Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat vineri, 11 mai 2018 09:53
Ieri, la sediul LPF din București s-a lansat oficial un album de colecție de 500 de pagini cu cele mai importante repere ale campionatului intern. 100 de ediții cu statistică și povești inedite pentru toți iubitorii fotbalului de la noi.
"Fără profesionalism și fără pasiune, fără credința că merită să investim în acest proiect, nu am fi reușit. Mă bucur că istoria fotbalului de primă ligă s-a scris, mă bucur că am putut ajuta să se scrie, sunt convins că veți citi «Poveștile nemuritoare ale fotbalului românesc» cu aceeași emoție ca și mine", spune Gino Iorgulescu, președintele Ligii.
Cornel Dinu a vorbit și el despre lansarea albumului scris de Buzărin și Costache: "Aștept, deci, cu nerăbdare să gust cu plăcere din atâtea povestiri ale fotbalului nostru. Începând cu vântul vestic ce a adus din Anglia în Austria și Ungaria fotbalul, și apoi la noi, în vestul greco-catolic al țării. Chiar dacă, se spune în unele cronici, că fotbalul se juca de către marinarii britanici pe țărumul vechiului port Brăila după Pacea de la Adrianopol din 1828, când Principatele Române au dobândit libertatea comerțului".
Gazeta vă prezintă și astăzi câteva mici povești din acest album special, pe restul le veți descoperi dumneavoastră. Toate detaliile legate de prețul albumului și modalitățile de comandă vor fi anunțate pe lpf.ro și pe gsp.ro.
Campionatul 1968-1969
1. Arădenii, primii și ultimii
Fapt mai rar întâlnit, două echipe din același oraș de provincie s-au situat la la extremitățile ierarhiei finale! UTA a terminat în frunte, în timp ce Vagonul (fosta AMEFA, vicecampioana din 1936), care jucase semifinală de Cupă cu Rapid în iunie și se întorsese după 28 de ani pe prima scenă, a preluat "lanterna roșie" din etapa a IX-a și n-a mai scăpat-o din brațe până la final, făcând repede cale-ntoarsă în eșalonul doi. Vagonul, cu Mihai Adam, golgeterul ediției precedente (venit pentru satisfacerea stagiului militar), Florin Halagian și viitorul mare arbitru Ioan Igna, a fost o victimă sigură încă de prin toamnă. Nu înainte ca, în retur, să dinamiteze lupta pentru titlu și bată acasă pe Dinamo, pe Universitatea și pe viitoarea campioană, UTA!
Campionatul 1970-1971
2. Primele recuzări de arbitri
Pe 6 august 1970, cu mai bine de trei săptămâni înaintea startului oficial, echipelor din primele trei eșaloane li se permitea să recuze maximum trei arbitri. Singurele cluburi din "A" care au uzat de acest drept au fost Dinamo și Steaua. Prima i-a "blocat" la meciurile sale pe timișoreanul Iosif Ritter și bucureșteanul Victor Pădureanu, în timp ce militarii îi refuzau pe Vasile Dumitrescu (București), Petre Badea (Brașov) și Octavian Comșa (Craiova). A existat și un caz în care un arbitru, Nicolae Cursaru (Ploiești), s-a autorecuzat, refuzând să conducă meciuri la Craiova și Sibiu!
Campionatul 1972-1973
3. "Matale scrii ca Shakespeare?"
Un avion aducea în noapte spre țară lotul Rapidului, care tocmai fusese învins cu 5-0 la Leeds. Printre pasageri, scriitorul Eugen Barbu, care se adresa lui Rică Răducanu: "Vezi, Rică, asta n-avem noi! N-avem răutatea englezilor! Să vă văd și pe voi că alergați ca ei, că băgați piciorul la minge ca ei!". Impasibil, Rică i-a răspuns: "Dar ce, nea Jeane, matale scrii ca Shakespeare?".
Campionatul 1977-1978
4. "Gigel" Hagi
De câte ori a apărut până acum numele lui Hagi în ziare? Probabil că de milioane de ori. Dar prima dată el a fost tipărit în cursul acestei ediții de campionat, 1977-1978. Pe 7 septembrie 1977, articolul principal al paginii a treia (dedicată aproape întotdeauna fotbalului intern) din "Sportul" vorbea despre "Cupa Speranțelor", o competiție cu 60.000 de copii participanți. Semnatarul, Laurențiu Dumitrescu, îl evidenția din echipa constănțeană Pescărușul pe un puști de 12 ani, "Gigel" Hagi, spunând despre el că "poartă tricoul lui Livciuc". Livciuc era posesorul numărului 10 în echipa mare a Constanței. "Hai, Gigele!", îl încuraja autorul în finalul articolului.
Campionatul 1982-1983
5. Politica scurtează turul
Turului Diviziei A i s-a punct mult mai devreme ca de obicei, pe 24 noiembrie, făcând loc unei competiții cu caracter politic. Cupa "A 35-a aniversare a Republicii" (30 noiembrie – 11 decembrie), dictată de "organele de partid și de stat", marca împlinirea a trei decenii și jumătate de la instaurarea Republicii Populare Romîne. În 1947, România rămăsese singura monarhie din Blocul răsăritean, dar, în urma loviturii de stat de la 30 decembrie, Regele Mihai a fost obligat să semneze actul de abdicare. Comuniștii au proclamat în aceeași zi instaurarea RPR. Acest act politic neconstituțional era rezultatul unui dictat al unui grup politic, al comuniștilor, care urmărea de fapt aducerea țării la starea de obediență față de Uniunea Sovietică și transformarea acesteia într-un stat totalitar.
Campionatul 1989-1990
6. Inovație în Cupă
Faza națională a Cupei a debutat, imediat după decembrie 1989, cu o etapă inedită. Cele 14 echipe din eșaloanele inferioare, care, conform tradiției, ar fi urmat să se împerecheze, în "16-imi" cu cele 18 divizionare A, au mai disputat o rundă eliminatorie (Electroputere – Politehnica Iași 5-1, Metalul Plopeni – Rapid 0-1, Unirea Alba Iulia – Pandurii Tg. Jiu 4-1, Dermata Cluj – Unirea Urziceni 3-1, Metalurgistul Cugir – Calculatorul Buc. 9-0, Unirea Negrești – Strungul Arad 1-1/3-4 l.d., CSM Borzești – Bradul Vișeu 3-0/neprezentare). Învingătoarele au jucat cu formațiile aflate, în clasamentul turului Diviziei A, sub locul 10 (mai puțin FC Olt, exclusă, ca și Victoria), primele clasate având etapă liberă în faza "16-imilor"!
Campionatul 1992-1993
7. Apare George Copos
La puțină vreme după instalarea lui Mircea Pascu în Giulești, între UFC Rapid și SC Ana Electronic SRL se încheia un contract de colaborare prin care Gheorghe Copos, patronul "distribuitorului autorizat al produselor electronice ale concernului sud-coreean Samsung", se obliga să contribuie substanțial la dotarea bazei materiale a echipei de fotbal și la asigurarea resurselor financiare necesare desfășurării competițiilor sportive. Clubului îi revenea obligația de a contribui prin mijloace specifice la promovarea produselor firmei Samsung, numele acesteia apărând pe tricourile giuleștenilor de prin etapa a patra.
Campionatul 1997-1998
8. "Pixul" mincinos
Completând povestea titlului de golgeter, să facem cuvenita precizare că unele surse îl crediteză drept câștigător al titlului pe bistrițeanul Ion Vasile Oană, cu 22 de goluri. Numai că "diferența" se născuse din... condeiul unui arbitru, la Gloria – Ceahlăul (2-1), din etapa a 32-a. Cu ambele goluri ale gazdelor a fost creditat Oană. Dacă al doilea chiar a fost marcat de el, la primul, situația reală a fost cu totul alta. Arbitrul Cristian Marinescu l-a înscris în foaia de arbitraj pe ex-băimărean, cu toate că autor fusese coechipierul său, Bălăceanu. Fapt recunoscut ulterior chiar şi de către Oană! Poate că eroarea lui Marinescu ar fi trecut neobservată dacă respectivul gol n-ar fi cântărit decisiv în stabilirea golgeterului acelui sezon. Acel "titlu" l-a ajutat pe Oană să se transfere în Turcia, la Ankaragücü. Gloria a luat 450.000 USD, iar turcii s-au păcălit amarnic, Oană jucând doar șapte partide, fără a înscrie vreun gol!
Campionatul 2000-2001
9. Scandaluri și pensionări
Al doilea meci oficial cu Bölöni selecționer, 0-3 cu Italia lui Giovanni Trapattoni, a fost ultimul în echipa naţională pentru Dan Petrescu, Miodrag Belodedici şi Ionuț Lupescu. Trei nume grele, care îi urmau pe cei doi celebri "Gică", Hagi și Popescu, deja "pensionați" cu jumătate de an mai devreme (Popescu avea să se răzgândească după plecarea lui Bölöni). Returul cu Italia, din Ghencea, în primăvara lui 2001, a adus și celebrul conflict dintre Loți și Ionel Ganea, din cauza faptului că atacantul lui Stuttgart a fost introdus prea târziu în joc (min. 78, în locul lui Viorel Moldovan). După acea partidă, colericul Ganea era exclus din lot, dar avea să fie rechemat în iunie, cu prilejul jocului cu Ungaria. Tot atunci, aflat deja în divergențe cu selecționerul, Costel Gâlcă a renunţat și el la echipa naţională chiar înaintea întâlnirii cu "conaționalii" lui Laszlo Bölöni.
)
)
)
)
)
)
)
)
