EXCLUSIV Cazul „Folcloristelor”, povestit în detaliu chiar de arbitrul pedepsit: „Fetele erau îmbrăcate sumar. Nu puteam să le dau afară” + FRF, complice în scandalul sexual

„Folcloriste”, s-au apărat Gheorghe Ștefan, finanțatorul Ceahlăului, și Florin Chivulete, arbitrul român cu ecuson FIFA care însoțea oficial brigada franceză la Piatra Neamț. 

Clubul, Ștefan și Chivulete au fost suspendați, iar arbitrul a rămas în afara listei FIFA. După 20 de ani, în direct la GSP Live, Chivulete a povestit detalii neștiute până acum despre acest scandal, admițând pentru prima dată că fetele au venit fără parteneri, așa cum declarase inițial, și că ele ar fi putut fi aduse pentru altceva decât program folcloric.

„La cabana respectivă unde erau și fetele respective acolo cazate... După ce s-a întamplat și a aflat presa, Chivulete mă suna: Nea Gigi, fă un contract cu casa de cultură, cu echipa de dansuri populare” Gheorghe Ștefan

„A fost un program de datini și obiceiuri, la care a participat și o trupă de dans, formată din patru cupluri. Fetele s-au așezat la masa arbitrilor, cerând voie să consume o cafea. Asta e tot!” Florin Chivulete, 2001

- Domnule Chivulete, o să fac o glumă care probabil o să vă supere. Acum, cu apariția VAR, sunt 4 arbitri pe teren, doi arbitri în camera VAR și un tehnician video. E nevoie de șapte fete în loc de patru fete, undeva la o cabană, înainte de un meci… 
- (Râde încurcat)…

- Cum a fost scandalul “folcloristelor”? 
- Cu ce? Eu am fost însoțitor de arbitri străini la vreo 10 partide internaționale. Aia a fost ultima. Tot timpul, federația ne trimitea în teritoriu fără a ne da pe mâna banii care veneau de la FIFA, fără a ne da putere de organizare. Eram doar lângă brigada de arbitri la masă, pe stadion, într-o mică excursie în jurul orașului. Nu plăteam noi nimic, bilete, mașină, hotel, deși de la UEFA veneau bani pentru asta și ar fi trebuit să luăm noi banii și să ne facem decontul la final. Atunci, însă, nu se proceda așa.

Federația lui Nașu’ Sandu încălca regulamentele UEFA

- Păi și cu ce bani mergeați în deplasările acelea? 
- Organiza clubul gazdă chiar dacă procedura asta devenise interzisă. În România, însă, se practica în continuare.

- Adică, UEFA dădea bani să vă organizați dumneavoastră deplasarea, dar federația accepta să plătească cluburile din România pentru asta… 
- Da. În cazul ăsta e vorba de Ceahlăul, dar putea fi vorba de Dinamo, de Gloria.

- E ca atunci când Dumitru Dragomir trimitea jurnaliștii la meciurile din țară fără să le dea bani de tren… 
- Da, dar aici totul era plătit (n.r. - de UEFA). Venea microbuzul de la Ceahlăul și lua arbitrii străini de la aeroport, ne lua și pe noi. Totul era achitat de club deși era interzis de legile internaționale ale fotbalului.

- Cum a fost povestea de la cabana Scăricica? 
- Cabana respectivă era afară din oraș, spre munte, spre Bicaz. Și noi făceam protocolul acolo când o arbitram pe Ceahlăul. Mâncam acolo, dormeam acolo, cunoșteam locația bine. Am ajuns cu microbuzul cu arbitrii francezi, cu Moulin (n.r. - Stephane Moulin) la centru. Am mâncat frumos cu băieții, m-am împrietenit foarte bine cu unul dintre asistenți, Martinez…

- Ce au mâncat? Erau feluri deosebite. 
- Tochitură de mistreț, erau lucruri separate. Frumos. Arbitrul de centru nu a vrut să bea nici măcar un pahar de vin. Doar apă plată. Era primul lui an ca arbitru FIFA și al doilea lui meci internațional. Era foarte ursuz, închis, fără prea multă comunicare. L-am lăsat în pace, eu vorbeam mai mult cu asistenții. Nu îi prea convenea lui Moulin că vorbeam engleză, voia franceză, dar însoțitorul, adică eu, nu știa franceză. Când să vină papanașii, în parcarea cabanei a apărut un microbuz alb care a adus patru fete.

Apariția „folcloristelor”, fetele în rochițe scurte

- Patru fete? Atât? Patru fete. Fiind luna iunie, fetele erau îmbrăcate cu rochițe scurte. Erau cam sumar îmbrăcate. S-au așezat la o masă în interior, dar nu cu noi la masă.

- Restaurantul nu era închis pentru acest protocol? Ba da, dar era loc suficient la mese.

- Dacă veneam eu să mănânc în momentul ăla, aș fi putut să intru? Probabil că nu.

- Și ce au făcut fetele? Au venit, au comandat un suc și o cafea, li s-au adus.

- Deci nu erau îmbrăcate în costume populare așa cum s-a spus… Nu, nu. Erau îmbrăcate vaporos. Au zis organizatorii că urmau să se îmbrace în folcloriste și să cânte și să danseze pentru arbitri. E o zonă cu mult folclor acolo.

- Ce v-a spus flerul în privința lor? Sunteți totuși un om în toată firea. 
Am avut niște rețineri vizavi de ele, dar faptul că nu s-au așezat la noi la masă m-a făcut să nu reacționez. Nu puteam să mă ridic și să le dau afară. Poate dacă organizam eu acel sejur, nu aș fi acceptat. Dar cum organiza clubul gazdă, în speță domnul Pinalti, nu puteam să interzic eu să aducă acele fete.

Admite că fetele au venit fără parteneri

- Cum a reacționat Moulin? 
- S-a ridicat de pe scaun, și-a luat sacoul, s-a îmbrăcat și zis că mergem la hotel.

- Mai erau papanașii de mâncat. Da, tocmai veniseră pe masă. Eu am zis să terminăm desertul. El a zis că nu. A fost deranjat de prezența acelor fete.

- Ceilalți? Ceilalți, nu. Ei băuseră și un pahar de vin roșu. Mă rog, o jumătate de pahar. Ne-am urcat în microbuz și am mers în oraș, la hotel.

- Deci nu erau și patru băieți cu cele patru fete? Erau doar patru fete? (Mustăcește) Erau patru fete, fără patru băieți.

- Inițial, ați spus că erau patru cupluri. Nu, nu, nu. Organizatorii au zis inițial că vor cânta, trei dintre ele vor dansa. Așa au explicat organizatorii de la cabană. Nu știam programul lor și nici nu am avut încredere că programul lor chiar există.

- Cum le spuneați arbitrilor în engleză că sunt folcloriste? Patru “traditional dancers”? Sau “traditional singers”? Probabil că erau și dancers și singers.

S-a temut de un denunț imediat

Ce a urmat? Eu și arbitrii am mers la hotel, fiecare în camera lui. A doua zi, am mers la ședința tehnică împreună cu observatorul din Germania și am fost foarte atent să văd dacă domnul Moulin aduce discuția despre ce s-a întâmplat…

V-ați temut… Nu. Dar simpla prezență a fetelor probabil că a deranjat.

Arbitrul trebuia să raporteze, nu? Da, dar nu a făcut-o. Nu a anunțat nimic, nu a vorbit nimic. Faptul că nu a spus m-a relaxat. Am zis că lucrurile vor merge destul de bine. Observatorul a specificat că nu sunt reproșuri vizavi de cazare, masă. Așa că am plecat la stadion, apoi am mers până în Cheile Bicazului și am băut o cafea la o mică cabană, chiar la coada lacului Bicaz. Ne pusese domnul Ștefan la dispoziție un microbuz. Apoi a urmat meciul care s-a terminat 2-2. Dar după meci s-a întâmplat ceva. Președintele Ștefan i-a reproșat la final lui Moulin că nu a dat un penalty.

Cum i-a reproșat? În românește, pe tunel, a început să-l certe destul de dur. Francezul nu înțelegea, dar a simțit ostilitatea. Probabil asta a declanșat starea de iritare a arbitrului. A făcut raportul, eu l-am luat repede și l-am trimis prin fax la UEFA.

Bănuiesc că l-ați și citit pe drumul spre fax. L-am și citit. Nu scria nimic, nimic de fete. Doar ce s-a întâmplat la final pe tunel. Am trimis faxul la UEFA și i-am transmis și lui Ștefan că s-a scris despre el. Și asta e tot ce s-a întâmplat până la masa de seară.

Masa de seară? Da. Abia a doua zi plecau la aeroport, la București. La masă, mi s-a părut foarte suspect că arbitrii și observatorul german s-au retras într-o zonă separată. Au discutat vreo 15 minute. Nu am vrut să mă duc lângă ei pentru că am crezut că observatorul face o discuție legată de joc. Probabil că au discutat despre ce s-a întâmplat cu Ștefan și probabil că Moulin i-a transmis observatorului că va face un raport suplimentar către UEFA, legat de fete. Mie nu mi-a spus nimic. Dar mi-a spus Francisc Kolossi, reprezentantul CCA, că observatorul aflase.

Regretul că nu a apelat la “intervenții”

Cum ați reacționat? Dacă aș fi știut, aș fi vorbit cu Dan Petrescu (n.red. - Dan Petrescu, zis “Fibră”, șeful CCA la acel moment). El era și membru al comisiei UEFA de arbitraj, unde era coleg cu Michel Vautrot, șeful arbitrilor din Franța. Probabil că lucrurile s-ar fi liniștit acolo, nu mai apărea tot cazul.

Dar observatorul nu era francez, era german. Da, dar mi-a zis domnul Kolossi că neamțul le spusese arbitrilor că, dacă nu sunt lucruri concludente, atunci nu există nimic palpabil pentru a face tam-tam. Dar Moulin a vrut să scrie. A scris, a început procedura disciplinară, iar principalul vizat am fost eu. Eu eram pe hârtie organizatorul, nu clubul gazdă.

Deși federația vă dăduse doar un rol decorativ… Exact.

Erați trimis în gura clubului. Da, dar nu cred că era cu rea intenție. Nu aveau de unde să știe că se va ajunge aici.

Nu credeți că cei de la FRF știau că la Scăricica vin fete? Nu la asta mă refer. Nu știau că va face cineva plângere.

Ce ați spus la comisie? Exact ce v-am spus acum. Dar am transmis acolo că nu eram eu organizatorul. Să se uite pe deconturi că nu e semnătura mea pe deconturi. Am vrut să-mi salvez ecusonul FIFA.

Ați spus că FRF e într-o relație nefirească cu arbitrii? Da. Noi nu puteam să facem nicio mișcare. Comisia a deliberat și m-a suspendat un an. Am plătit 3.000 de dolari pe avocați. Am întrebat pe ce se bazează decizia. Ei mi-au zis că am dreptate, dar că trebuia să-i anunț înainte despre relația nefirească a federației cu arbitrii și cu cluburile…

Ce s-ar fi întâmplat cu dumneavoastră dacă anunțați UEFA înainte? Asta le-am zis și eu. “Realizați și dumneavoastră ce pățeam eu în România dacă veneam și vă făceam o informare în legătură cu neregulile”.

Ce ați fi pățit? Probabil eram scos de pe lista FIFA, eram trimis la liga a doua. Aș fi putut totuși să refuz să fiu însoțitor.

Puteați, da. Era însă foarte atractiv contactul cu arbitrii străini. Depănau amintiri din experiența lor. M-a atras foarte mult funcția de însoțitor. Știam foarte bine engleza.

A încercat un „mic șantaj” cu oficialii FRF

- Când ați aflat decizia ce ați făcut? 
- Am făcut apel, l-am pierdut și pe ăla. Înainte de a fi judecat, m-am dus la federație și le-am explicat că ar fi bine să nu mă duc să fac apel și să spun ce se întâmplă, cu condiția să-mi păstrez ecusonul FIFA după acel an de suspendare.

- Era o formă de șantaj. Un mic șantaj… 
- Era o formă pentru mine de a pune batista pe țambal. Era un mic șantaj, dar eu m-am simțit nevinovat. Poate că am avut și eu o parte de vină că m-am complăcut…

- Cu cine ați discutat la FRF? 
- Cu cineva important, da.

- Cu Mircea Sandu? 
- Nu contează. Nu vreau să vorbesc despre asta. Mi s-a spus că nu-mi pot garanta că-mi voi păstra ecusonul FIFA. Acum, răspunsul ăsta mi se pare normal. Atunci, m-am considerat nedreptățit. Ceahlăul a fost suspendată 5 ani, Ștefan a fost suspendat un an, iar eu un an.

- Și FRF a fost sancționată? 
- (Râde misterios) Nu.

De ce credeți că federația care v-a împins către cluburi nu a pățit nimic? - Mă împinsese cu știrea mea. Mă rog, ulterior lucrurile s-au reglat în privința însoțitorilor.

Ce a însemnat momentul acela pentru dumneavoastră? 
- Au trecut 20 de ani. A fost o mare pierdere. Puteam să fac mult mai multe pentru cariera mea, eram arbitru FIFA.

Cum se dădea mită în plicul cu barem

- Dumneavoastră ați fost întâmpinat vreodată de niște “cântărețe” la vreun meci arbitrat? 
- Nu. Nu, nu, nu. Am asistat la foarte multe programe artistice, la Doi Cocoși, la Nunta Zamfirei, la Eforie. Se întâmplă lucrurile astea în fotbal. Acum nu se mai întâmplă. Arbitrii primesc diurna lipită de barem. Ei se cazează, plătesc, decontează prin PFA. Din punctul ăsta de vedere, Ion Crăciunescu a făcut mult bine.

- E surprinzător că îl și lăudați. 
- Da, de ce nu?! A făcut mult bine cu asta. Să nu fie baremul mai mare în plic când îl primeai de la clubul organizator…

- Vi s-a întâmplat vreodată să fie plicul cu baremul mai gros decât trebuia? Au mai fost. Pe plic scria o sumă, iar înăuntru găseai altă sumă.

- Ce ați făcut? 
- Am dat-o înapoi. Nu era o mită, era o mică chestie… În loc de 480, îți dădeau 500. Erau multe chestii.

- Vi s-a cerut vreodată de către un conducător să îl ajutați? 

- Au fost momente când se mai aruncau vorbe. Printre picături. “Ajută-mă și pe mine că sunt la retrogradare”. Să știți că arbitrii care spun că nu li s-au cerut lucruri mint. Tuturor li s-a cerut.

Vezi și:

Poveste din vremea Cooperativei: „V-am lăsat eu vreodată nemâncați?”