Articol de Alexandru Barbu, Iosif Popescu (video) - Publicat miercuri, 22 iunie 2022 06:00 / Actualizat joi, 23 iunie 2022 01:15
De ce mulți dintre jucătorii români nu-și ating potențialul maxim? GSP.ro lansează azi o serie de interviuri menite să răspundă la această întrebare, iar protagonistul primului episod este Vasile Mihai (26 de ani), playmakerul celor de la CS Tunari. „Era mai talentat decât Florin Tănase, Coman și Mitriță”, spun cei care l-au cunoscut în perioada junioratului.
- Specialist în goluri marcate de la jumătatea terenului
- Vasile Mihai: „Cei de la Voluntari stăteau la pândă, așteptau să greșesc”
- Dialog cu Hagi: „Mihăiță, tu ce știi să faci?”
- Impresarul îi lua comision dintr-un salariu de 2.300 de lei!
- Cum l-a impresionat Teja: „N-am mai văzut până acum”
- De unde vine porecla „Ciubuc”
Crescut la academiile de la FC Voluntari, Pro Luceafărul și Ovidiu, Mihai a evoluat sub formă de împrumut pentru mai multe echipe din ligile inferioare, ca Unirea Tărlungeni, CS Afumați, Poli Timișoara și CS Balotești.
A plecat definitiv de la Voluntari vara trecută și a semnat cu CS Tunari, alături de care a ratat sezonul trecut promovarea în Liga 2, după 1-7 la baraj cu Progresul Spartac.
Vasile Mihai, cunoscut de toți apropiații drept „Ciubuc”, face o incursiune prin cariera sa, își recunoaște greșelile și vorbește punctual despre problemele care l-au îndepărtat până în acest moment de fotbalul care contează.
Vasile Mihai: „Cariera am început-o cu un gol marcat de la jumătatea terenului contra Academiei Hagi”
- Unde și când a început fotbalul pentru tine?
- Am început la Voluntari, devreme, pe la 6 ani și jumătate, 7. Am jucat aproape 5-6 ani aici. Apoi, am mers la Pro Luceafărul. De-acolo am plecat la Academia Hagi.
- Cum ai fost remarcat de Academia Hagi?
- Am avut un amical cu ei, la grupa '95-'96. Ne-au dat gol repede, în primele 3-4 minute, apoi am egalat eu, cu un gol de la jumătatea terenului. Practic, acolo a început cariera mea.
- Cât de dificil a fost să te muți într-un alt oraș?
- Fiind copil, având 12-13 ani atunci, a fost greu, pentru că am plecat de-acasă. Spre norocul meu, am găsit niște prieteni și colegi extraordinari, cu care și azi mai țin legătura.
- Printre ei?
- Ciurea Robert, Florin Tănase, Gheorghe Daniel, Romario Benzar, Florinel Coman, Alex Târnovan, Bogdan Vasile, Robert Hodorogea, Alex Mitriță, foarte mulți. Aveam și condiții excelente de pregătire. Nu știu dacă mai există undeva condițiile de la domnul Gheorghe Hagi. Aveam tot, nu-ți lipsea nimic.
„Am greșit și eu, am ieșit prin cluburi, dar la Voluntari stăteau la pândă, mă urmăreau”
- La un moment dat, te-ai întors la FC Voluntari.
- Am stat la Academia Hagi aproape 4 ani. Ulterior, am fost 4 jucători împrumutați la Voluntari, eu, Florin Tănase, Țîru și Mitache. Din Liga 3 am promovat-o pe Voluntari în Divizia A.
- Unde n-ai confirmat.
- Am o singură explicație pentru asta. Cei de la Voluntari erau foarte interesați de viața mea personală. N-am făcut nimic ieșit din comun, doar ce face un puști de 18, 19, 20 de ani. Eu eram mereu oaia neagră! Nu am fost lăsat să mă exprim fotbalistic, nu mi s-au dat șanse. Am greșit o dată, de două ori și am fost dat la o parte.
- Te simțeai vânat de antrenori?
- Eu înțeleg că nu poți certa pe unul de 30 de ani că a greșit 5 pase și că te descarci pe cei mai tineri. Fiind copil, accepți să ți se reproșeze lucruri. Dar exista o diferență prea mare între cum eram eu văzut și cum erau ceilalți văzuți. Niciun antrenor de la Voluntari nu m-a lăsat să mă exprim așa cum voiam pe teren. Dacă dădeam un călcâi și pasa ieșea, tot nu era bine. Am și eu o vină, dar îi interesa prea mult viața mea personală. Au stat după mine să mă urmărească. Mă așteptau la pândă, niște chestii ciudate...
- Dar ce făceai atât de ieșit din comun încât cei de la Voluntari au ajuns să te urmărească?
- Să-ți dau un exemplu. Ca orice tânăr, mă duceam din când în când în club. Am greșit și eu, poate am ieșit în oraș și cu o zi înainte de meci uneori, dacă nu eram în cantonament. Dar nu știu dacă există un fotbalist pe lumea asta care n-a fost! Oricum, nu am exagerat. O problemă a fost și că postam check-in-urile pe Facebook și ne dădeam singuri în gât, în primire, așa aflau toți unde am fost. OK, am fost la club, însă ce-am făcut așa rău? Ce, eu sunt singurul care am făcut asta?
- Ai avut pe cineva care să te susțină în tot acest timp?
- N-am avut nici măcar părinții lângă mine, au plecat în străinătate de mulți ani, n-a avut cine să-mi ia apărarea, n-am avut pe nimeni. Eu mă apăram singur. Am avut și un antrenor foarte corect - nu vreau să-i dau numele -, care ne spunea să terminăm cu prostiile, cu cluburile. Despre mine, care aveam 17, 18 ani, se auzise că sunt capul răutăților, că eu îi duc pe toți unde vreau, la cluburi, gagici, jocuri de noroc. Atunci, acest antrenor a fost singurul care a zis că eu sunt de fapt ăla păcălit, nu că eu îi fraieresc pe alții. Și avea dreptate!
„Un alt Hagi nu mai există în România”
- Până la urmă, ai avut de suferit, poate și din motivele acestea, deși am înțeles că erai printre cei mai buni din generația ta.
- Da, așa se spunea, că sunt printre cei mai talentați. Chiar dacă am avut și greșelile mele în carieră, n-am omorât pe nimeni totuși. Repet, n-am fost lăsat să mă exprim așa cum m-am exprimat la Academia Hagi. Și acum sunt colegi, prieteni care mă întreabă de ce nu sunt la un alt nivel.
- Te referi și la o exprimare fotbalistică?
- Da. Cum spunea și domnul Gică Hagi, nu mai avem un decar. Mie îmi place Maxim, nici el nu e lăsat să se exprime conform cu valoarea lui. I se taie din elan. Are mai multe sarcini decât ar trebui. Așa se întâmpla și cu mine. Maxim, că vorbim despre el acum, trebuie să facă ceea ce știe el să facă. E un jucător foarte bun și foarte talentat, dar, dacă trebuie să bage alunecare, să recupereze mingea la 30 de metri de poarta lui, când mai ajunge să dea o pasă de decar? Maxim nu e Nicoliță, prietenul meu, care alerga de lăsa fum în spate.
- Apropo, cu Gică Hagi ai avut contact?
- Cu dânsul am discutat de câteva ori, când eram la Constanța. Mi-a vorbit mereu foarte frumos, am avut o relație bună. Eram la un turneu la un moment dat și m-a întrebat: „Mihăiță, tu știi ce să faci?”. „Să trag la poartă și să driblez”. „Bun, asta trebuie să faci”. Nu mai există un alt Hagi în România! Am trăit niște momente deosebite acolo. Dacă nu ne ieșea o pasă la antrenamente, intra pe teren, își arunca pantoful și lovea mingea perfect, se ducea unde trebuia. Am avut și un mic ghinion...
- Care?
- Când eu eram în formă la Academia Hagi, domnul Gheorghe Hagi era antrenor la Galatasaray. N-a putut să vadă ce fac bine, ce nu fac bine, să mă pună la punct. M-ar fi ajutat enorm dacă era mai aproape de mine, sunt convins de asta.
Vasile Mihai: „Din 2.300 de lei, impresarul îmi lua comision 100 de lei”
- Ce ai face dacă ai începe mâine, din nou, cariera de jucător?
- Aș fi mai precaut. Dacă aș fi gândit de mic cum gândesc acum, n-aș mai fi făcut aceleași greșeli. În primul rând, dacă aș fi putut să o iau de la capăt, aș pleca în străinătate mai devreme. Am fost în Malta acum doi ani, dar nu mi-a convenit salariul. A fost pentru prima dată în viața mea când am plecat din țară, am vrut să văd cum e.
- Te-ai lovit și de impresari până acum?
- Am crezut într-un prieten care a devenit impresar și am vorbit să ne ajutăm reciproc. Dar a eșuat total acest parteneriat. Când m-am dus la Timișoara, el mi-a făcut contractul. Am văzut că îmi lua 100 de lei comision din salariul de 2.300 de lei pe care îl aveam... Atunci am zis să punem capăt, pentru că eu n-am lucrat niciodată cu vreun impresar și nu aveam nevoie de așa ceva.
- Ce sfat i-ai oferi unui puști de 7 ani care se apucă azi de fotbal?
- Să facă pe teren ceea ce știe cel mai bine, fără prostii. Nu înseamnă să nu-ți trăiești deloc viața, dar să nu începi cu prostiile de la 13, 14 ani. Trebuie să muncești și să te pregătești suplimentar, să îmbunătățești aspectele la care nu excelezi. Dar acum e foarte ușor. Unii sunt luați din pat și băgați pe teren...
- Vorbești despre regula U21.
- Da, am văzut ce a spus și Oprița despre acest subiect, foarte corect. Antrenorul e obligat să folosească un jucător născut în 2004... La vârsta aia nu ești pregătit să ai un duel umăr la umăr cu Bărbulescu, de exemplu. Ce se întâmplă dacă te dărâmă Bărbulescu, cum reacționează un copil? Ei trebuie pregătiți înainte de a fi folosiți. Acum, la noi, te ia din pat și te duce la fotbal. Mi s-a părut penibil și să bagi un copil într-un meci din Liga 1 și să îl scoți după 40 de secunde. Am cunoștințe care au fost în situația asta, erau devastați, terminați. Ei nu puteau să spună că nu vor să joace, așa ar fi pierdut antrenamentele cu echipa mare.
Am plecat de la Voluntari anul trecut, mi-am depus memoriu, pentru că nu eram plătit de câteva luni și tot eram împrumutat. Așa am ajuns la Tunari, unde mă simt foarte bine. Am avut câteva reușite frumoase sezonul acesta
Vasile Mihai
Vasile Mihai, despre antrenorii care i-au marcat cariera:
- Ilie Poenaru (l-a antrenat la FC Voluntari): „E un profesor foarte plăcut, se plia pe jucători, făcea cu adevărat parte din grup. Era tot timpul cu noi”
- Flavius Stoican (FC Voluntari): „E un tip glumeț, dar când vine vorba despre fotbal... se transforma complet! În timpul antrenamentului nu puteai nici să vorbești cu un coleg, să-l întrebi dacă e obosit, n-aveai voie. După ce se termina antrenamentul, da, mai glumeam. Un antrenor foarte bun, cu ședințe de pregătire foarte frumoase”
- Claudiu Niculescu (FC Voluntari): „Țin minte că m-a introdus într-un joc la Târgu Mureș, am reușit să și marchez. Nu glumea deloc, era foarte serios, foarte concentrat pe ce avea de făcut și pregătit la antrenamente”
- Mihai Teja (FC Voluntari): „Doar atât vreau să zic. Ce pregătea la antrenamente aia ieșea la meci. Și câștigam! Așa ceva n-am mai văzut până acum. Făceam în timpul meciurilor fix ce trecea dânsul pe foaie. Avea o viziune foarte bună”
- Gheorghe Mihali (CS Balotești): „Am avut un conflict cu el. Am pierdut un meci la Brăila, iar eu, ca după majoritatea meciurilor, voiam să mă duc acasă cu tatăl iubitei mele, să ajung mai devreme decât aș fi ajuns cu echipa. După eșecul cu Brăila eram toți foarte supărați și agitați și l-am întrebat frumos dacă pot să merg acasă mai repede, aveam și un eveniment în familie. Primisem acceptul de la președinte, dar Mihali nu a fost de acord. Am plecat până la urmă și cred că am greșit. A doua etapă nu m-a mai băgat să joc. Dar și-a dat demisia la scurt timp după”
- Cosmin Bărcăuan (FC Voluntari): „Am lucrat cu el în Liga 3, la Voluntari. Mi-a dat toată încrederea din lume! Îmi spunea: „«Ciubuc», trebuie să intri și să câștigi meciul, tu știi cum. Am avut 15 goluri în 15 etape cu el”
De unde vine porecla „Ciubuc”
Eram la Academia Hagi și aveam un antrenament, trebuia să marcăm din corner. Era Leo Grozavu antrenor și, mă gândesc, m-a văzut că lovesc mingea într-un fel. Îmi spune: „Dacă dai 5 din 5, îți iau o ciocolată. Tu ce-mi dai dacă nu reușești?”. Eu, copil fiind, am răspuns: „Un ciubuc”. Am pierdut pariul și întreba mereu Leo: „Unde e ciubucul, unde e ăla cu ciubucul?”. Și așa a rămas porecla
Vasile Mihai
11 iulie 2015e data la care Vasile Mihai a debutat în Liga 1, într-un meci FC Voluntari - CFR Cluj 2-2; în total, a strâns 7 partide și un gol în L1
A învins Real Madrid la Talent Cup U17
În 2011, Vasile Mihai făcea parte din echipa Academiei Hagi U17 care s-a impus la Talent Cup după 1-0 în finală cu Real Madrid. Din acea generație a dobrogenilor au mai făcut parte, printre alții, Mihai Bălașa, Bogdan Țîru, Boban Nikolov, Gabi Iancu, Ionuț Vînă și Florin Tănase.
În aprilie, a marcat de la jumătatea terenului contra Rapidului 2
În sezonul recent încheiat de Liga 3, Mihai a marcat toate golurile în victoria cu Rapid 2 București, scor 3-2. Balul l-a închis în prelungiri cu o execuție fabuloasă, de la 50 de metri:
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
