Costică Ștefănescu, în 7 amintiri memorabile! Ilie Dumitrescu: „Lecția lui m-a făcut atacantul pe care îl știți” + pe cine alerga cu mașina

Articol de Răzvan Luțac - Publicat vineri, 24 aprilie 2020 12:10

Costică Ştefănescu, fostul mare fotbalist al Universității Craiova, a trecut la cele veșnice în 2013, la vârsta de 62 de ani. Șapte dintre jucătorii antrenați de „căpitan” compun un portret din lecțiile primite de la el și întâmplările trăite împreună.

GSP.RO publică în premieră online poveștile despre Costică Ștefănescu.
Textul a apărut inițial în varianta exclusiv print a Gazetei Sporturilor, în septembrie 2013, la o lună după moartea marelui jucător craiovean.

Pe 20 august 2013, la 62 de ani, Ștefănescu s-a aruncat de la etajul 5 al Spitalului Militar București, chinuit de cancer pulmonar. Pe 25 august, Craiova Maxima și-a luat adio de la liderul ei. Cariera de tehnician a lui Ștefănescu a început în 1986, când a devenit antrenor-jucător la Brașov, și s-a încheiat 26 de ani mai tîrziu, în 2012, cu ultima experienţă în Qatar.

Un traseu departe de luminile strălucitoare ale carierei de jucător: 15 mandate la tot atâtea echipe, 6 ţări în portofoliu, un singur trofeu câștigat, Cupa Qatarului. Dar dincolo de cifre și titluri, când lacrimile se decantează, rămân poveștile esenţiale.

Gazeta publică șapte mărturii ale fotbaliștilor care au lucrat cu Ștefănescu, câte una din fiecare experienţă ca antrenor principal la echipele românești. De la Marin Barbu până la Ilie Dumitrescu, prin amintirile lui Florin Bătrânu și Robert Ilyeș, se compune un omagiu sensibil, pornit din singurătăţile vestiarelor și scris pe drumul lung al tunelului, spre gazon...

1. Marin Barbu: „A deturnat blatul cu Victoria!”

Elev și coechipier al lui Ștefănescu vreme de patru ani la FC Brașov, Marin Barbu aruncă un verdict dur la o lună după ce „Căpitanul” oltenilor s-a despărțit definitiv de gazon. Știaţi că în umbra marelui libero a crescut un tehnician extrem de meticulos, cu baze de date uriașe la îndemână și care folosea analiza video a adversarilor încă din anii ‘90?

Vă imaginaţi că a forţat un jucător venit după ruptură musculară doar pentru că avea fler, iar acesta a înscris golul victoriei? Descoperiţi din cuvintele unor fotbaliști pregătiţi de Ștefănescu un altfel de „Căpitan”! Marin Barbu a fost nu doar elevul lui Ștefănescu la Brașov, între 1986 și 1989, ci și coechipier, câtă vreme stoperul a fost antrenor-jucător.

„Eram unul dintre favoriţii lui”, se mândrește Barbu, care rememorează o întâmplare de la începutul sezonului ‘89-’90: la Brașov venea Victoria București, iar directiva președintelui brașovean Romică Pașcu era clară, înfrîngere! „La meciul acela a căzut Costică la mijloc. El ne-a zis să câștigăm, nu l-a interesat blatul, iar noi am ţinut cont de opinia antrenorului. Eu am înscris golul victoriei, șut în vinclu în minutul 88! Însă, după aceea, s-a rupt firul. Costică a fost demis după alte patru etape de campionat. A fost un om serios. Poate prea serios pentru ţara asta, unde nu merge decât cu vrăjeală și caterincă. Făcea și el glume, dar totul era decent. Am avut o relaţie specială, sînt afectat încă de dispariţia sa”.

2. Ilie Dumitrescu: „Lecția lui m-a făcut atacantul pe care îl știți”

Costică Ștefănescu a pregătit pentru scurtă vreme Steaua, în 1990. E anul în care l-a avut elev pe Ilie Dumitrescu, jucător cu care avea să lucreze și în perioada 1994-1998, la echipa naţională, din postura de secund.

Fostul atacant dezvăluie detaliul învăţat de la Ștefănescu fără de care, spune, ascensiunea lui nu ar fi fost aceeași. „L-am descoperit ca pe un antrenor extrem de meticulos. Ne-a surprins la Steaua cu analizele adversarilor, foarte detaliate și atente. Apoi, gestiona vestiarul într-un mod admirabil: personalitatea lui sportivă și umană impunea un respect rar. Vă mărturisesc lecţia esenţială pe care am învăţat-o de la Ștefănescu, una care m-a ajutat în toată cariera ulterioară, fără de care poate nu reușeam la Tottenham, Sevilla sau West Ham. Dumnealui a observat că nu îmi gestionez bine energia psihică și fizică: eu coboram la jumătatea terenului, luam baloane din zona asta, driblam, urcam spre poarta adversă și mă risipeam. M-a învăţat să canalizez totul pe zonele în care calităţile mele dovedeau eficienţă maximă, să mă valorific. Iar asta nu voi uita niciodată!”

+1 FOTO

3. Giani Căpușă: „Gemenii aduși de el jucau doar împreună!”

Fost jucător la FCM Bacău, Giani Căpușă își amintește cu plăcere sezonul petrecut de Ștefănescu în orașul moldav, ‘92-’93. Asta datorită antrenorului și primelor sale transferuri: moldovenii de origine ucraineană Iuri și Aleksei Skala. Rusofoni și fraţi gemeni!

„Ștefănescu și secundul Sichitiu i-au adus pe gemeni înaintea sezonului, ca superprofesioniști. Băieţii mâncau banane, umblau doar împreună, ambii jucau pe flancul stâng. La un meci cu Farul, Aleksei, a fost eliminat pe final. Iuri, frate-su, a înnebunit: s-a dus glonţ la arbitru: «Joc doar cu fratele!».

Fluierașul a ridicat din umeri, moldoveanul s-a repezit la Costică și a cerut schimbare! Și încă una cu fraţii: s-au vorbit câţiva din echipă și i-au scos la șpriţ. Ai noștri aveau un deget vin și restul Cola, lor le turnau doar vin! «Hai, pe gât, așa se bea la noi!», i-au îmbârligat localnicii. A doua zi, dimineaţa, la antrenament n-a venit decât Iuri. Aleksei era mort de beat, în cadă! S-a dus Sichitiu, l-a văzut, a fugit disperat la Ștefănescu: «Costicăă, s-au apucat rușii de băut, ce ne facem?»”.

4. Florin Bătrânu: „Primul antrenor care a folosit analiza video”

Florin Bătrânu a fost antrenat de Costică Ștefănescu la Poli Timișoara, sezonul ’93- ’94. Fostul fundaș evocă astăzi un tehnician inovator, dar tocmai de-aceea destul de greu de „digerat” în vestiarul obișnuit mai mult cu caterincă în vremea aceea!

„Cu domnul Ștefănescu se făceau foarte rar glume. Era un om foarte serios, nu era loc de caterincă în vestiar! Ce m-a impresionat foarte tare la prima întâlnire cu Ștefănescu, în cantonament la Herculane: ne-a strâns pe toţi la analiza video.

Am rămas mască, nu văzusem în viaţa mea așa ceva în România. Și nu s-a oprit acolo! Folosea analiza înainte de fiecare meci! Treaba a mers bine o vreme, eram fascinaţi, doar că pe la sfârșitul sezonul deja am început să ne plictisim, nu eram obișnuiţi cu așa ceva!”.

5. Robert Ilyeș: „M-a pupat pe gură după gol!”

În 1999, Costică Ștefănescu a ajuns la Astra, iar unul dintre jucătorii de care s-a atașat imediat a fost Robert Ilyeș. Mijlocașul evocă un epidos deosebit din 25 martie 2000, cu ocazia unui meci de Liga 1.

„Ţin minte și acum momentul incredibil, petrecut la meciul dintre noi și FCM Bacău. Era pe la începutul returului, în 2000. Eu suferisem o contractură chiar în săptămâna precedentă. Deși nu eram refăcut, mă antrenasem doar în preziua meciului, Ștefănescu a insistat să joc.

Se baza foarte mult pe travaliul meu la mijlocul terenului. Și am intrat! Cumnecum, am înscris golul victoriei, 1-0! După gol am avut o reacţie euforică. Și eu, și nea Costică! Am rupt-o la fugă spre dînsul, el, de pe bancă, înspre mine. Ne-am îmbrăţișat din alergare, iar el m-a sărutat pe gură!”.

6. Daniel Oprița: „M-a descoperit și-apoi mă alerga cu mașina”

Daniel Oprița fost găsit de Costică Ștefănescu la un meci al divizionarei C Minerul Moldova Nouă și adus la FCM Reșiţa. Era sezonul 2000-’01, bănăţenii jucau în eșalonul secund. Fostul stelist povestește cum l-a lansat Ștefănescu în fotbalul mare și ce pregătire „specială” le asigura.

„Ștefănescu a fost antrenorul care m-a băgat în fotbal. El m-a văzut la Moldova Nouă și m-a adus la Reșiţa. Și ce greutăţi am tras la început! Avea cele mai grele antrenamente din câte am trăit vreodată, trei pe zi!

În cantonament la Băile Herculane, noi alergam iar el venea cu mașina în spatele nostru și ne zicea să o luăm mai repede! La primul meci, m-a băgat titular, dar am avut trac. M-a scos în minutul 50. După joc, cât era el de calm, m-a certat zdravăn. Că a avut încredere în mine, că nu trebuie să am emoţii... Următorul meci, am înscris cu Jiul, am făcut partida vieţii!”.

7. Ovidiu Stîngă: „Avea cea mai mare bază de date”

În 2006, Costică Ștefănescu a fost, pentru o scurtă perioadă, antrenor la Universitatea Craiova. Făcea echipă cu Ovidiu Stîngă, antrenor-jucător în perioada respectivă. Ovidiu povestește un moment care l-a lăsat fără replică!

„Ne pregăteam de sezon, m-am întâlnit cu el într-o zi și i-am zis că ar trebui să ne întărim. Eu mă tot gândeam la jucători care să crească valoarea echipei. A doua zi după discuţie, surpriză! Costică Ștefănescu a apărut cu un teanc de hârtii printate.

Erau zeci de jucători. Și nu doar cu date biografice sau postul de bază! O descriere amănunţită a fiecăruia, detalii din carieră, repere. «Din baza mea de date», mi-a zîmbit Ștefănescu. Avea una incredibilă, strînsă încă de când antrena în ţările arabe!”.