Articol de Justin Gafiuc - Publicat marti, 06 iulie 2021 08:28 / Actualizat marti, 06 iulie 2021 08:35
Tehnicianul Adrian Ursea spune că n-are de gând să se întoarcă în fotbalul românesc și se miră de modul în care funcționează relația patron-staff tehnic la FCSB, clubul lui Gigi Becali.
- Prima parte a interviului cu Adrian Ursea: „Fotbalul românesc pare într-o bătălie contra lui Hagi, Lupescu, Boloni, Olăroiu, Lucescu”
- Domnule Ursea, de ce nu ați mai continuat la Nice după traseul bun pe care l-a avut echipa cu dumneavoastră?
- Mi s-a terminat contractul. Aș fi avut posibilitatea să preiau imediat în Elveția pe Lausanne, care are același patron ca Nice, compania britanică INEOS. Am decis însă să mergem deocamdată fiecare pe drumul lui.
- V-ar tenta să lucrați în România?
- Nici măcar nu mi-a trecut prin cap așa ceva! Nu face parte din planurile mele, dar în fotbal nu știi niciodată ce-ți rezervă viața. Sunt însă la mijloc chestiuni legate de condiții, de nivelul jucătorilor și al campionatului, detalii de care nu poți face abstracție. Dincolo însă de detaliile financiare, de exemplu, mă interesează calitatea umană, care e determinantă. Înseamnă din start un pas înainte în orice proiect.
- FCSB e unul dintre locurile cu polemici aspre privind ridiculizarea antrenorilor. La numirea noului "principal", Dinu Todoran, Becali i-a trasat deja public șase-șapte titulari. Cum ați reacționa în fața unei asemenea situații?
- Sigur, polemicile dinspre Becali sunt foarte vizibile și e vorba totuși despre o persoană care vrea performanță și bagă bani mulți în fotbal. Cu scuzele de rigoare însă, n-am cunoscut și nici nu vreau să cunosc un astfel de mod de a funcționa.
La Nice, antrenorul e angajat ca să pregătească echipa, e responsabil de ceea ce se petrece pe gazon, de comunicarea cu jucătorii, de imaginea clubului. El e omul cel mai important în jurul căruia se construiește un proiect. Când aud însă astfel de chestii precum la FCSB, mi se pare că e vorba despre cărți de povești!
Fiecare își gestionează cum consideră propria bucătărie, dar pentru mine e greu să înțeleg un alt mecanism decât acela prin care antrenorul antrenează, patronul patronează, jucătorul joacă, secundul și preparatorul fizic își fac treburile pe zona lor.
Adrian Ursea: „Credeți că Al Khelaifi îi dictează schimbările lui Pochettino?”
- Pot să glumesc întrebându-vă de câte ori v-a sunat pe bancă patronul sau președintele de la Nice pentru a vă indica o schimbare?
- E de neconceput așa ceva! Nu există nicăieri în Franța episoade de acest gen. Cum vă închipuiți că Al Khelaifi i-ar da telefon lui Pochettino să-i dicteze schimbările sau să-i spună ce să facă la antrenamente?
- Poate s-ar putea să mai funcționeze la nivelul lui Al Khelaifi!
- Niciodată, credeți-mă! E altceva dacă nu mai vrea să lucreze cu antrenorul X, OK! Îl plătești, îl schimbi, aduci pe altul. Lucrurile n-au cum să funcționeze într-o altă cheie. Atunci, dacă-i faci tu echipa, ce nevoie mai ai să angajezi un antrenor? Trebuie respectat fiecare la locul și rolul lui.
- Pe când erați secundul lui Lucien Favre, ați lucrat la Nice cu un jucător plin de teribilisme, Mario Balotelli. Povestiți-ne un episod amuzant cu italianul!
- Nu-mi aduc aminte un episod anume, dar Mario e un băiat senzațional, cu care am avut o relație deosebită. La potențialul lui, ar fi putut ajunge în primii zece jucători ai lumii. E un tip sensibil, generos, care mai face greșeli tocmai din cauza spiritului lui de combativitate. Cu Balotelli în teren, știi că ai un gol asigurat dacă-ți creezi măcar două ocazii. Are o putere de concentrare la finalizare și o eficacitate incredibile.
Adrian Ursea: „Negociez în Franța și Elveția, merg mai departe ca «principal»”
- De câte ori ați apucat să mergeți și la plajă pe Riviera franceză de când sunteți în staff-ul lui Nice?
- Mă credeți că niciodată? Pur și simplu, n-am avut timp! Am migrat între locuința de la Geneva și Nice, iar când am avut vacanță am plecat prin alte părți. Cea mai relaxantă a fost la Calgary, în Canada, la cumnatul meu. - Ce planuri de viitor aveţi? - Am mai multe contacte în primele două divizii din Franța și Elveția, dar și în alte zone.
Cert e că, după mandatul de la Nice, sunt hotărât să merg mai departe ca antrenor principal. E o idee pe care o aveam de mai mult timp. Am lucrat mulți ani ca secund sau analist video, am avut ocazia să colaborez cu antrenori importanți și cred că am acumulat suficientă experiență pentru a face pasul decisiv spre A1.
Adrian Ursea: „La Petrolul am propus un plan gen Viitorul”
Ursea și-a făcut un nume în fotbalul românesc la Petrolul Ploiești, unde a evoluat în două perioade, despărțite de o experiență la Victoria București, chiar înainte de căderea lui Ceaușescu și desființarea clubului Securității.
În tricoul "găzarilor" a cunoscut și amărăciunea retrogradării în 1988 și bucuria participării în Cupa UEFA, în 1990, într-o dublă cu Anderlecht, pierdută cu un similar 0-2 la Ploiești și la Bruxelles.
"Nu prea mai țin legătura cu foști colegi de la Petrolul. Doar ocazional cu vechi coechipieri de la juniori și cu Răchită, care-mi mai dă noutăți. Am cam pierdut firul cu Petrolul. A existat însă în 2012 o propunere de a construi o Academie serioasă, pe care, la inițiativa lui Vivi, ar fi trebuit s-o conduc.
Am fost la Ploiești, am vorbit și cu autoritățile locale, am pus în discuție un plan gen Viitorul. Dacă lucrurile s-ar fi mișcat, Petrolul putea să aibă înaintea lui Hagi proiectul unui centru juvenil de clasă. Din păcate, nu s-a concretizat nimic".
Au tras de el Steaua și Dinamo, a ajuns la Victoria
În vara lui 1988, după ce Petrolul a retrogradat în L2, Ursea a navigat între oferte de la Steaua și Dinamo. Era un decar atractiv, rulat deja la reprezentativele de juniori și tineret. "Tata lucra în Armată și au existat probabil ceva presiuni la adresa lui ca să mă duc în Ghencea. Am și mers la o întâlnire cu Iordănescu, mi-au pus pe masă ofertă clară, dar gândul meu a fost să ajung la Dinamo pentru a lucra cu Lucescu.
Mă atrăgea mai mult Dinamo fiindcă Steaua venea după Cupa Campionilor, era foarte greu să intri în echipă, în timp ce la «câini» se forma un grup de tineri, mă știam bine de la loturi cu Lupescu și Răducioiu, iar nea Mircea mi se părea garanția că voi putea progresa. M-au parcat întâi la Victoria, planul era să trec ulterior la Dinamo, dar a venit Revoluția și m-am întors la Petrolul.
Adrian Ursea: „Sunteți prea duri cu naționala”
Fostul mijlocaș crede că valul de critici și reproșuri la adresa lui Mirel Rădoi sunt exagerate:
"Naționala e oglinda campionatului, al cărui nivel e scăzut. Aceste discuții despre filozofia de joc a selecționerului ascund problemele profunde din spate. Mie-mi pare bine că Mirel abordează acest stil curajos, vreți iar să ne întoarcem la politica pașilor mici? Adevărul e, probabil, undeva pe la mijloc, pentru că nu e bine nici să stai cu fundul în poartă, nici să fii ultraofensiv.
Dar sunteți prea duri cu naționala. OK, așa e, ne-au bătut Georgia și Armenia, nu e plăcut. Pe mine m-ar interesa însă dacă există un proiect concret la lot, așa cum s-a conturat și în fotbalul elvețian la un moment dat, cu o concepție, o metodologie, oameni competenți. În plus, nimeni nu se întreabă dacă avem jucători care pot performa la nivelul dorințelor noastre. Sunt capabili să stăpânească ideile care li se transmit? Că Daum nu e bun, Contra nu e bun, Rădoi nu e bun. Chiar așa, toți? Poate e o mare problemă la fotbaliști!"
Dintre jucătorii români care evoluează peste hotare, singurul care mi-a atras atenția a fost Chiricheș, pe când era la Napoli. Am jucat împotriva lor și în amicale, și în preliminariile Champions League. E un fotbalist interesant"
"A fost o dezamăgire că nu am prins lotul extins pentru Mondialul din 1990. Eram unul dintre cei mai buni mijlocași centrali din țară în acel moment, intrasem în circuitul primei reprezentative după zeci de meciuri la naționalele de juniori și U21, dar m-am numărat printre cei lăsați în afara turneului final"
De la Victoria mi-a rămas cel mai clar întipărit în memorie parcursul până în optimile de finală ale Cupei UEFA. Au fost duble fantastice cu Dinamo Minsk, cu Turun Palloseura, cu Dynamo Dresda. Aveam doar 21 de ani și totul mi s-a părut wow!
Dintre jucătorii români care evoluează peste hotare, singurul care mi-a atras atenția a fost Chiricheș, pe când era la Napoli. Am jucat împotriva lor și în amicale, și în preliminariile Champions League. E un fotbalist interesant
A fost o dezamăgire că nu am prins lotul extins pentru Mondialul din 1990. Eram unul dintre cei mai buni mijlocași centrali din țară în acel moment, intrasem în circuitul primei reprezentative după zeci de meciuri la naționalele de juniori și U21, dar m-am numărat printre cei lăsați în afara turneului final" - Adrian Ursea
3e cel mai bun loc pe care Ursea l-a obținut în campionatul românesc, la finalul sezonului '88-'89, când evolua la Victoria București
Citește și:
)
)
)
)
)
)
)
