ARTĂ ȘI SPORT Declarat mort în bătălia de pe Somme, un scriitor genial, cu 8 copii, a supraviețuit bullyingului prin sport: „Așa rămâi lucid în haos. La fel e și cu poezia”

Robert von Ranke Graves a crescut într-o familie cu o puternică moștenire intelectuală: tatăl său, poet și inspector școlar, i-a insuflat acestuia pasiunea pentru literatură, cuvântul scris fiind aproape la fel de important ca respirația încă din anii copilăriei.

Și partea mamei de familie deținea un bagaj care a contribuit la înzestrarea intelectuală: Amalie von Ranke provenea dintr-o familie germană de academicieni și istorici.

Copilăria tânărului viitor scriitor n-a fost lipsită de probleme, epoca victoriană resimțindu-se permanent în casa în care a copilărit, fiind impusă o disciplină strictă, lucru care i-a complicat relația cu tatăl său.

Mai mult, după izbucnirea Primului Război Mondial, originile sale germane i-au creat probleme: colegii îl strigau la școală „boche” (termen peiorativ pentru „german”), accentuându-i sentimentul de marginalizare.

Boxul ca salvare socială

Graves a fost educat la Charterhouse School, un internat elitist, iar exepriența nu a fost tocmai plăcută, fiind victima bullyingului încă din primii ani de școală. Chiar și așa, Graves a găsit evadarea în sport și literatură.

Acolo s-a remarcat nu doar prin aptitudinile literare, ci și prin forța fizică și spiritul consecutiv: boxul și alergarea au fost sporturile care l-au disciplinat, iar acea formă de pregătire avea să-l slujească, mai târziu, pe front.

Boxul i-a oferit atât protecție, cât și o doză de respect printre colegi, care își pierduseră din avântul de a-l ridiculiza.

Boxul te învață să reziști loviturilor, să rămâi lucid în haos. La fel e și cu poezia.
- Robert Graves, scriitor

Tot la Charterhouse a descoperit poezia, îndrăgostindu-se de William Blake și John Keats. Una din marile întâlniri, definitorii pentru cursul vieții scriitorului, a fost cu George Mallory, viitor alpinist legendare, care l-a impulsionat pe Graves în a-și descoperi latura artistică și i-a clădit încrederea în sine.

A fost declarat mort pe front

Deși elev eminent, la izbucnirea Primului Război Mondial, în loc să urmeze studii superioare, Graves a decis să se înroleze ca sublocotenent în Regimntul Regal Welsh Fusiliners, o experiență care avea să-l marcheze profund.

Graves a ajuns în Franța în 1915, pentru ca ulterior să fie trimis pe linia frotnului în Bătălia de la Somme, una dintre cele mai crunte și crude confruntări ale războiului, unde a fost atât de grav rănit, încât familia a fost înștiințată că a murit, însă acesta a reușit să supraviețuiască.

A asistat în schimb la moartea a mii de soldați, inclusiv a unor prieteni apropiați și a început să scrie poezii pentru a procesa ce trăiește: textele din vremea respectivă reflectă dezgustul față de condițiile infernale din tranșee, de la lipsa de hrană la șobolani și boli.

Despre perioada respectivă a scris ulterior în „Goodbye to All That” (1929), una dintre cele mai tulburătoare autobiografii post-război, în care Graves descria realitatea sumbră, necondimentată de eroisme.

„Războiul mi-a furat prietenii, inocența și încrederea”
- Robert Graves, scriitor

În urma rănilor severe, Graves a fost repatriat în Anglia, unde a trecut mult timp pâna a se recupera fizic: scrisul nu a fost destul în fața șocului post-traumatic sever, care a trezit în el o viziune profund sceptică asupra patriotismului și armatei, propaganda guvernului și absurditatea ordinilor primite pe front.

De fapt, războiul avea să-i influențeze în totalitate opera, în special întâlnirea cu Siegried Sassoon, un alt soldat-poet, cu care a legat o prietenie strânsă, devenind parte din mișcarea poeților care condamnau războiul prin versurile lor.

Sătul de Anglia, care-i aducea mereu în vizor trecutul, Graves a decis să părăsească Regatul. În 1929, s-a stabilit în Spania, Mallorca, alături de scriitoarea Laura Riding, care i-a devenit parteneră de viață. De altfel, aici și-a găsit cea mai productivă perioadă literară, scriind inclusiv „I, Claudius” (1934).

Cartea „Eu, Claudius”, scrisă ca o autobiografie fictivă a împăratului roman Claiudiu, ia naștere în urma războiului, Graves fiind obsedat de ideea de a rescrie trecutul și istoria: opera a devenit una dintre cele mai influente ale secolului trecut.

Robert Graves nu a scăpat niciodată de traumele războiului: deși a renunțat în a le mai aborda direct în scrierile sale, ele au existat mereu în umbră.

Obsesia pentru Laura Riding și sexualitatea controversată

Deși a fost căsătorit și a avut 8 copii, există o ambiguitate care îmbracă viața amoroasă a scriitorului, marcată de drame și obsesii: deși nu există dovezi clare în acest sens, anumiți biografi vorbesc despre o relație romanitcă încă din război, cu Siegfried Sassoon: chiar și așa, Graves nu s-a identificat niciodată ca homosexual, fiind chiar deranjat de speculații.

Una dintre cele mai intense relații ale lui Graves s-a consumat cu poeta americană Laura Riding: deși căsătorit cu Nancy Nicholosc, cu care avea și copii, autorul s-a îndrăgostit iremediabil de Riding, scriitoare cu o influență puternică asupra lui, atât în viața personală, cât și în scris - fiind, mai degrabă, o relație spiritual-intelectuală.

Un episod are a bază o tentativă de suicid la Laurei, în urma căruia scriitorul aproape că și-a pierdut mințile: cei doi s-au despărțit, însă - la fel ca în cazul războiului - impactul pe care Riding l-a avut asupra lui a rămas de neclintit.

Chiar și spre sfârșitul vieții sale, una destul de lungă, Graves și-a păstrat o rutină aplecată spre efort fizic, fie că era vorba de alergare sau plimbări lungi.

Robert Graves s-a retras la Mallorca într-un stil de viață liniștit, înconjurat de familie și studenți care veneau să-l viziteze. Sănătatea i s-a risipit treptat, suferind de pierderi de memorie și degradare cerebrală: unul dintre fiii săi povestește că acesta ajunsese să nu-și mai recunoască nici faimoasele opere: Graves s-a stins din viață pe 7 decembrie 1985, la vârsta de 90 de ani.