Articol de Ovidiu Minea - Publicat marti, 18 martie 2025 12:11 / Actualizat marti, 18 martie 2025 14:10
Pe 20 august 1997, în preliminariile Campionatului Mondial de fotbal, la meciul dintre România și Macedonia, în ultimul sfert de oră, la tricolori, a jucat un debutant. Liviu Ciobotariu este numele lui. Un stoper care a adunat apoi încă 31 de selecții și trei goluri sub tricolor, câteva dintre ele adunate la turneul final al CM 1998 și cel al Euro 2000.
La aproape trei decenii de la debutul fostului jucător dinamovist sub tricolor, un alt Ciobotariu e aproape de a-i urma exemplul. Denis, fiul lui Liviu, a fost convocat în premieră la echipa națională, care va debuta vineri în preliminariile CM 2026, în disputa cu Bosnia Herțegovina.
Cum a primit Liviu Ciobotariu vestea convocării lui Denis la echipa națională
Gazeta Sporturilor a dialogat cu „Ciobi” senior, care acum, ca antrenor, e liber de contract după despărțirea de FC Botoșani, din iarnă, pentru a afla cum se simte un părinte atunci când fiul îi calcă pe urme.
- Bună ziua, domnule Ciobotariu! A mai fost vreun tată mai mândru sâmbăta trecută, când s-a anunțat lotul naționalei?
- Probabil, or mai fi fost în lumea asta, dar eu, chiar dacă, de regulă, sunt foarte ponderat, m-am simțit cel mai mândru tată din lume!
- Cum ați aflat vestea?
- Denis tocmai venise pe acasă, să-și ia câteva lucruri, și plecase spre biserică. La câteva minute după ce a plecat am primit o notificare pe telefon de la o aplicație pe care o urmăresc în care era anunțat lotul convocat de nea Mircea. Am citit de două ori, să fiu sigur că nu am greșit, apoi, seara, am vorbit cu Denis, care fusese anunțat de responsabilii naționalei.
- Primul impuls care a fost: să plângeți sau să deschideți o șampanie?
- Se plânge destul în lumea asta. Mă gândeam la o șampanie, însă nu sunt mare prieten cu alcoolul.
- Vă așteptați la acest moment?
- Sincer să fiu, de când a pornit Denis în fotbal și mai ales de când am simțit că poate face ceva în acest domeniu am sperat că va ajunge să treacă prin ce am trecut eu. Indiferent de cât de multe momente frumoase am avut la echipele de club, sentimentele pe care le-am trăit la națională nu au cum să fie comparate cu nimic altceva. Când îți cântă imnul, când frige tricoul pe care-l ai pe tine, când știi că joci pentru o țară întreagă nu poate fi egalat de nimic.
- Îl vedeți pe Denis debutând?
- Firesc că sper acest lucru, dar nea Mircea știe cel mai bine dacă va fi cazul să-l arunce în luptă la vreunul din aceste meciuri sau nu.
- Îl simțiți pe Denis la cel mai înalt nivel al lui?
- Cred că este la cel mai bun nivel al carierei. Dar și cred că poate mai mult! Are 26 de ani, mai poate crește.
- Știu că vorbeați des după meciuri. Mai faceți același lucru și acum?
- Sigur! Îi urmăresc toate meciurile, discutăm. Totdeauna însă ca de la tată la fiu și de la fost jucător la actual jucător. Niciodată ca de la actual antrenor la un jucător. De aceea, când discutăm despre cum a interpretat anumite faze, ne axăm doar pe duelurile unu la unu, din defensivă și ofensivă. Eu nu pot să știu ce poziționare i-a cerut antrenorul, ce sarcini i-a trasat.
- Ați făcut parte din naționala care a jucat la ultimul Mondial la care am fost prezenți, cel din 1998. Cu un alt Ciobotariu în echipă, merge România la Mondialele din 2026?
- Sper din toată inima și sunt optimist că acest lucru se va întâmpla. Firesc că mi-aș dori ca și Denis să fie în lot, dar, ca român, aș fi extrem de bucuros să fim prezenți la Mondiale chiar dacă fiul meu nu va fi acolo.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
