EXCLUSIV Cornel Dinu are un nou rival: "Am avut meciuri mai mari decât cu Carmen Dan!" » Cuvinte dure la adresa ministrului de Interne

GSP.ro l-a contactat pe Dinu pentru a comenta declaraţiile ministrului de Interne.

- Bună ziua, domnule Dinu, aţi văzut conferinţa de presă a ministrului Carmen Dan?
- Bună ziua! Am zărit-o de dimineaţă, dar am preferat să-mi refac somnul, lângă câinii mei adevăraţi. Mai târziu mi-au comunicat nişte prieteni, distrându-se, despre trecerea în revistă sau la raport, mai bine spus, a actualei ministrese vremelnice de la Interne, în ceea ce m-ar privi. Spune că aş fi "jignit o doamnă". Ce să mai zic? De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Vă e mai simplu aşa, cuconiţă? Era dificil să înţeleagă că eu m-am referit la capacitatea reală juridică de care ar avea nevoie pentru a decide într-o situaţie deloc delicată. În niciun caz la incontestabilitatea fiinţei sale de gen feminin. Cu atât mai mult cu cât a declarat că "merge la serviciu ca să-şi facă treaba"! În acest sens, sigur este o doamnă, având pudicitatea de a nu preciza natura fiziologică a vastelor sale preocupări.

- Carmen Dan a mai spus că vreţi să arătaţi că aveţi cultură generală.
- În privinţa acestei acuze, hazul amar se dezlănţuie instantaneu. Cultura o ai, sau nu, nu e ca în gazeta de perete a şcolii unde a fost secretară, mai ales că şi dânsa pare încercată de fioruri că râvneşte la ea.

- La ce vă referiţi?
- A declarat că scrie sau a scris poezii, mă rog, "poezele", mai curând. Mai mult, a spus că a fost colegă de şcoală cu Anita, nepoata naşului meu de căsătorie şi spirit, Fănuş Neagu.

- Nu a fost?
- Eu sunt tare curios să disting rima şi piciorul metric din stihurile încercatei de cultură, care nu ştia la vremea respectivă că Anita, colega sa, tobă de carte, nu este nepoata, ci chiar fata "regelui metaforei epice". Şi ce şi-ar mai fi luat dacă intra sub peniţa unicului scriitor! Aici, în privinţa culturii, aveţi ceva dreptate, duduie. Şi eu, şi mulţi din generaţia mea am buchisit din fragedă copilărie. O facem şi acum! Mătuşa mea, nobila Herişescu-Bolintineanu, m-a învăţat când aveam trei ani poezia patriotică naţională, sub luminile curţii domneşti de la Târgovişte, pentru a nu fi ca "troglodiţii de atunci". Să-i mai spun ce şcoală se făcea la Ienăchiţă Văcărescu şi ce zile şi nopţi am avut cu marii scriitori ai timpurilor mele, ca şi la Facultatea de Drept, cu unicii profesori Nicolae Popa sau Emil Moculţ? N-are cum să înţeleagă! Ultimul, de o cultură fabuloasă, "duce de Ghergani" cum îl alintam eu, iar el îmi spunea "Acatone", sprinţarul rege al plebei romane. Dacă şefa Internelor l-ar fi văzut pe marele profesor romanist recitându-i măcar câteva versuri pilduitoare, din sutele de mii cu care înnobilează, cât de fiară se dă, ar încerca-o câteva lacrimi, supusă astfel adevărului shakespearian: "O fiară, oricât de rea, cunoaste mila". Şi ar da drumul la stadion, aducând o imensă bucurie suflării atât de largi fotbalistice! Dacă însă aţi ales replica lui Richard al III-lea: "Eu nu o cunosc, deci nu sunt fiară", treaba dumneavoastră, dar fiţi convinsă că nu veţi avea iertare! Închei cu invitaţia de a mai continua, dacă simţiţi nevoia!

- Nu vă deranjează totuşi acest război?
- Eu nu scot primul sabia, dar ripostez şi apăr demnitatea neamului. Mai amintesc doar vorba unică a altui mare scriitor, Eugen Barbu: "Dacă mai doriţi, la bună servire!". Mai ales că eu am avut "meciuri" mult mai tari, exterminatoare, cu Nuţă şi Postelnicu. În ce vremuri şi prin ce am trecut! Am fost mereu demn, bun român şi cu singurele mele arme: adevărul şi verbul la mine. Acum, când iar apar posibili "troglodiţi ai momentului", intru în focul replicii cu orice risc. Dacă ilaritatea ce o creaţi credeţi că vă aduce jigniri, încercaţi scuza atotcurpinzătoare a lui "Sancta simplicitas" sau a visului nemeritat de mărime la care jucându-se vă supune destinul.