Articol de Justin Gafiuc, Marius Mărgărit - Publicat joi, 09 februarie 2012 00:00 / Actualizat miercuri, 08 februarie 2012 22:58
După 44 de ore de captivitate în trenul groazei de la Făurei, jucătorii şi staff-ul medical al Oţelului au fost aduşi la Bucureşti cu elicopterul lui Ioan Niculae, patronul Astrei Ploieşti. Cei 13 oameni din trupa Galaţiului au fost transportaţi în două tranşe pînă pe aeroportul ”Aurel Vlaicu” din Capitală. Căpitanul Sergiu Costin părea omul care a trecut cel mai uşor peste experienţa teribilă. În schimb, argentinianul Viglianti era dărîmat!
E aproape ora prînzului. Pe cerul sticlos de limpede al Bucureştiului, de aeroportul "Aurel Vlaicu" se apropie o pasăre mare, neagră, cu elice. E elicopterul lui Ioan Niculae, patronul Astrei, devenit ultima salvare pentru cei 9 jucători ai Oţelului, medicul, doi masori şi un magaziner, toţi blocaţi în tren, în mijlocul troienelor din Făurei, de aproape 44 de ore. În prima tranşă au venit 6 jucători, Sîrghi, Rîpă, Silviu Ilie, Cojoc, Munteanu şi Brăneţ.
VEZI MAI JOS O GALERIE FOTO CU IMAGINI REALIZATE DE FOTOREPORTERUL GAZETEI, CRISTI PREDA!
"O asistentă ne-a dat cele mai bune sarmale"
Toţi sînt înfofoliţi şi cară bagaje grele. S-au aruncat obosiţi pe fotoliile unei încăperi din zona VIP a aeroportului. Vorbesc întruna la telefon, cu cei dragi: "Gata! S-a terminat! Sîntem bine!". Bărbile le-au crescut. Se tachinează.
"Băi, parcă nu aveai barba aşa de mare în tren!". Ilie încearcă să se întindă: "Nu mai pot! Mă dor inghinalii, mă dor toate. Nu cred că pot să mă antrenez mîine". Cojoc povesteşte că "noaptea trecută, în spital, era cam frig. Am dormit, vorba vine, îmbrăcaţi. O asistentă ne-a adus de acasă nişte sarmale. Am sărit pe ele. Au fost cele mai bune sarmale pe care le-am mîncat vreodată. Ne-au salvat!" Zîmbeşte amar. Apoi îşi amintesc că "masorii au rămas în gară, să păzească bagajele. Au dormit în camera destinată mamei şi copilului, pe paturi mici, de înfăşat bebeluşii". Le e foame, dar nu mănîncă nimeni. Îi aşteaptă pe ceilalţi.
"Din elicopter, totul părea înghiţit de troiene"
După alte două ore şi jumătate, elicopterul aterizează iar, cu tura a doua: Sergiu Costin, Neagu, Viglianti, masorii, medicul Troacă. Neagu e cel mai înfofolit, are un fes în cap, un fular mare, albastru, în jurul gîtului şi-şi ţine nasul sub gulerul gecii.
Îngheţat, argentinianul Gabriel Viglianti, cu o figură căzută şi evident deprimat, pare însă cel mai afectat: "N-am văzut în viaţa mea aşa munţi de zăpadă şi viscol. Mai ninge şi la noi, în Argentina, prin Patagonia, dar nu aşa. Nu e normal ce s-a întîmplat, cei de la căile ferate să lase trenul să plece!". Iar Sergiu Costin, fresh, nici n-ai zice că a trecut printr-o aventură teribilă: "Îmi era jenă de oamenii din tren cînd am plecat la spital şi ei au rămas acolo încă o noapte. A fost traumatizant, un calvar. Nimeni nu ştia cînd se va termina. A fost o dublă bucurie cînd am aflat că vine elicopterul, dar am şi văzut trenul plecînd spre Galaţi. Erau acolo bătrîni, femei. Pentru ei a fost mai greu decît pentru noi. Mă gîndesc că li se putea întîmpla şi părinţilor mei. Din elicopter, totul era înghiţit de troiene, liniile de tren, satele. Şi nu se vedea nici un utilaj de deszăpezire".
Masa şi somn la Casa Românească
Imediat după ce au ajuns şi cei din zborul doi, delegaţia Oţelului a plecat în Otopeni, la hotelul Casa Românească. Au mîncat şi au închiriat cîteva camere pentru odihnă. Aseară, la ora 21:50, au plecat cu o cursă Blue Air spre Spania, pentru a se alătura colegilor. Vor avea ce să le povestească!
"Şefii ne-au sfătuit să nu ne ducem la Galaţi, dar nu ne-au interzis. Drumul era liber, am crezut că ne putem întoarce, dar viscolul a fost marele inamic. Dacă domnul preşedinte crede că am greşit aşa de grav, să ne amendeze, e decizia dînsului"
Sergiu Costin, fundaş Oţelul
"Bine că s-a terminat fără urmări grave. Aventura asta ne-a unit şi mai mult, ne-am împrietenit cu mulţi oameni din tren. Am coborît prin toate gările unde am oprit să ne mai luăm cîte ceva de mîncare"
Ionuţ Neagu, mijlocaş Oţelul
"Marius Stan m-a sunat de luni să mă roage să-i scot pe jucători de acolo cu elicopterul. Am reuşit abia acum din cauza vremii. Am considerat că e o acţiune umanitară, nu se punea problema să cer vreun ban pentru că am pus aparatul la dispoziţie"
Ioan Niculae, patron Astra Ploieşti
"Au nevoie de două zile să-şi revină!"
Mihai Troacă e medicul Oţelului de 25 de ani: "Am mai rămas odată înzăpeziţi, în autocar, în mijlocul cîmpului. Atunci am scăpat însă după 24 de ore. Acum a fost foarte greu să stăm blocaţi aproape două zile. În nici un caz aceşti jucători nu vor putea reintra imediat în programul de pregătire. Sînt obosiţi, nedormiţi, ar risca accidentări. Le trebuie două zile de recuperare ca să intre complet în programul cantonamentului din Spania".
Pilotul elicopterului: "Am aterizat aproape pe burtă!"
Octavian Piţa, 48 ani şi 3.000 de ore de zbor la activ, a fost pilotul elicopterului care i-a salvat pe gălăţeni
- Domnule Piţa, a fost o operaţiune complicată salvarea jucătorilor Oţelului din cauza condiţiilor atmosferice?
- Pentru mine, care am mai trecut prin situaţii similare, nu a însemnat o acţiune grea. Dar pentru un pilot cu experienţă medie ar fi constituit, probabil, o încercare delicată. La decolare şi la aterizare n-ai nici un reper sau vizibilitate, fiindcă zăpada se ridică imediat din cauza curenţilor creaţi de elice. Iar zborul în condiţii de iarnă e special şi pentru că apare dificultatea aprecierii distanţelor cu ochiul liber, trebuie să te ghidezi numai după aparatura de bord.
- Cînd aţi aflat de acţiune?
- Luni seara a apărut prima discuţie. Marţi am avut o încercare de decolare, dar era imposibil să zbori. Vîntul bătea cu 70 kilometri pe oră, nu puteai să stai nici în picioare! Abia miercuri dimineaţa la 9 am putut pleca. Probleme puteau apărea însă acum din cauza frigului, fiindcă elicopterul e superdotat cu o groază de electronică sensibilă. Am resimţit însă o singură presiune, aceea că n-aveam voie să ratăm, ştiind că era o situaţie disperată.
- V-aţi speriat cînd aţi văzut ce-i la Făurei?
- Autorităţile de acolo ne-au indicat ca punct de aterizare o platformă betonată de la o staţie de autobuze de lîngă gară. Totul era acoperit însă de zăpadă, de-abia am identificat locaţia! Roţile s-au afundat complet în nămeţi, am pus elicopterul aproape pe burtă! N-am mai avut loc nici să cobor scările electrice.
- Cu jucătorii aţi discutat?
- Cel mai mult m-a impresionat Viglianti, care mi-a spus din tot sufletul un "mulţumesc" într-o română aproximativă.
Elicopter unic în estul Europei!
Aparatul care i-a adus la Bucureşti pe campionii pierduţi în Iadul Alb e un model Eurocopter 155, cel mai nou scos pe piaţă de grupul aeronautic continental. Aparatul aparţine companiei Inter Aviation, patronată de omul de afaceri Ioan Niculae, boss-ul de la Astra Ploieşti. Prin dotările sale speciale, e unicul de acest fel din estul Europei! A fost cumpărat de la un businessman englez, are o capacitate de 6-7 pasageri şi o autonomie de zbor de 4 ore. Preţul unui astfel de aparat e de circa 11 milioane de euro!
)
)
)
)
)
)
)
