Articol de Andrei Vochin - Publicat miercuri, 12 octombrie 2011 00:00 / Actualizat marti, 11 octombrie 2011 23:17
Cînd a venit afară era cald, arşiţă chiar, dar nu pentru Astra, care simţea frisoane. Trecuseră două etape şi echipa-revelaţie a sezonului trecut, Astra, împărţea locurile retrogradabile cu FCM Tîrgu Mureş, CS Mioveni şi Gaz Metan. Nici un punct cîştigat şi nici un gol marcat urîţeau peste măsură o linie de clasament hidoasă de-a dreptul pentru o formaţie care investise în speranţa unei viitoare participări în cupele europene. Dar, ceea ce deranja enorm nu era nici poziţia, nici linia de clasament, cît jocul unei echipe ce părea sedată, incapabilă să răspundă la comenzile lui Tibor Selymes. Atunci a apărut Marius Şumudică.
40 de ani a împlinit Şumi în primăvara acestui an
Ideea patronului Ioan Niculae s-a dovedit a fi fost inspirată. Schimbarea de antrenori, măsură atît de des utilizată în fotbalul mioritic, a prins de astă-dată. În locul unui tehnician dur, cu principii indiscutabile şi cu o idee de joc reactiv, Şumi a adus în vestiar mai mult suflet, mai multă apropiere faţă de jucători. Ceea ce în jargon fotbalistic ar însemna mai multă "vrăjeală". Cu această capacitate a lui de motivator, de om de atmosferă, Şumudică a reaprins flacăra pasiunii în cei pe care-i conduce.
15 puncte a acumulat Astra cu Şumudică antrenor
Impactul s-a simţit imediat. Victorie la Mioveni, devenită contracandidată la retrogradare, succes cu Steaua acasă, egal fără gol primit cu Universitatea Cluj, egal smuls în prelungiri pe terenul celor de la Tîrgu Mureş, victorie la zero în faţa Gazului european din Mediaş, altă izbîndă, poate cea mai norocoasă, pe terenul Pandurilor şi, în fine, un egal acasă cu Sportul a fost traseul fără eşec al noului tehnician. La care se adaugă o calificare în "optimile" Cupei, victima numindu-se CFR Cluj. Pentru toate acestea, Şumi merită primele onoruri. Dar pentru schimbarea gîndită, cea mai bună a primului sfert de campionat, patronul Astrei ar trebui să-şi dea singur o primă.
)
)
)
)
)
)
)
