EXCLUSIV 5 povești dintr-o carte-document » De la Inter și Bayern la Certej și "To’arşa" Ioana Radu, suporter de lux

Fotbalul românesc e în fața unui nou moment important. În anul ediției 100 a Ligii 1, astăzi vede lumina tiparului o carte document realizată de Liga Profesionistă de Fotbal în colaborare cu Gazeta Sporturilor. O adevărată enciclopedie, cu povești neștiute și poze prezentate în premieră într-un album de colecție de 500 de pagini cu cele mai importante repere ale campionatului intern, începând cu 1910!

"Trecutul e acea amintire cu adaos de emoție, care ne revine în minte și ne trasportă în epoca în care acele fapte au avut loc. Fără trecutul înțeles așa cum trebuie, prezentul devine aproape imposibil de priceput. Aceste povestiri încearcă, măcar pentru câteva clipe, să vă transpună în vremea în care ele au avut loc. Dacă din întâmplare ați trăit acei ani, vă veți aduce aminte. Dacă nu i-ați trăit, vi-i veți imagina", spune jurnalistul Alin Buzărin, unul dintre autori.

Cristian Costache, al doilea semnatar al cărții care se lansează oficial în această seară la sediul LPF, declară: "Am consemnat, poate în exces, personaje cu duiumul. Dar ele, și numai ele, fie și cu procentaje diferite de contribuție, au scris aceste povești nemuritoare. Am încercat, sper să fi și reușit, să adunăm momentele importante ale fotbalului românesc, pe care unii dintre dumneavoastră le-au creat, alții le-au trăit și pe care destui, în special cei mai tineri, doar ce le află".

Astăzi, Gazeta vă prezintă 5 povești din acest album special, pe restul le veți descoperi dumneavoastră în scurt timp. Toate detaliile legate de prețul albumului și modalitățile de comandă vor fi anunțate pe lpf.ro și pe gsp.ro.

Campionatul 1969-1970 * Dobrin și banul buclucaș

Un fapt cu totul inedit s-a petrecut în sferturile de finală ale Cupei. Se întâlneau, la București, FC Argeș și Farul. 0-0 după 90 de minute, tot 0-0 și după prelungiri. Conform regulamentului vremii, în caz de egalitate după 120 de minute nu se executau lovituri de departajare, ci învingătoarea era stabilită prin tragere la sorți. Cu banul, acolo jos, pe teren, arbitrul stabilea cine merge mai departe. Cei doi căpitani și-au strâns oștile. În jurul lui Dobrin erau piteștenii. Dincolo, cei din Constanța îl încurajau pe Dumitru Antonescu, zis Brebenel, căpitanul lor. "Eram  supărat rău că nu jucasem deloc în Mexic și doream neapărat să câștigăm Cupa. Le-am zis alor mei să stea lângă mine, înghesuiți în arbitru și, după ce dă cu moneda, să sară imediat de bucurie, ca și cum am fi ieșit noi la ban. Așa au și făcut, au început să țopăie, iar publicul de pe Republicii a înțeles că noi am câștigat tragerea la sorți", a istorisit Dobrin. Așa s-a calificat Argeșul atunci în Cupă, fiind eliminată de Steaua în semifinale.

Campionatul 1981-1982 * De la Inter și Bayern la Certej

Deținătoarea "eventului" era Craiova, care dădea mai mult de jumătate dintre titularii echipei naționale. Măcar și pentru asta oltenii erau marii favoriți ai întrecerii interne. La doar două săptămâni după memorabilul meci de la München, oltenii aveau să trăiască o adevărată dramă. Urma, pe 31 martie, banala "optime" de Cupa României cu necunoscuta Minerul Certej, o echipă de liga a treia din județul Hunedoara, disputată la Târgu Jiu, cu 15.000 de oameni în tribune. Pe teren s-a întâmplat ceea ce era normal, adică "Știința" s-a impus cu 5-0. Dar, după câteva zile, FRF a dat meci câștigat Certejului cu 3-0!!!! Spre final de meci, Ion Oblemenco, antrenorul Craiovei, l-a scos pe Tilihoi și l-a introdus pe tânărul de 18 ani Florin Cioroianu. Debut în prima garnitură, dar debut de rău augur! Cioroianu avea două cartonașe galbene din campionatul de tineret-speranțe, așadar era suspendat!

Campionatul 1966-1967 * "To’arşa" Ioana Radu, suporter de lux

Giuleștiul se încorona campion abia în cel de-al 44-lea an al existenței sale. Ioana Radu, unul dintre nenumărații artiști care au iubit Rapidul, a povestit şi ea peripeţiile prin care a trecut în ultima etapă în memorabila zi de 11 iunie 1967. "Am plecat cu maşina din Bucureşti, odată cu băieţii. Ei cu a lor, eu cu a mea. Ce era la Ploieşti! Puhoi de lume şi poliţie! Le-am dat poliţailor maşina în primire. «Măi băieţi, s-o aveţi în grijă, că eu sunt cântăreaţă din popor». «Nicio problemă, to’arşa Radu, vă ştim şi noi, că tot de-acolo provenim». În stadion am avut loc de onoare. Pe iarbă! Când s-a terminat meciul, zbieram ca nebuna, dădeam cu bastonul în Dumnezeu. Mă-njurau ploieştenii şi mă făceau babă, dar nu-mi păsa, eram campioni, tăticule! Când am ieşit, maşina mea era ridicată pe sus, peste ploieşteni, ca un vapor pe mare. Voiau s-o zdrobească".

Campionatul 1992-1993 * Cablurile radioului tăiate cu pantentul

Campionatul se îndrepta liniștit spre final, se știa campioana, Steaua, se cunoșteau celelalte participante în cupele europene, Dinamo, Craiova și Rapid. totul a fost în regulă până după pauza meciurilor din ultima etapă disputate la aceeași oră și transmise la radio alternativ cu restul rundei la emisiunea "Fotbal minut cu minut". La Craiova, Electro conducea cu 1-0, același scor, în favoarea Bistriței, înregistrându-se și sub Feleac. La un moment dat, de la Cluj, Theodor Mateescu transmisese că au egalat gazdele, apoi imediat că Bistrița e iarăși în avantaj, 2-1. Apoi, când mai erau câteva minute de joc, legătura cu Clujul s-a pierdut. Conducătorii lui Electroputere au priceput imediat despre ce e vorba, iar un patent iscusit a retezat firele care asigurau legătura dintre arena din Valea Roșie și studioul central al Radio România, din strada General Berthelot. Crainicul- reporter Dan Ştefănescu era foc și pară că n-a apucat să relateze finalul de meci.

Campionatul 1975-1976 * Sportul Studențesc, sub aripa morții

Pe 5 octombrie 1975, într-o duminică, Sportul juca la Cluj cu CFR, pierdea cu 1-0 și pleca în mare grabă spre București. După cum se relatează în excepționalul material al lui Dumitru Graur, apărut în Almanahul Flacăra 1976, meciul din Gruia s-a terminat la 16:45, iar la 17:10, după un duș sumar, autocarul s-a pus în mișcare. La 21:15, autocarul cobora serpentinele de pe Valea Oltului și se preconiza că puțin după miezul nopții se va ajunge în București. În ciuda înfrângerii, atmosfera se destinsese, iar câțiva fotbaliști, care se aprovizionaseră cu niște bere, îl tot îndemnau pe șofer să calce accelerația. În acea clipă, din cauza vitezei, mașina a scăpat de sub control, a ieșit de pe carosabil și a avut ghinionul de a se izbide un copac gros, cu diametrul de peste doi metri. Patru dintre pasageri au murit pe loc: șoferul Cazacu, vicepreședintele Liviu Colceriu, Ion Georgescu, de la UASCR, și doctorul Ioan Curea, director al Spitalului Brâncovenesc.

"Am rămas o viață în această poveste și spun asta pentru că nu am să accept niciodată ideea că ea s-ar putea sfârși. Cartea aceasta e încă o dovadă că realitatea e chiar așa. Poveștile nemuritoare ale fotbalului românesc au fost, la început, un proiect. Azi, reprezintă realitatea în care puteți pătrunde și dumneavoastră"
Gino Iorgulescu, președinte LPF

"Într-o societate înțesată, mai nou, de «scriitori» pe rețelele sociale și de «postaci» anonimi, faptul că tiparul clasic mai scoate pe piață și ceva de luat în seamă nu poate decât să mă bucure. O lucrare complexă, cu semnături clare și la lumina zilei, ale unor oameni pe care, nu e niciun dubiu, doar pasiunea i-a îndemnat să se arunce în ceea ce astăzi a devenit o adevărată aventură, editarea unei cărți"
Mircea Sandu, fost președinte FRF

"Cu muncă și talent, autorii au pus în pagini o valoare superioară chiar iubirii. Fidelitatea. Fidelitatea față de fotbalul românesc. M-aș grăbi dacă aș susține că Buzărin și Costache au înfrumusețat fotbalul românesc. Dar au țesut firele epice de fundal pâna le-a ieșit un film în care Hagi, Dobrin și Balaci driblează pe portativul cronologiei sentimentale"
Răzvan Ioan Boanchiș, editorialist și scriitor