Articol de GSP - Publicat duminica, 24 aprilie 2011 00:00 / Actualizat duminica, 24 aprilie 2011 15:42
În aşteptarea derby-ului de luni, sportmeet.ro şi agenţia de pariuri bwin au lansat o provocare inedită pentru bloggerii români: un concurs de articole cu amintiri de la meciurile Steaua-Dinamo. Cîştigătorii, desemnaţi vineri, vor disputa chiar luni, înaintea marelui meci, o partidă de fotbal sub titulatura echipelor Steaua 2.0 şi Dinamo 2.0.
Iată cîteva fragmente din materialele scrise de susţinătorii din mediul online românesc ai celor două echipe, cu menţiunea că grafia textelor este cea originală:
Daniel Stancu - "O inima galben-albastra-rosie"
"Ma trag dintr-o familie de petrolisti convinsi, insa cumva am fost atras de jocul si parcursul Stelei din perioada respectiva, castigau campionate pe banda. Asta se intampla in perioada 93-98, unde Steaua a adus in fotbalul romanesc jocul spectaculos, in viteza, jucatorii ros-albastri fiind supranumiti «vitezistii». Pana la urma nu conteaza cu cine tii, ci doar sa existe fotbal de calitate!"
Aron Ovidiu
"Nu pot să-mi scot din minte meciul din 2007 cînd bineînţeles a caştigat Dinamo: Dănciulescu – gol din foarfecă! Dar n-am să mai răsucesc cuţitul în rană pentru că nu e frumos. Trebuie totuşi să recunosc că am ţipat la meciul ăla până am rămas fără voce.
Oricât de mult s-ar împotrivi unii, Dinamo-Steaua a fost, este şi va rămâne cel mai mare derby al României, aşa că merită să fie tratat ca atare"
Toma Nicolau - "În fotbal nu există ateism"
"Trebuie să aparţii cuiva. Îmi imaginez un viitor în care echipa favorită să fie trecută undeva într-o secţiune pătimaşă a datelor personale.
Cu fotbalul e ca în echitaţie: cum nu tu îţi alegi calul, ci el te alege pe tine, aşa se întâmplă şi cu echipa favorită, ea te alege cu mult înainte ca raţiunea să aibă un cuvânt de spus în faţa instinctelor. Dintr-o dată, te trezeşti legat de o combinaţie de culori, fie ea roş-albastră sau oricare alta.
Când am văzut primul meu meci al Stelei, linia titularilor era poezie pentru taţii noştri. Sau poate rugăciune. În numele lui Belodedici, al lui Vladoiu şi-al lui Lăcătuş, Amin! Steaua de care m-am îndrăgostit eu juca întotdeauna împotriva echipei care pierdea"
Alin Pandaru
De ziua mea, pe 9 aprilie 2006 (implineam 18 ani), Dinamo a intalnit Steaua in Stefan cel Mare. A fost primul meu derby din tribunele stadionului Dinamo si a venit si intr-un moment special. Si de aceasta data, galeria dinamovista a pregatit o coregrafie spectaculoasa. Din pacate, meciul s-a terminat 1-1 si nu m-am putut bucura de o victorie a echipei mele favorite de ziua mea"
Lucian Marin, despre Dinamo-Steaua 1-0, 20 septembrie 2006
"Meciul se incheie iar noi suntem escortati in afara stadionului si condusi spre Victoriei... Jandarmeria calare aflata in spatele coloanei a inceput sa bata la intamplare iar toata lumea a fugit, numai ca la Perla eram asteptati de un cordon de scutieri care au inceput sa bata lumea pe motivul ca fugeau... In timp ce fugeam am trecut pe langa un jandarm care mi-a pus piedica si am cazut. In secunda doi 3-4 jandarmi s-au napustit asupra mea si m-au batut cu bastoanele si picioarele pana s-au plictisit. Din instinct mi-am protejat capul si m-am incordat iar pe moment nu am simtit mare lucru. Dupa ce m-au lasat si au fugit dupa altii am dat sa ma ridic iar urmatorul lucru care-l mi-l amintesc este ca am simtit o lovitura in cap dupa care ceva cald scurgandu-se pe fata iar eu am cazut, pierzandu-mi cunostinta pentru o scurta perioada de timp".
"Cea mai mare surpriza din acea seara a fost ca in asteptarea prietenilor mei m-am intersectat cu un grup de suporteri dinamovisti care vazand in ce hal aratam au sarit in fata unei salvari pentru ca aceasta sa-mi acorde ajutor... Am incercat sa mergem la Institutul de Medicina Legala dar acolo erau deja jandarmii care bateau tot ce prindeau ca se apropie de camera de garda"
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
