Parizianul

Dincolo de prețuire, aplauze și discursul așezat al apărătorului de la finalul partidei, rămâne realitatea. Rapid din timpul prezent trăiește momente de liniște - și de încredere pentru viitor - datorită lui Răzvan Onea. Da, poate părea supralicitat subiectul. Trecem în plan secund atitudinea și devotamentul arătat pe teren al celui ce a preluat banderola de căpitan, lăsându-i lui Cristi Săpunaru onoarea de a avea un banner cu dedicație în tribună.

Omul cu assist-ul, omul care aduce liniște și încredere

Care e opinia ta?

Lasă-ne un comentariu după ce citești acest articol.

Fii parte din comunitatea noastră ca să poți posta comentarii și să accesezi multe alte beneficii.

Intră în cont ca să poți comenta Continuă fără cont

Când Rapid orbecăia deunăzi la Buzău și jongla cu rușinea contra unei formații ambițioase, dar modeste, de eșalon secund, Metalul, în sferturile Cupei, Răzvan a centrat perfect pentru ca Alex Dobre, noul idol al Giuleștiului, să intre cu mingea în poartă. S-a deblocat tabela, s-a terminat 3-0, echipa este în semifinalele Cupei.

Când Rapid nu găsea cheia de a desface lacătul lui Zeljko Kopic, Răzvan a centrat din nou ca la carte pentru ca Elvir Koljic să înscrie cu o reluare la colțul scurt. S-a terminat 1-0, giuleștenii n-au mai avut ocazii foarte mari ulterior, practic a fost faza care a făcut diferența.

Momentele create (și) de Onea în aceste ultime două meciuri - după o perioadă tensionată, marcată de animozități, în pragul unui nedorit război civil între galerie și conducere -, dau un sens Rapidului pentru ceea ce va urma în Liga 1 și în Cupa României.

Atunci când pui inimă

Răzvan Onea m-a impresionat și cu altceva. Probabil, i-ar face tackling și lui Marius Șumudică! Fundașul dreapta al Rapidului a avut niște intrări tari, de fotbalist devotat, dornic să învingă, cum zic ei, care au tăiat respirația adversarului. Drept dovadă că Alex Pop se căuta prin iarbă la un moment dat.

Încă un detaliu pentru care Rapid a învins, iar Dinamo a pierdut. Atitudinea și pumnii arătați de Onea după deposedări, către tribune, pentru a-i îndârji pe ai lui versus lamentările și certurile din teren dintre Stipe Perica și Cătălin Cîrjan, croatul fiind mai bun la a gesticula decât la a marca, inclusiv cu poarta goală...

M-a mișcat și povestea de viață a fotbalistului, căutând pe internet. Știam de mai multă vreme că este născut la Paris, ce m-a surprins cândva. Într-un interviu acordat lui Robert Niță la „Suflet de rapidist", la Fanatik, Onea a povestit cum era să se lase de fotbal, dacă astrele nu se aliniau cum trebuie și n-ar fi semnat cu giuleștenii în ianuarie 2022.

Fiul unor foști muncitori plecați pentru un trai mai bun în Franța, care au revenit pe plaiurile natale, în Maramureș, la puțin timp după nașterea blondului apărător. Cum era să îmbrățișeze un serviciu anonim alături de tatăl său la firmă, dacă mai rămânea mult să penduleze între diverse experiențe în ligile inferioare.

L-am chestionat pe Marius Șumudică să-mi zică două-trei vorbe de Răzvan Onea. "Este un jucător care pune inimă, are calitate foarte bună, unul care pune totul în slujba echipei. Sunt mândru de ceea ce face și dă dovadă de atașament față de culorile clubului". Cuvinte puține, simple, dar cu miez, care-l portretizează bine pe acest tânăr.

Un băiat care nu iese în față cu declarații bombastice, nu vrea să-i seducă pe pătimașii suporteri cu promisiuni, nu face parte din grupul fotbaliștilor căutați de jurnaliști pentru interviuri. Un om ce are o imagine care nu vinde, în lumea Superligii. Un altruist care muncește și trăiește pe silențios, luptând meci de meci când e nevoie.

Fiindcă Paris nu este doar Orașul Luminilor, al strălucirii, al marilor vise. Ci și o stare de spirit, de atitudine, de a te zbate să te ridici deasupra mediei și propriilor limite.