RETRO GSP 100 de ani de la nașterea unui personaj controversat, Constantin Teașcă: geniu neînțeles sau un mare farsor?! Balaci: „Ne punea să alergăm cu saci de 80kg în spate”

Pe 25 septembrie 1922, la Giurgiu, se năștea Constantin Teașcă, unul dintre cele mai pitorești și controversate personaje care au existat în soccerul autohton. După o scurtă și anonimă carieră de jucător, Divizia B fiind nivelul cel mai înalt la care a evoluat, cel poreclit "Micul Napoleon" a început să antreneze la nici 33 de ani. O vârstă extrem de fragedă pentru un tehnician, mai ales în acele vremuri.

Au urmat peste trei decenii de aventuri spectaculoase pe băncile tuturor echipelor importante din țară, inclusiv cea națională. Totuși, în CV-ul său nu s-au adunat prea multe trofee, ci mai degrabă scandaluri, unele de-a dreptul șocante prin anvergura celor implicați.

La un secol de la nașterea lui Constantin Teașcă, Gazeta încearcă să lămurească unul dintre misterele fotbalului nostru: a fost „Piticul" un geniu neînțeles sau un farsor? Un antrenor vizionar, născut prea devreme într-o țară condusă de un regim dictatorial, ori un închipuit pus mereu pe harță și care își suspiciona și cei mai apropiați colaboratori? Iar pentru a trage o concluzie cât mai corectă, GSP pune pe masă argumente pro și contra, lăsându-vă dumneavoastră plăcerea de a le interpreta.

RETRO GSP

40 de ani de la cel mai şocant 0-0 din fotbalul românesc: Real Madrid n-a putut bate locul 9 din Divizia B!

PRO - Constantin Teașcă

• Debutul ca „principal" în prima ligă - în 1958, cu Dinamo Bacău - a fost extraordinar. Deși formația moldoveană nu era vreo forță a campionatului, a reușit în acel sezon să învingă o dată campioana Petrolul, 2-1, iar pe CCA/Steaua chiar de două ori, 1-0 și 2-1! La finalul stagiunii, băcăuanii s-au clasat pe un onorant loc 5, în spatele granzilor Petrolul, Dinamo, CCA și Rapid.
• În 1959-1960, izbutește să o califice pe Dinamo Obor în finala Cupei României, 0-2 cu Progresul, deși clubul Miliției activa pe atunci în "B".
• În 1961-1962, contribuie la titlul cucerit de Dinamo.
• În 1967, promovează cu Dinamo Bacău în eșalonul de elită.
• În 1977, vine al doilea trofeu, Cupa României cu U Craiova, după 2-1 cu Steaua în ultimul act.
• A avut "ochi" la fotbaliști și curaj să promoveze copii. Doar în primul mandat la Craiova, '76-'77, a debutat o mulțime de jucători care aveau să scrie istorie în Bănie. Printre ei, Tilihoi, Țicleanu, Irimescu, Geolgău și Cârțu. Iar la debutul ca selecționer, 4-0 cu Maroc, în 1962, l-a pus în premieră căpitan pe Ozon și a oferit șansa debutului unui număr impresionat de tineri: Gheorghe Dungu, Vasile Sfetcu, Iosif Lazăr, Emil Petru, Constantin Koszka, Zoltan Ivansuc, Marin Voinea și Vasile Gergely!
• La aproape toate cluburile la care a activat, a dorit să implementeze idei desprinse din fotbalul profesionist. Atât cât se putea discuta de profesionism în România anilor '60-'70. Solicita peste tot terenuri de antrenament de calitate, care să protejeze suprafața de joc pe care se disputau „oficialele", încerca să controleze meniul jucătorilor, excluzând mâncărurile și băuturile dăunătoare, după cum nu-i era indiferent ce program aveau elevii săi în afara orelor de pregătire.

CONTRA - Constantin Teașcă

• Chiar dacă a profesat mai bine de 30 de ani la cel mai înalt nivel și la cârma unor formații foarte influente, "Micul Napoleon" are un palmares submediocru: un titlu de campion și o Cupă a României. Dar și aceste două trofee au povestea lor specială. La titlul din 1962 a condus-o pe Dinamo numai 4 etape (14-17), iar la Cupa luată cu Știința a lipsit chiar de la finala cu Steaua. Se certase îngrozitor cu vedetele Băniei, iar șefii Universității au preferat să dea afară antrenorul decât să renunțe la cei mai importanți oameni din lot!
• Nu doar că nu s-a lipit de trofee, însă nu are un palmares deosebit nici în privința partidelor din Liga 1. Din 323 de meciuri, a câștigat numai 120! Are mai multe eșecuri, 139, plus 64 de remize.
• La prima reprezentativă a activat în două mandate, ambele ridicol de scurte. În 1962, are o victorie cu Maroc (4-0) și un eșec cu RDG (2-3) în amicale, plus o catastrofă cu Spania, 0-6 în preliminariile CE! Iar în 1967 a abandonat corabia tricoloră după doar 90 de minute, 0-0 cu Polonia într-un joc de verificare.
• În 1970, o preia pe Fenerbahce de la un alt tehnician român, Traian Ionescu. Fener era campiona Turciei în acel moment. După o stagiune pigmentată cu multe divergențe cu propriii jucători și cu presa locală, Titi "reușește" să piardă titlul în fața lui Galatasaray, care cu un an înainte terminase pe 8!
• Dincolo de un rezultat mai prost obținut sau de lipsa trofeelor, cel mai mult i s-a imputat lui Teașcă lipsa de tact în relația cu fotbaliștii săi. De-a lungul timpului, s-a certat cu toți "greii" pe care i-a pregătit, acuzându-i fie că l-au vândut în anumite confruntări, fie că duc o viață extrasportivă agitată. N-au scăpat de reproșurile sale nici Dobrin, nici Balaci, nici Iordănescu, nici Liță Dumitru, asta ca să amintim numele cele mai sonore.

1,62 metriera înălțimea "Micului Napoleon". Francezul Napoleon Bonaparte, cel cu care l-au asemănat suporterii, era cu 6 centimetri mai înalt

Beldeanu? Fumează ca un turc, bea ca un urs la circ lapte și practică jocuri de noroc pe bani, ca un ratat în viață! E zilnic clientul restaurantelor și incită jucătorii să se revolte
- Constantin Teașcă, în cartea "Păpușarii"

Da, am vândut meciuri. Dar nu numai eu, toți din generația aia au făcut-o! Eram pe găști, fiecare trântea o partidă cu cineva. Totuși, nimeni nu se supăra. Cum regizam asemenea prestații? Dădeam, «din greșeală», pase la adversari, ne lăsam driblați, mimam jocul. Îmi aduc aminte că-i dădeam pase lui Marcu numai în... aut! Însă Teașcă nu avea niciun drept să ne acuze, el a fost toată viața un parșiv, un trișor, o hahaleră!
- Aurel Beldeanu, în cartea „Frumoșii nebuni ai Craiovei Maxima"

Uneori, rămâneai surprins că printre cei care trucau meciuri s-ar putea număra şi Ştefănescu, Balaci, Marcu, Crişan, Cămătaru, căci de Beldeanu nu se mai discuta, el era cunoscut de mult ca un autentic cal troian!
- Constantin Teașcă, în cartea „Păpușarii"

În teorie, Teașcă nu era un antrenor rău. Însă avea un stil incredibil de a îmbârliga lumea. Plus că folosea niște metode staliniste de pregătire. Ne punea să alergăm ore în șir cu saci de 70-80 de kilograme în spinare. Păi, sacul era mai greu decât Geolgău! Cum să-ți bați joc de niște copii în halul ăsta?! Teașcă a fost mare doar datorită ziariștilor
- Ilie Balaci, pentru GSP, în 2010

+17 FOTO

Pentru Teașcă, jucătorii erau un fel de sclavi. Când câștigam, se împăuna că e meritul lui. Când pierdeam, era vina noastră, că l-am vândut! Avea mare priză la prim-secretari, la ziariștii cu influență, de asta a avut o imagine atât de bună
- Nicolae Tilihoi, în cartea „Frumoșii nebuni ai Craiovei Maxima"

Primul care îşi asumă «răspunderea» continuării degringoladei este Iordănescu. El refuză să joace cum i se cere, monopolizează toate fazele păstrând exagerat balonul şi-i insultă pe toţi cei care nu-i dau mingea. Aici Iordănescu se dovedeşte un abil dezorganizator. Fiind un tip inteligent, el îşi pune uşor planurile în aplicare, trecând la nevoie peste orice
- Constantin Teașcă, în cartea „Păpușarii"

Teaşcă a fost omul sistemului. Adrian Păunescu şi Eugen Barbu veneau şi-l impuneau antrenor la cluburile mari. De la Steaua n-a plecat din cauza mea, a plecat pentru că n-avea legături cu fotbalul
- Liță Dumitru, pentru EVZ, în 2011

Titi Teaşcă era un om extraordinar, un intelectual, dar conflictual. Din cauza asta nu s-a împăcat cu Liţă şi Iordănescu, cei mai importanţi jucători de la Steaua
- Emeric Ienei, în 2011, pentru EVZ

Săracu' Titi, peste tot pe unde s-a dus a făcut stadioane, terenuri, numai echipe n-a putut să facă
- Nicolae Dobrin

Constantin Teașcă își permitea să critice șefii pe linie politică

Cei care l-au acuzat pe Teașcă de faptul că a fost omul sistemului nu sunt foarte departe de adevăr. O dovadă că "Piticul" își permitea lucruri practic inacceptabile în România comunistă este și un interviu din noiembrie 1969, apărut în "România literară" sub semnătura lui Adrian Păunescu. 

În respectivul dialog, antrenorul îl critica în termeni duri pe Anghel Alexe, numit politic la președinția CNEFS, și nu se sfia să spună că „fotbalul nostru nu progresează din pricina organizării excesiv de centralizate". Astăzi, critici similare par benigne, însă în urmă cu mai bine de jumătate de secol riscai enorm dacă făceai asemenea afirmații. Tot în acel interviu, Teașcă mai are câteva declarații extrem de interesante și de profunde:

• „Din păcate, fotbalul e considerat ca o catastrofă prin definiţie. Un exemplu edificator? Marea echipă a Ungariei, care a câştigat timp de 10 ani toate meciurile. A pierdut însă pe ultimul, în 1954, în Elveţia. Și cu asta, cele 18 socluri din faţa Nepstadionului au rămas pentru totdeauna ca scaunele la «Masa tăcerii». Ele nu cuvântă, dar vorbesc"
• „Când e vorba de fotbal, felcerii devin profesori universitari, zugravii - pictori celebri, iar spectatorul din tribună - cel mai autorizat selecţioner unic. Nu m-am supărat că am fost schimbat de două ori de la națională, fiindcă mă pierdeam în numărul aşa de mare de supersuperspecialişti"
• „Mai dureros e faptul că, încă, nu vrem să fim consecvenţi. Nu schimbând locul instrumentelor în orchestră vom face ca orchestra să cânte bine, ci numai instruind, educând şi muncind pentru un orizont care, cu cât te apropii, se depărtează mereu"
• „Fotbalul nu mai poate fi trişat, nu mai poate să facă obiectul unui interes departamental, scolastic sau de altă natură. E ceea ce la noi lipseşte, căci fotbalul românesc e condus funcţionăreşte, de simbriaşi cărora fotbalul le e un mijloc"
• „Poate că ne vom califica. Dar nimeni nu mă va convinge că avem fotbal. Fiindcă fotbal înseamnă rezolvarea radicală a problemelor acestui sport. Şi atunci, chiar şi un rezultat de 3-6 acasă sau 1-7 în deplasare în faţa ungurilor, cum au păţit-o englezii, nu va mai fi considerat o catastrofă totală, ci numai o deraiere provocată de ultimul vagon"
• „Că am lucrat tot timpul ca pompierii, că am fost cei mai mari specialişti ai panicii, că am aşteptat ca adversarii să joace prost, că am tolerat la infinit ifosele unor vedete ce s-au dovedit coloşi cu picioare de lut, că am acceptat imixtiunea orişicui în detrimentul competenţei, ei bine, asta nu poate nimeni nega"

CV Constantin Teașcă

• S-a născut pe 25 septembrie 1922, la Giurgiu
• A evoluat, ca mijlocaș, la Acvila Giurgiu (1940-1946) și la Concordia Ploiești ('46-'50)
• Ca antrenor, a pregătit formațiile: România (juniori), Dinamo București (juniori), Dinamo Bacău (două mandate), Dinamo Obor/Victoria București (două mandate), Dinamo București, România (două mandate), CSMS Iași, U Cluj, FC Argeș, Fenerbahçe Istanbul, Dunărea Galați, Steaua București, Șoimii Sibiu, U Craiova (două mandate), Steagul Roșu Brașov, FC Bihor Oradea, Montana Sinaia, Drobeta Turnu Severin
• A decedat pe 30 iulie 1996, la București

Citește și alte episoade Retro GSP: 

RETRO GSP 49 de ani de la inedita finală de Cupă, între o echipă de „B” și una de „C” » Mitică Dragomir: „Eu am rezolvat totul, deși aveam doar 27 de ani. Am «uns» multe uși ca să nu scârțâie, dar n-a fost corupție!”

EXCLUSIV Fostul fundaș al Stelei reclamă, după 4 decenii, metodele abuzive ale lui Halagian: „Mare antrenor! Dar ca om, o coardă penală!”