Articol de Răzvan Cîrceag - Publicat luni, 08 iunie 2020 12:01
În direct la GSP Live, Cosmin Contra (44 de ani) a scos la iveală mai multe lucruri neștiute din perioada în care a evoluat ca antrenor-jucător la Poli Timișoara, în sezonul 2010-2011, și de ce a plecat după nici o jumătate de an.
Contra a rezistat doar 4 luni în această funcție, timp în care a condus echipa 14 meciuri și a înregistrat 8 victorii, 5 remize și o înfrângere. Acesta a povestit la GSP Live cum încerca Marian Iancu, patronul lui Poli, să îi facă echipă, și cum reușea să îl ducă cu zăhărelul pentru a alege echipa așa cum vrea el.
Contra: „Aproape că m-am dat cu capul de pereți”
Care a fost meciul decisiv, după care a decis să plece de la Poli: „A fost meciul de la Bistrița în care am făcut 3-3 și Burcă, actualul președinte de la Rapid, a fost eliminat a doua repriză. Am fost egalați pe final și imediat după meci, în autobuz, am primit un telefon de la Marian Iancu. Mi-a spus cum îmi permit eu să mă egaleze Bistrița, că trebuie să mă duc la școala de antrenor etc.
Atunci am avut o discuție mai aprinsă și am hotărât să plec, mai ales că nu am fost plătit cu niciun euro la Poli. Nu-mi păsa de bani, Poli e ceva sentimental. La acel moment, ca antrenor, eram un tip foarte coleric. Eram așa nervos după acel meci încât am fost la mine în cabină și aproape că m-am dat cu capul de pereți. Sunt ferm convins că dacă aș fi rămas atunci la Timișoara, câștigam campionatul”.
VIDEO Contra povestește cum încerca Iancu să intervină asupra echipei
Contra e de părere că el putea să realizeze eventul cu Poli Timișoara, datorită emulației și unității care se crease în jurul lui, în vestiar. În schimb, acesta a explicat la GSP Live motivul pentru care Poli nu a bifat niciun trofeu de campioană sub patronatul lui Iancu.
„Poli nu a luat titlul cu Marian Iancu pentru că avea obiceiul ăsta. Când mă întâlneam cu el, nu știu cine îl ajuta, dar avea pregătite 3-4 formații sau sisteme de joc ale Timișoarei. Avea întotdeauna răspunsul pregătit la fiecare, de ce pui un anumit jucător într-o poziție etc. Dar eu întotdeauna îl jonglam, după ce îl ascultam «Da, e interesant». Venea sâmbătă și luam decizia pe care o credeam că trebuie să o iau. Echipa era făcută așa cum voiam eu. Un antrenor trebuie să învețe din greșelile pe care le face, așa devine un antrenor mai bun. Când el își dă seama unde a greșit. Dacă ai pe cineva care îți spune pe cine să bagi și ce schimbări să faci, când vei deveni un antrenor mai bun?”