EXCLUSIV Eric Bicfalvi, primul interviu după revenirea în România: „Alegeam Dinamo, dar ...” » Ce l-a uluit la Moscova, cum vede conflictul Rusia - Ucraina și ce viitor anunță: „Jocurile de putere vor controla România”

• De ce a semnat cu Oțelul Galați, și nu cu Dinamo sau altă echipă din play-off;
• De ce nu a mai continuat la Ural Ekaterinburg, unde era căpitan de echipă;
• Ce l-a impresionat la ruși, inclusiv ce l-a uluit la Moscova, și ce nu i-a plăcut;
• Cum vede conflictul ruso-ucrainean după 3 ani de război și ce așteptări are de la România;
• Ce propoziții își spun băieții lui, dimineața, în oglindă.

Eric Bicfalvi, 37 de ani, s-a întors după aproape un deceniu în fotbalul românesc. Fost jucător important pentru Steaua și pentru Dinamo, internațional, ardeleanul a devenit o „emblemă" a celor de la Ural Ekaterinburg, de care s-a despărțit la începutul lui 2025.

Mijlocaș polivalent cu ascendent în atac, Eric a fost în discuții și cu alte cluburi din România, cu Dinamo, de exemplu, negocieri serioase, doar că a semnat cu Oțelul Galați. Copiii săi l-au convins să accepte Superliga în detrimentul unor angajamente mai bănoase din afara României, dar departe de Carei.

Bicfalvi a jucat deja două meciuri la formația dunăreană, al cărui obiectiv este salvarea de la retrogradarea, inclusiv fără purgatoriul barajului.

Are o experiență vastă la 37 de ani, nu mai are emoții, cu chipul său războinic, și a rămas același om deschis dialogului, spunând exact ce și cum simte. A acceptat o discuție amplă cu Gazeta Sporturilor, la Galați, și a ieșit un interviu-eveniment. Acum, aici, prima parte.

10echipe a adunat în carieră Bicfalvi: Fink Fenster (Ungaria), Jiul Petroșani, Steaua București (a plătit 300.000 de euro pe transfer), Gloria Buzău, Volyn Luțk (Ucraina), Liaoning (China), Dinamo, Tom Tomsk, Ural (ambele din Rusia) și Oțelul

Eric Bicfalvi nu are emoții în lupta pentru supraviețuire cu Oțelul: „Nu sunt Nostradamus sau Baba Vanga, trebuie să luptăm"

- Eric, bine te-am regăsit! Cum te simți la Galați, ce aspirații ai și are Oțelul pentru acest final de sezon?
- În primul rând, eu mă bucur că am revenit în Liga 1, în Superliga României. Am găsit un colectiv foarte bun aici. Cred că sunt destui jucători cu calitate. Acum, normal, a fost foarte important să obținem o victorie la Buzău (n.red 2-0), trebuie să continuăm la fel și să încercăm să ajungem cât mai sus în play-out. Ăsta este țelul nostru și doar așa, cu mentalitatea asta, putem să mergem înainte.

- Ai emoții în această luptă pentru supraviețuire?
- Da, nu am emoții. După 20 de ani aproape de fotbal, este greu să mai am emoții. Știm ce avem de făcut pentru a obține punctele și să mergem înainte. Este o responsabilitate mai degrabă ca să reușim, să fim OK cu Oțelul, decât emoții.

- Se va salva Oțelul direct, inclusiv fără baraj?
- Da. Nu sunt Nostradamus sau Baba Vanga ca să prezic viitorul, dar ne dorim foarte mult și trebuie să luptăm, trebuie să fim responsabili, trebuie să fim uniți și să dăm foarte multă atenție la micile detalii care fac diferența pentru a lua punctele. Acolo se va decide totul.

Trebuie să jucăm cu inima și cu tărie. Eu sunt aici de o lună, dar oricum o să dau la maximum tot ce pot. Tot ce ține de mine. Atât pot, atât dau. Fiecare dă maximum și, apoi, vedem ce este
Eric Bicfalvi, mijlocaș Oțelul

+16 FOTO

Eric Bicfalvi a explicat de ce a semnat cu Oțelul și nu cu Dinamo: „Nu a mai existat interes”

- De ce ai ales Oțelul Galați, au mai fost și alte opțiuni pentru tine?
- Au mai fost niște variante care erau departe de casă, unele foarte complicate, chiar dacă erau bani mult mai buni. Dar am vorbit împreună cu familia, atunci pe vremea respectivă și cu domnul Burcă (n.red Ovidiu Burcă, fostul antrenor al Oțelului), cu cei din staff-ul Galațiului, dar până la urmă familia a contat cel mai mult și m-au împins de la spate, copiii, prietenii, familia e la Satu Mare, la Carei. Dar ne vedem, vin destul de des, când nu este școală, merg acasă. Acum o să tragem să fie ok.

- E cam aceeași distanță și de la București, că tu ai fost dorit de Dinamo.
- Da, Dinamo… Nu, dacă se concretiza, normal, mergeam la Dinamo, dar nu a mai existat interes. După ce au avut în interior o discuție cu antenorul, de atunci nu a mai contat.

- Una este lupți în play-off, alta e...
- Bineînțeles, dacă aveam ofertă de la echipă din play-off... Au mai fost unele discuții chiar pe ultima sută de metri, dar era prea târziu deja.

- Cu ce echipă a fost?
- Nu pot să zic despre echipă, era din play-off, dar nu pot să zic, era prea târziu, eram la Oțelul.

10meciuri și două goluri a adunat Bicfalvi pentru Dinamo în 2016

Eric Bicfalvi a explicat de ce s-a rupt de Rusia: „Președintele i-a făcut mofturile"

- Și afară nu te-a interesat nimic?
- Afară? Doar ce revenisem acasă, pentru distanță, pentru plecatul ăsta mult de acasă, am zis că nu.

- Tu ai avut în Rusia și familia?
- Da, am avut familia cu mine acolo. Dar nu tot timpul. În perioada de cantonamente sau în unele situații erau în România.

- De ce nu ai mai continuat acolo? Fiindcă s-au strâns 8 ani doar la Ekaterinburg. Erai foarte iubit...
- Da, normal. Da, mai aveam un an jumate de contract acolo, a fost mai degrabă o înțelegere de ambele părți. A venit un antrenor nou, fostul meu coleg (n.red Oleg Shatov, 34 de ani), el a zis că nu mă mai dorește la echipă, președintele i-a făcut mofturile, eu n-am vrut să stau acolo să existe conflicte în interiorul clubului sau la antrenamente. Odată ce antrenorul nu te mai vrea, era clar că eu nu mă mai puteam antrena și să fi fost 100%, să dau goluri multe, nu mai există relație bună, nu mai este exact ce trebuie pentru jucător, stabilitatea. Și atunci am înțeles să plec și pentru mine a fost foarte ușor, nu cred că eu sunt cel care a pierdut.

- Ca să vezi cum e viața, spuneai că un fost coleg…
- Bine, nici nu are licență (n.red are doar licența A), era mai tânăr decât mine, i-au făcut mofturile practic. Nu vreau să intru în detalii, pentru că rezultatele vorbesc de la sine pentru el și... Deocamdată, se îngroapă.

- Și nu ai avut și altă variantă acolo, tu fiind apreciat în campionat?
- Am avut o echipă de chiar din prima ligă, dar cum am spus, era complicat din punct de vedere al deplasărilor.

227de meciuri, 61 de goluri și 22 de assist-uri a adunat Bicfalvi pentru Ural Ekaterinburg, al cărui căpitan a fost mulți ani. 14 meciuri, 1 gol, 2 assist-uri au fost și în această ediție de campionat

Eric Bicfalvi după un deceniu în Rusia la revenirea în România: „Există multe supărări"

- Cum ai regăsit România și fotbalul românesc?
- Da, diferit puțin. Mi se pare că scârțâim puțin la infrastructură. Bine, după 10 ani în Rusia, e normal să văd altfel. Acolo, mergeam cu charter-ul la fiecare meci și, normal, e ciudar. Și uitasem de unele chestii de aici. Un mic detaliu: aici, mergem la masă la ora 7:00 seara, iar la ora aia trebuie să fii la masă. Acolo, în Rusia, era masa între 7:00 și 8:30, seara, dar fiecare venea la masă în funcție de cum simțea. Uite, aici, am întârziat la masă și trebuie să plătesc amendă, normal. Sunt obișnuințe ce nu prea se schimbă ușor.

- Și țara? Oamenii?
- Păi, România e țara noastră, așa că o iubim cu toții. Oamenii sunt la fel.

- Dar crezi că suntem pe drumul bun?
- Nu știu. Dacă suntem pe drumul bun, nu știu, poate... Cred că există multe supărări, de multe ori impulsivitatea asta e foarte rapidă, la o înfrângere suportul dispare... Acolo, era un pic diferit. La greu te susțineau mai tare, aici poți să bați trei meciuri, să ai trei victorii, la primul eșec, ești curățat. Un pic încă trebuie să mă obișnuiesc cu treaba asta. Trebuie să învățăm să susținem la momentele grele, că suporteri și fani de bine sunt mereu mulți. Uite, fanii Oțelului ne-au ajutat la Buzău, trebuie și vineri, cu Iași.

Eric Bicfalvi, impresionat de condițiile din Rusia: „În zece ani, nu s-a întârziat o dată". De ce n-au fost alți români la Ural?!

- După 10 ani în Rusia, deja ai așa o alură de războinic rus de pe vremuri.
- Nu, nu cred că am alură de rus. Până la urmă, ești imaginea pe care o simți. După 24 ani a început să-mi crească barba. Am înțeles. Abia la Dinamo a început să fie mai deasă barba. (râde) Cred că dacă o tund și fac barba mai scurtă, cred că se enervează soția pe mine, nu-i place. O să par prea puștan și o să-mi facă un contract nou pe 5 ani, că o să creadă că am 19 ani.

- Cum ți-a fost în Rusia atâția ani?
- Nu pot să mint, a fost chiar senzatie, a fost super-OK, condiții foarte bune. Mai ales după 2018, după Mondial, totul ca infrastructură... Au rămas niște baze sportive senzaționale. Stadioane noi, peste tot unde mergeai, era totul nou, mare, lumini, te simțeai fotbalist. Plus că sunt salarii foarte mari. În zece ani nu s-a întârziat o dată. Și dacă ai rezultate, și dacă nu. Acum nu știu ce a fost la toate echipele, dar la noi la Ural, echipă mică, s-a putut. Eu sunt convins că și la echipă mare a fost, chiar mai bine.

- Ți-a fost mai ușor după ce ai învățat limba? Se spune că îi asimilează foarte greu pe străini, din ce-am vorbit cu diverși fotbaliști, de multe naționalități.
- Nu, nu cred că... La noi (la Ural) au fost mulți străini din toate țările, belgieni, olandezi, brazilieni, sârbi... Cred că toate naționalitățile au fost, bulgari... N-am înțeles asta, cu toate că am avut 8 ani acolo, foarte buni, n-au mai dus niciodată un român. Asta n-am înțeles. Tot timpul întrebam de ce nu. N-au mai dus alți români. Mai ales că aveau bani de cheltuit și salarii bune. Bine, s-aducă, nu știu, de la Steaua sau de undeva să cumpere. N-am înțeles niciodată, că erau 3-4 polonezi, erau 3-5 sârbi sau 3 brazilieni, 3 portughezi, dar nu români.

Dacă nu dădeam goluri, nu rămânem atât acolo. Până la urmă, te ține performanța. Dacă la finalul primului an, aș fi scârțâit, cred că plecam
Eric Bicfalvi, mijlocaș Oțelul

Ce apreciază Eric Bicfalvi la ruși: „Dacă ziceau că e albă, era albă". Ce nu i-a plăcut: „Un pic robotizat"

- Cum îi vezi tu pe ruși, ca oameni?
- Sunt destul de asemănători cu noi, nu pot să zic că e o diferență foarte mare. Și ca religie, ca tot, ca mâncare, sunt destul de apropiați. Toată lumea crede, au impresia asta că sunt reci și mai duri. Da, mai duri, dar nu e chiar așa. Bine, cu felul meu de a fi mă acomodez ușor oriunde. Și la străini. Cred că dacă ești prietenul lor și le îmbrățișezi puțin valorile, atunci ești OK, te adaptezi oriunde.

- Ce ți-a plăcut sau ce apreciezi cel mai mult la ei, ca nație?
- Erau foarte direcți. De obicei, dacă ziceau că e albă, era albă. Nu se întâmpla să se succească. De exemplu, mi-am prelungit contractul cu clubul doar prin a da mâna cu președintele, ne-am dat mâna și asta a fost. Și nu s-a schimbat niciodată nimic. Și tot timpul ceea ce mi-au promis sau ceea ce vorbeam, rămânea acolo, nu s-a schimbat ceva.

- Era ceva ce nu-ți plăcea acolo?
- Nu pot să zic că era ceva ce nu-mi plăcea. Și dacă mă gândesc acum, poate câteodată sunt așa prea... Poate chiar reci, dar, nu știu... În relații umane sunt OK, dar...

- Impulsivi?
- Nu știu cum să zic. E un pic robotizat, așa un pic. Totul trebuie să fie „ceas" și, la un moment dat, dacă nu funcționează, gata, schimbă piesa. Cam așa, în genul ăsta. Și relația umană e un pic așa... Bine, eu n-am simțit-o, dar poate-s puțin prea direcți.

3.543de kilometri este distanța între Ekaterinburg și București

Ce l-a uluit pe Eric Bicfalvi la Moscova: „Bec, lună, curat, securitate. La secundă!"

- Era greu cu deplasarea?
- Nu era greu, cu toate că aveam deplasări lungi. Nu era greu pentru că aveam chartere, era un avion privat pentru echipă și era ușor de ajuns. 2 ore, 3 ore...

- Dar nu te obosește?
- Nu, mai degrabă mă obosește aici, că mergi cu autobuzul te doare spatele până la destinație. Mă tot gândeam cum o să joc aici a doua zi, dar trebuie să joci.

- După aproape un deceniu în Rusia, ai văzut multe acolo... Ai vreun loc ce te-a impresionat peste măsură, Moscova, Petersburg...?
- Da, bine, Moscova și Petersburg sunt la alt nivel. Alt nivel de funcționare, de infrastructură. M-a surprins tare Moscova. Cu metroul și cu deplasarea oamenilor. Am fost odată acolo și am zis să mergem cu metroul, până în centru, altfel făceam două ore cu taxiul. La metroul din Moscova totul e "bec", "lună", organizat. Mi s-a părut incredibil. Nu știu cum e în restul Rusiei, nu prea am mers eu... Infrastructură, curat, securitate, totul era ceas. Pentru transportul în comun era senzație, să ajungi la secundă.

- Și un loc preferat sau care te-a impresionat din tot ceea ce ai văzut?
- Bine, în centrul Moscovei, cu catedrala, cu tot. Ermitaj în Petersburg? Nu, n-am ajuns. În Sankt Petersburg am stat puțin, dar am fost impresionat de stadionul orașului, el este o atracție turistică. Al lui Krasnodar zici că e Colosseum. Stadioanele în sine erau deja o atracție spectaculoasă. Degeaba zic eu, șocul fiecărei persoane este să ajungă acolo, în interior, și să vadă cu ochii lui, după ce se plimbă și vede o perioadă. Uuu, și eu am găsit ceva ce nu credeam, cu totul altceva.

Eric Bicfalvi nu bea alcool deloc! Cum a fost în Rusia, în această privință

- Ce ți-a plăcut să mânânci acolo?
- Supa borș.

- Și vodcă bei?
- Nu beau alcool.

- Și cum ai rezistat?
- Mă respectă, chiar n-am avut probleme de genul ăsta. Mergeam cu colegii și nu beau alcool deloc.

- Nu bei deloc?
- Nu beau alcool deloc.

- Dar ei mai trag la măsea?
- Nu e chiar așa. Sunt convins că toată lumea... Dar nu pot să zic că e diferență între România și ei. Acum, că ei beau vodcă... În jurul meu nu prea beau, aveam colegi care mai consumau whiskey și coniac, dar nici nu am stat în cluburi să văd cine, ce bea. Beau bere în cluburi, cam asta am văzut, ca în România, bere beau.

- Cum a fost pe timpul pandemiei în Rusia?
- Acolo a fost puțin mai lejer. Am jucat cu 30% sau 35% din fani în tribune. Și nu era chiar așa carantină ca aici. De fapt, în România am trăit perioada asta de 10 zile (de carantină), de 20. Mă întorceam din Rusia și, în fiecare dimineață, mă trezeam cu poliția la ușă la 8:00 dimineața. Apoi, după-amiaza, mă controlau din nou să vadă dacă sunt acasă. Până la urmă, ce mai contează? Nu înțelegeam ideea de ce trebuie să stau acasă.

Am fost în Rusia, în Ucraina, în China. China, ca infrastructură și tehnologie, e peste tot ceea ce înseamnă lumea de acum. Mi se pare că este sus, în față, comparativ cu restul lumii
Eric Bicfalvi, mijlocaș Oțelul

Eric Bicfalvi despre conflictul ruso-ucrainean: „Ei văd ca și cum e exagerată treaba. Ce e la televizor este total opus de ceea ce se întâmplă"

- Cum ți se par ei comparativ cu ucrainienii? Tu ai jucat în Ucraina, la Volyn Luțk, unde ai fost și golgeteri. S-a schimbat ceva după războiul ce-a izbucnit în februarie 2022?
- Da, păi... A izbucnit, dar acum nu-i problema mea să vorbesc despre asta, pentru că am prieteni și în Rusia, și în Ucraina. Am jucat și în Ucraina, dar am și colegi ucrainieni la noi la echipă în Rusia. Știam ce ne povesteau ei, dar e foarte greu să știm realitatea, pentru că ceea ce vedem la televizor e total opus de ceea ce se întâmplă.

- Și tu ce crezi?
- Părerea mea, altfel, chiar nu contează. Eu sper să se termine o dată (războiul), pentru că toate părțile au de suferit. Acum, că am vorbit cu doi ucranieni, cu cinci ruși, să-mi spun opinia ca român despre ceea ce se întâmplă... Nu știm noi ce se întâmplă.

- Dar există ura asta?
- Nu există nicio ură. Din punct de vedere al rușilor nu este nicio ură față de... Ei văd ca și cum e exagerată treaba, nu din punct de vedere al Ucrainei, ci ei că nu sunt o nație asemănătoare. Și văd ca și cum frații lor sunt aruncați la luptă împotriva lor, ceva de genul ăsta. Nu pot eu să vorbesc ce știu ăștia și ce nu știu ailalți, că nu e treaba mea.

Nu m-am mai întors la Luțk. De când am ajuns în Rusia, nu am mai revenit în Ucraina că n-am mai avut drum acolo. Am vorbit cu colegi de acolo, mai țin legătura cu ei
Eric Bicfalvi, mijlocaș Oțelul

78de meciuri, 28 de goluri și 13 assist-uri a adunat Bicfalvi pentru Volyn Luțk, fiind golgeterul campionatului în Ucraina

Eric Bicfalvi despre România de acum: „Plutește în aer fiindcă e făcut să plutească..."

- Crezi că România e pe un drum bun?
- Depinde din ce punct de vedere.

- Adică sunt tot felul de animozități pe lângă noi și pare că ne-a luat și pe noi valul ăsta al protestelor, ne zgândăre. Plutește ceva în aer!
- Plutește în aer pentru că e făcut să plutească în aer toată chestia asta! Jocuri de putere în spate, care cred eu că se întâmplă în orice țară și, până la urmă, jocurile astea de putere vor controla România. Ce e mai important este, până la urmă, cetățeanul român să o aducă bine, să mergem înainte cu infrastructură, sănătate, medicamente, pensii pentru oameni, să avem o anumită credință, că numai așa putem merge înainte. Dacă nu ai credință, din punctul meu de vedere, nu ai o bază spirituală pe care poți clădi. Acum, cine o fi președinte pe viitor, sper să facă ceea ce trebuie pentru cetățenii români.

- Ca familist, ca tată, te îngrijorează toată situația sau sunt momente când zici: "Mai bine nu mă gândesc că oricum nu pot să schimb nimic!"?
- Eu trăiesc... Noi, fotbaliștii, oricum trăim în bula noastră, ăsta e adevărul, mai ales dacă ai o stabilitate financiară, normal, trăiești în bula ta. Vreau să-mi trăiască copiii fericiți, nu vreau să se maturizeze mai repede decât trebuie. Încercăm să-i lăsăm să fie copii.

- Câți copii ai?
- Doi băieți am.

- Să vă trăiască!
- Da, mulțumesc.

93de meciuri a strâns pentru Steaua, 3 goluri și un assist

Eric Bicfalvi despre educația făcută copiilor: „Să aibă puterea să zică „nu"!". Ce propoziții își spun în oglindă

- Care e cel mai bun sfat pentru ei?
- Cel mai mult îmi doresc să fie fericiți, sănătoși. Asta îmi doresc pentru ei. Ceea ce cel mai mult încerc să-l implementez la ei este să aibă puterea să zică "nu". Să aibă puterea să zică "nu". Să nu-i intereseze părerea celor din jurul lor și să meargă cu efectul de turmă. Să gândească critic, să aibă puterea să zică "nu". Dacă vrea bine lui sau are o idee în cap și trebuie să știe să se abată de la unele chestii, să se rupă de la unele chestii și să meargă doar pe obiectivele lui.

- Câți ani au acum?
- 7 si 10 ani. Un pic, un pic, intră în adolescență. Educația trebuie să vină de la cei ce mai apropiați, mamă, tată, bunici. Trebuie să primească iubire, dragoste, stabilitate, încredere. Copiii mei au câteva propoziții pe care trebuie să le zică zi de zi, dimineața, se uită în oglindă și să le zică.

- Și care ar fi aceste propoziții?
- Acum nu vreau să le zic... Bine. "Eu sunt frumos, eu sunt deștept, eu sunt puternic, eu sunt iubit, eu o să reușesc". Asta sunt mott-urile pe care ei trebuie să le zică zi de zi pentru ei și mie îmi place să îi văd cu încredere. Atunci nu mai contează ce-i în jurul lor, dacă au încredere în ceea ce vor să facă.

Eric Bicfalvi, născut pe 5 februarie precum Gică Hagi și Cristiano Ronaldo

- Cum te simți an de an pe 5 februarie știind că ești născut cu doi coloși ai fotbalului, Gică Hagi și Cristiano Ronaldo?
- Da, mă simt fericit și nesemnificativ în comparație cu ei. Da, îți dai seama, vă dați seama, pentru mine e un sentiment de mândrie și de onoare. Cu Hagi am lucrat, pentru mine, e de departe cel mai semnificativ om de fotbal din România.

- Tu ai dat niște goluri în Rusia și ai fost comparat cu Cristiano Ronaldo. Ai interacționat vreodată cu el?
- Nu, deloc. Bine, acum că-l mai vezi pe la Dubai... Dar omul e la alt nivel.

- Chiar, te-ai gândit să te stabilești și tu la Dubai? E o modă și printre românii înstăriți să aibă proprietăți acolo.
- Da, m-am gândit să mergem în Dubai sau ceva, dar... Am vorbit și cu soția de Spania sau Dubai, dar, cel mai important, rămâne tot acasă, împreună cu familia, cu părinții, cu prietenii, cu grupul nostru. Și fără ei n-ar mai fi la fel nicăieri. Acasă, este România.