 20.000 de locuri, nu mai mult. Ca medie. Aproape toate cluburile au o tribună ca un fel de lounge, în care oamenii vin cu două ore înainte și sunt sute, mii de spectatori care iau masa cu două ore înainte de meci. Și când începe meciul, se mută din restaurant direct în stadion. E o filosofie. Se generează și o liniște. După meci, jucătorii importanți din echipă, antrenorii vin și țin un speech. E o legătură civilizată între fotbal și comunitate, ceea ce în România nu poți să spui că ar exista. Civilizația la noi e departe de a fi la un nivel OK. Există peluze unde se înjură...

- De fapt, pe majoritatea stadioanelor de la noi se înjură.
- Peluzele sunt un dezastru. Oameni needucați, războinici, care înjură echipa adversă din primul minut, rivala care nu e pe teren. Atunci cum să crești? Diferența se regăsește în civilizație. E general valabil. România are un potențial economic mai mare decât Danemarca să susțină fotbalul profesionist, dar cred că firmele mari din România nu vor să se asocieze cu fotbalul.

- De ce?
- Pentru că imaginea pe care ar câștiga-o nu ar fi pozitivă. Dacă ați fi CEO la o mare companie, v-ați asocia cu un club al cărei peluze înjură?

- Bună întrebare, de discutat. Poate vreau să mă asociez și să încerc să schimb lucrurile.
- Avem un exemplu în România.

- Dan Șucu.
- Și cred că deja a eșuat. A început, a încercat, s-a pus împotriva curentului și cred că a eșuat. Sper să își revină, să își păstreze principiile. L-am cunoscut ca om, vede lucrurile într-un mod occidental, civilizat, profesionist, dar se chinuie să implementeze ce își dorește de fapt și pare că sistemul din jur l-a copleșit.

- De ce spuneți că a eșuat?
- Pare că tribuna îi angajează antrenorul, îi face agenda. E evident că la Rapid antrenorul a fost angajat de public. Cred că și împotriva domnului Șucu. Nu o să recunoască, dar eu îmi permit să spun ce gândesc. A vrut un antrenor cu altă ținută...

- Și a încercat cu Neil Lennon.
- Da, iar 5 remize cu Lennon nu înseamnă că nu funcționa echipa. Când l-ai angajat pe Lennon, știai tipologia de antrenor a lui Lennon, că joacă minge lungă, că joacă fotbal britanic, știai că asta nu se mai joacă în fotbalul modern, că nu ai jucători pentru fotbalul pe care l-ar propune. OK, poate ai făcut o greșeală în alegerea antrenorului și ai ales doar ținuta, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să continui să alegi antrenori pe aceeași structură. OK, ai greșit cu primul, dar încerci cu al doilea, însă nu după 6 etape în care ai pierdut un singur joc, în niciun caz.

M-ați întrebat de ce nu avem rezultate în fotbalul românesc Pentru că publicul nu se duce cu plăcere pe stadion. Nu mă pot duce cu copilul pe stadion. pentru că se înjură

„Cred că transferul lui Tudor ar trebui să fie un record în România pentru un jucător de 16 ani”

- Ați reușit să transferați doi jucători în străinătate.
- Academia noastră a ajuns cu prima ei generație la 16 ani vara trecută. A fost prima perioadă de mercato în care acești jucători au fost eligibili să se transfere. Și l-am transferat pe Tudor Cocu la Horsens, în Danemarca, și pe Ștefan Amarandei la Sampdoria Geneva.

- Ce sume ați încasat, dacă ne puteți spune?
- Mi-ar plăcea să vă pot spune, dar sunt clauze confidențiale. Cred că transferul lui Tudor ar trebui să fie un record în România pentru un jucător de 16 ani. Ce pot să vă spun e că avem procente la amândoi pentru un următor transfer, de 20%. Care e avantajul dacă transferăm în străinătate – și aici ajungem din nou la un motiv pentru care fotbalul românesc nu se dezvoltă.

200.000 de euro, plus 20% dintr-un următor transferar fi suma încasată de FC Player în schimbul lui Tudor Cocu

- Așa.
- Avantajul este că în străinătate compensațiile de formare au cu totul altă valoare decât compensațiile din România. În România e o bătaie de joc! În străinătate, pentru un an de formare începând cu vârsta de 16 ani, țările din categoria 1 plătesc 90.000 de euro. România este în categoria a 4-a. Dacă ar trebui să se gândească la ceva cei care conduc fotbalul, ar trebui să se gândească de ce suntem în ultima categorie. Eu, pentru un jucător pe care l-am format până la 16 ani, primesc 10.000 de euro. Peste 16 ani, primesc 50.000 de euro pentru fiecare an. Un jucător la 16-17 ani poate valora 100.000-150.000 de euro, o sumă care nu e negociabilă. În România, sumele sunt derizorii, probabil 1.000 de euro pe an. Atunci, nu ai cum să construiești academii, nu găsești finanțare care să vină din circuitul fotbalului. Nu rentează. Mai există un circuit pe care eu îl intuiesc și care nu este vizibil.

- La ce vă referiți?
- Tot sistemul este construit ca să ia copiii de peste tot și să-i ducă în cele 15-20 de academii care au prioritate, pe care le vedeți la Elită. Este un sistem construit să sugă din toată țara și să ducă jucătorii la acele formații. Înapoi să nu vină niciun fel de compensații, sau să vină compensații derizorii. Atunci, după noi, potopul! Avem 20 de academii bune, majoritatea agățate de cluburi de Liga 1, Liga 2, cărora sistemul le permite să sugă din toată țara jucători la prețuri derizorii.

Eu am un deal cu părinții, i-am rugat să mă lase ca între vârsta de 16 și 18 ani să încerc să-i promovez în străinătate. Dacă nu reușesc, la 18 ani pot primi actele în mână și pot pleca oriunde vor

- Cum i-ați descrie pe cei doi jucători pe care ați reușit să-i transferați?
- Ștefan este un jucător care are 1,83m, 1,84m și mai crește. Lovește identic mingea cu ambele picioare, poate trage la poartă de la 25 de metri la fel de bine cu ambele picioare, înțelege foarte bine spațiul aerian, poate dribla și pe stânga, și pe dreapta, pentru că are ambele picioare la fel de bune. Capacitate de efort mare, joacă un fotbal tehnic și de forță, dar, atenție, nu și-a atins potențialul maxim. E încă un copil. Sampdoria l-a considerat un proiect foarte important pentru ei, din negocieri am înțeles lucrul acesta.

- Și Tudor Cocu?
- Este un stoper puternic pentru vârsta lui. Este un copil olimpic la matematică, cu o inteligență rară. S-a integrat în Danemarca într-o echipă internațională. Oamenii aceia au fost preluați de un investitor american, au băgat mulți bani să facă o academie de top în Danemarca. Au transferat 12 jucători din Africa, foarte puternici, lideri de generație prin diverse țări din Africa. El are 16 ani și a intrat într-o echipă de 19 ani. Face diferența prin joc și prin inteligența în joc. Are 1,84m, 1,85m, e cumva considerat scund pentru un fundaș central în multe țări din lume. Cred că are skill-uri să joace mijlocaș central și să practice un fotbal de tipul lui Rodri, și seamănă un pic cu el.

Foarte multe academii din România pun ochii pe un jucător și zic: „Ăsta e talentul nostru”. Merg pe ideea statistică că dintr-o generație nu iese mai mult de un jucător și ce fac ele: organizează jocul pe acel jucător, să-l dezvolte mai mult și să iasă în evidență. Să-i dezvolte mai ales skill-uri individuale. Viziunea mea este că la nivel de juniori tu trebuie să pui accent pe echipă, echipa îți construiește jucători. Iar dintr-o echipă bună, nu știi care jucător ajunge să fie bun

„Am avut un junior pe lista României U17. Cineva din Federație a zis «nu»”

- Spuneați în urmă cu un an și jumătate, tot aici, la GSP Live, că nu aveți copii la loturile naționale.
- Nu prea avem. Nici eu nu știu de ce nu avem. Auzim tot felul de povești. Eu sunt destul de franc. Se spune că în fotbalul românesc e o familie. Eu cred că noi nu suntem parte din această familie. Nici nu vrem să fim, dar respectăm această familie, dacă ea există. Între noi și fotbalul românesc nu există comunicare, suntem afiliați la FRF, jucăm în competițiile lor, dar n-am fost întrebați niciodată nimic. Am auzit o poveste...

- Oamenii vorbesc, sigur.
- Am auzit că la ultima selecție, la U17, un jucător de la noi era pe listă și că cineva din FRF a zis să ia pe altul, pentru că era de la echipa FC Player. Nu pot să vă spun cine, pentru că nu am informația clară. Antrenorul l-a pus pe listă, iar cineva din Federație a zis „nu”. Informația a ajuns la părintele copilului printr-o sursă credibilă. Părintele a vrut să-și ia lumea în cap și să plece, a trebuit să-l liniștesc. Părintele e din Maramureș, face sacrificii foarte mari, se uită în jur, aude tot ce se vorbește, știe, simte și se consideră nedreptățit. Îi vine să-și ia valiza și să plece în străinătate. Am un antrenor care și-a luat valiza și s-a dus să muncească în străinătate.

- De ce?
- I se părea că nu are perspective ca antrenor în România. El a făcut licența UEFA B și nu putea să acceseze licența UEFA A. E concurență, nu s-au mai organizat cursuri la noi... Tu ne ceri să avem licențe, dar nu ne dai posibilitatea să ne școlarizăm?! De ce mă blochezi? Eu am făcut licența A în Moldova. Doi antrenori de la mine s-au înscris tot în Moldova. De ce? Pentru că în România nu se fac cursuri. De ce?! Și vă mai spun ceva.

- Vă ascult.
- În fiecare an în România, la Liga 3, rămân locuri vacante; din motive financiare, multe echipe renunță. Locurile astea de obicei sunt alocate printr-o invitație de către FRF. Noi știam că sunt locuri vacante și am făcut o cerere vara trecută. Voiam să jucăm într-o competiție mai echilibrată. Nu am primit niciun răspuns, dar locurile au fost date. Nu cunosc criteriile.

- Acuzați pe canalele dumneavoastră stilul de joc al României U17, care tocmai a ratat calificarea la European.
- Am văzut aproape toate meciurile lor. Toate naționalele au încercat să dezvolte jocul în perioada premergătoare calificărilor, au încercat să aibă controlul, posesia, să pună presiune. Noi am jucat doar la rezultat timp de doi ani. Ne-am și lăudat cu rezultatele. Normal că tu câștigi cu Danemarca, care încearcă să se deschidă, să aibă controlul și mai și greșește. Și tu vii, îi bați cu un joc chinuit, pentru că jocul mai ofensiv, posesia, e la ei. Noi stăm în defensivă, avem un bloc compact. Ei, vin calificările și nu câștigăm niciun meci. Mircea Lucescu a spus foarte clar că, pentru a putea juca contra adversarilor puternici, trebuie să învățăm să controlăm jocul, să avem un fotbal mai elaborat, să pasăm mai mult. Credeți că se antrenează asta în România?

- Păi, nu asta antrenează Academia Hagi?
- Nu, nu o antrenează nimeni. Toți urmăresc rezultatul. Celor de la Farul le e teamă de adversitate, de rezultat, de-asta nici nu acceptă să joace cu noi.

Eliminată din Cupa României la „masa verde”, după ce a învins ACS FC Dinamo

- În Cupa României, ați câștigat pe teren cu ACS FC Dinamo, dar ați pierdut la „masa verde”, pentru că ați folosit jucători prea mici. Ce s-a întâmplat, mai exact?
- E un regulament la U19, care spune că e obligatoriu să avem în teren minim doi jucători de U18, dar să fie exact U18, nu pot fi mai mici. Pentru că de la U17 se sare direct la U19 și e vârsta la care jumătate dintre jucătorii din România se lasă. Atunci, copiii își dau seama că nu au calitatea de a face fotbal profesionist, iar alții renunță din diverse motive. Ei au făcut regula asta ca să oblige cluburile să aibă și juniori U18. Pentru o academie formată organic, ca a noastră, care vine cu o generație din urmă, n-ai cum să ai jucători mai mari. Am putea, dar ne strică jocul, n-o să iei niciun jucător bun la vârsta asta, care nu e format.

- Și nu-l mai puteți pregăti?
- Nu-l mai poți pregăti la 17 ani. Formarea se face până în 13-14 ani, până în pubertate. De-atunci, foarte greu mai poți acumula. Așa că am dus echipa a doua de la U17 la U19. Și au câștigat cu Dinamo. Nici eu nu m-am așteptat să câștige, erau cu 3 ani mai mici. Ce le spun eu acum copiilor că nu s-au calificat mai departe?

- Dar v-ați asumat, știați regulamentul.
- Da, dar echipa a doua a noastră de la U17 a bătut Dinamo la U19. N-aveam jucători U18. Sunt mai mici, asta e... Spune-le că nu s-au calificat. Am înțeles regula, dar s-o justifice ei, nu noi.

Au existat tatonări din partea multor cluburi din România ca să colaborăm. Aș colabora cu oricine, dar problema se pune la termenii colaborării. Există ideea de parteneriat în România, multe academii mici au un parteneriat cu un club mai mare, cum ar fi Rapid. Și ce primesc academiile mici? Nimic. Se mândresc că pun sigla Rapidului la poartă. Și atunci atrag mai mulți copii.

Noi suntem o academie aflată într-o altă postură, suntem mai puternici decât multe dintre academiile din România. La noi deja vin copii de la Rapid, de la Dinamo, de la FCSB. N-am nevoie de brandul ăsta. Am nevoie pe termen lung să-mi susțin activitatea. Adică să pornim negocierile de la o grilă de formare care să acopere cheltuielile academiei. Eu îți dau acum gratis jucătorii mei buni, dar eu nu mai am bani să cresc generațiile următoare. Și atunci s-a terminat. Dacă se pune problema unui parteneriat corect, da, sunt deschis la discuții

- Unde vedeți proiectul FC Player peste 10 ani?
- E o întrebare grea, depinde foarte mult de succesul primelor generații. Pentru că e o investiție destul de mare în spate, o investiție atipică. Clubul meu e singura societate pe acțiuni dintre academii. Depinde de modul în care ne vom finanța. Această finanțare pe care am făcut-o până acum nu poate continua încă 7 ani. Dacă vom avea succes și jucătorii vor aduce venituri înapoi, academia noastră probabil va fi un model pentru organizarea academiilor în România. Dacă nu, va fi o academie normală. Avem o bază, ne vom organiza să oferim o educație copiilor. Vom pune accentul pe performanță în funcție de ce return pe investiția noastră avem. Dar mergem pe varianta pozitivă: vom putea câștiga bani din primele generații și atunci cred că vom fi un model și vom schimba perspectiva asupra sectorului juvenil în fotbalul românesc.

VIDEO INTEGRAL. Emisiunea GSP Live cu Octavian Marin, fondatorul academiei FC Player