Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat sambata, 11 iunie 2022 16:30
În autobiografia „Revenirea din Infern”, carte lansată la Cluj-Napoca înaintea meciului său oficial de retragere, Adrian Mutu spune totul despre căderea care a urmat după ce a fost suspendat și dat afară de Chelsea pentru consum de cocaină.
„După o viață trăită în lumina reflectoarelor, fostul căpitan al echipei naționale a României este, în sfârșit, pregătit să privească în urmă și să-și spună povestea, cu sinceritate și asumare”, declară cei de la editura Bookzone, care i-au oferit șansa lui Mutu să-și spună întreaga poveste.
„Revenirea din Infern” se poate achiziționa online de pe site-ul editurii, dar și din librăriile din întreaga țară, la prețul de 49 de lei.
Gazeta Sporturilor are cartea scrisă de Adrian Mutu în colaborare cu jurnalistul Cătălin Oprișan. „O carte-confesiune, în care autorul prezintă cele mai frumoase momente ale unui destin marcat de contraste puternice, de ascensiuni rapide și de căderi dureroase".
Vă prezentăm poate cel mai greu moment din cariera „Briliantului”, atunci când a fost depistat pozitiv la cocaină, la Chelsea.
Adrian Mutu: „Am recunoscut din prima că am consumat cocaină”
„Piteștiul e dulce, precum Parma, Verona e fascinantă, Milano nu are cum să-ți iasă din gânduri, Torino e orașul muncitoresc, Bucureștiul e periculos, dar Londra e foarte periculoasă”, își începe Mutu povestea primului capitol din cartea sa. Totul despre episodul Chelsea, echipă cu care a semnat pe 8 august 2003, la scurt timp după ce clubul fusese cumpărat de miliardarul rus Roman Abramovic.
Parma a primit în schimbul lui Mutu, 15,8 milioane de lire sterline. Pe 17 octombrie, „Mail on Sunday” publică o informație bombă: „Mutu a fost depistat pozitiv la un control doping”. Toată presa din Anglia începe să vuiască: „Consum de cocaină”.
Am recunoscut din prima că am consumat cocaină. Până în acel moment, nu mai văzusem în viața mea așa ceva, poate doar în filme. Au început să tragă în mine din toate pozițiile. N-avea rost să neg, la ce bun să cer o contraexpertiză? Călcasem pe bec, greșisem, îmi dădeam seama ce făcusem.
- Adrian Mutu
„Sunt singur, părăsit de toți, cu excepția părinților. Întrebarea nu e dacă voi putea să redevin acel Adrian Mutu, ci când, adică repede, cât mai repede. Simt rușine, simt că i-am trădat pe cei care au avut încredere în mine”, mai scrie.
Cum a ajuns Adrian Mutu părăsit de sponsori și de prieteni
Mutu trece prin momente grele despre care n-a mai vorbit până astăzi:
„Aș vrea să ies pe stradă, să opresc primul om ivit în cale, să-l privesc în ochi și să urlu: «Tată, am prizat un drog recreațional, și nu o substanță care să mă ajute să păcălesc fotbalul, să-mi bat joc de munca adversarilor! Am luat ceva ce-mi încetinea capacitatea sportivă, și nu mă făcea mai bun!
Nu eram nici Ben Johnson, nici Florence Griffith Joyner, atleți uriași, dar care trișau pe pista de atletism, folosindu-se de substanțe ce le dădeau aripi în competiții. Eu nu făcusem asta, clar?»".
Povestea celui mai mare scandal din istoria fotbalului românesc continuă cu reabilitarea lui Mutu.
La „Sporting Chance”, o clinică specializată în consilierea și ajutorarea sportivilor în momentul în care aveau probleme cu alcoolul, cu jocurile de noroc sau cu drogurile. Tony Adams, Elton John sau Paul Gascoigne trecuseră pe aici.
Drumul m-a speriat. Păduri, verde peste tot, râuri ce șerpuiau, liniște, multă liniște, nimic din atmosfera nebunească de la Londra. Acolo, surpriză și mai mare: un domeniu imens, cu o curte uriașă, înconjurată de domenii arabile. Atât! Aveam emoții mari, ceva inexplicabil, un fel de nod în gât. Eram și în acele momente depresiv, simțeam ură, furie, rușine.
- Adrian Mutu
„Am prizat atunci când mă simțeam singur și trist, fără familie, fără prieteni”
„Aveam trei ședințe de terapie pe zi: la 7, la 12 și la 6 seara. Între acestea făceam yoga, înotam, alergam sau jucam fotbal. Într-o seară, aproape că era să cad pe culoarul care ducea către restaurant. La una dintre mese stătea unul dintre cei mai mari fotbaliști din toate timpurile: George Best!
«Am cheltuit mulți bani pe băutură, păsări (n.r. femei) și mașini scumpe. Restul a fost irosit!». Am râs cu poftă, am stat umăr lângă umăr cu poate primul sex-simbol din istoria fotbalului, dar când am ajuns în cameră, în fața oglinzii din baie, n-am mai simțit același lucru! Nu voiam să ajung ca el! Bani, faimă, lumea la picioare, însă, finalmente, cazarea într-o clinică de reabilitare”, a scris Adi în cartea sa.
La clinică, CEO era Peter Kay. Mutu i-a povestit întâmplarea cu George Best. „Adri, tu te-ai oprit la timp, ai conștientizat! Ai fost pe marginea prăpastiei. Un pas și dus erai! Uită-te la George! Trecutul nu-l mai schimbi, contează ce faci în viitor”, a venit răspunsul.
Kay a fost cel cu care Mutu ținea sedințele de reabilitare: „Creierul nostru este precum o mobilă! Pe ea se așează praful, dacă nu-l ștergi, dacă nu lucrezi cu mintea, ești pierdut! Adri, nu lăsa să se pună murdăria!”.
Mutu scrie în carte: „I-am spus că am prizat atunci când mă simțeam singur și trist, fără familie, fără prieteni, deși eram un jucător la ceea ce se dorea a fi una dintre cele mai bune echipe de fotbal din lume! M-a ajutat să înțeleg că depresia nu ține cont de nume, de faptul că ești sportiv, actor sau cântăreț faimos”.
Dezvăluirile continuă: „Ziua mergeam la terapie, alergam, făceam bazine, programul era plin. Dar spre seară, după masă, ne retrăgeam în camere, simțeam că turbez. Nu aveam televizor, nu mă lua somnul, nu-mi era ușor deloc! Nu avea cine să mă sune, dar eu sunam! Peter m-a prins rapid, pentru că în liniștea vilei auzea că dialogam cu cineva. Mi-a luat un telefon, mi-a luat două, mi-a luat trei...”.
Acolo era interzis să ai un telefon mobil, dar Mutu intrase cu mai multe aparate, încălcând regulamentul.
După mai multe zile în care a fost internat s-a redactat un raport care să arate că Mutu nu era dependent de droguri și că a consumat doar ocazional. „Am prizat cocaină de cinci sau șase ori”, cum spunea în presa britanică în 2005. Mutu se reabilitase rapid, George Best n-a mai reușit! A murit în noiembrie 2005.
Au fost momente în care n-am fost responsabil și-mi asum. Eu recunosc... Totul face parte din trecutul meu și nu o să-l reneg niciodată. Eu sunt omul care sunt pentru că am greșit! Am învățat din greșelile mele. Viața mea a fost o lecție! Nicio greșeală gravă pe care am făcut-o n-am mai repetat-o. Am învățat și am știut să merg mai departe. Trecutul nu mă definește pe mine ca om!
- Adrian Mutu, la „Prietenii lui Ovidiu”
256 de paginiare cartea „Revenirea din infern” care spune povestea lui Adrian Mutu