Articol de GSP - Publicat vineri, 30 octombrie 2020 10:11 / Actualizat vineri, 30 octombrie 2020 10:26
George Micle n-a împlinit 19 ani, dar a debutat cu dreptul pe prima scenă, la 1-0 cu Astra. A fost primul succes al trupei din Trivale de la revenirea "A". Apoi, tot cu el între buturi, piteștenii au remizat la Viitorul, 2-2
- George, cum e să joci în Liga 1 la 18 ani?
- Plăcut, cum altfel?! Mai ales că nu știam că voi debuta în acea partidă cu Astra. Am aflat abia cu câteva ore înainte de start.
- Te-ar fi agitat să fi știut din timp?
- Nu m-aș fi frământat în niciun fel. Chiar eram gata să debutez. N-am avut absolut nicio emoție. Voiam să profit de șansa primită.
- Există totuși o reținere față de goalkeeperii foarte tineri, de ce crezi?
- Portarii U21 sunt evitați în momentul de față. Poate din cauza faptului că nu putem oferi siguranța unuia cu experiență. Totuși, doar cu încredere și meciuri putem progresa. Până la urmă, și un fundaș central poate greși decisiv, cum un atacant nu poate fi sigur în fața porții. Antrenorul trebuie să simtă juniorul, dacă e pregătit sau nu.
"Pufosul" a fost respins la 5 ani
- Povestește-ne puțin despre cum te-ai apucat de fotbal.
- Am început încă de la 5 ani, la LPS Satu Mare. Familia m-a sprijinit foarte mult. Sincer, atunci, la 5 ani, am fost refuzat. Ulterior am fost primit pentru că nu erau copii.
- Refuzat la 5 ani? Pe ce motiv?
- Eram cam "pufos", aveam probleme cu kilogramele. Deoarece eram mai înalt decât copiii de vârsta mea, la început eram folosit fundaș central. În poartă am ajuns întâmplător. Cum se petrec lucrurile mai mereu în astfel de cazuri. La un antrenament nu aveam portar și m-am băgat eu. Bine, și colegii tot asta ziceau, văzând că sunt mai mare. Și acolo am rămas. Aveam 6 ani.
- Primele mănuși?
- Mi le-a luat tata din Ungaria. Eram atât de fericit, le păstram ca pe o comoară. Nu oricine avea mănuși. Le îngrijeam și eram atent cu ele, să nu le stric. Ca orice copil, îți dai seama.
"Eram stelist de mic"
- Am auzit că ești un tip credincios, poți detalia?
- Da, de mic mi s-a sădit credința în suflet, cum se zice. Părinții m-au educat în acest spirit. Merg la biserică de câte ori am ocazia, duminica nu lipsesc decât dacă am antrenament. Mă regăsesc acolo. E foarte important pentru mine.
- Ai trecut pe la FCSB, de ce n-ai rămas acolo?
- La FCSB am ajuns la 15 ani, am stat până la 17. Plecasem de acasă de la 14 ani, când am fost la Centrul de Excelență. N-a fost ușor, a fost o ruptură grea. Eram obișnuit cu părinții și bunicii mei. Primele săptămâni au fost teribile, îmi lipseau mult. Revenind la FCSB, acolo am fost acceptat după niște probe. M-au plăcut. Din păcate, n-am rămas la ei, deși eram stelist de mic. Mi s-a zis totuși că nu mai am șanse să joc, așa am plecat la Snagov, la Liga a 2-a. Trebuia să încerc în altă parte, trebuia să joc. Doar așa puteam progresa.
Fan Oblak
- Calități și defecte?
- O să încep cu partea negativă. Ca defect cred că am jocul de picior. Sunt mici defecte pe care trebuie să le reglez. La calități aș trece reflexul. Mă ajută și talia.
- Cu școala cum ai stat?
- Înainte să plec de acasă, eram printre primii 3 din clasă. Mi-a plăcut școala. După ce am plecat și m-am axat pe fotbal, am mai scăzut. M-am menținut cât de cât sus, dar era normal să nu mai fiu la același nivel. Nu părinții m-au împins către școală, a fost o pasiune a mea să aflu lucruri. La istorie și geografie mă descurcam foarte bine. Totuși mereu fotbalul a fost prima mea țintă.
- Idoli?
- Jan Oblak. Avem cam aceeași talie, cam aceleași calități. Mi-a plăcut și Joe Hart înainte, însă Oblak e mai complet, îmi place mai mult.
- Ai superstiții sau ceva la care nu renunți nici când intri pe teren?
- Mereu am o mătanie la mână și cruciulița la gât. Nu intru fără ele pe teren. Arbitrul mă lasă, le arăt că trag mănușa peste și nu este niciun pericol pentru adversari. Nu renunț la ele niciodată, ți-am zis că-s un tip credincios.
14.000de lei este suma plătită de FC Argeș pentru a-l legitima pe Micle, goalkeeper trecut pe la FCSB și Sportul Snagov
"E o mare onoare să port tricoul lui FC Argeș. Un tricou îmbrăcat de Dobrin în trecut, acum îi avem chipul și noi pe tricouri. O echipă iubită, o formație de tradiție în România cu niște suporteri deosebiți"
"Când am plecat de acasă, tata mi-a zis să nu mă abat niciodată de la drumul meu. Să-mi văd de fotbal, să las tentațiile deoparte și să mă concentrez pe cariera pe care am ales-o"
"Operația la menisc a fost cel mai greu moment până acum. Le mulțumesc celor de la FCSB că au avut grijă de mine. Am trecut cu bine și iată-mă acum, la 18 ani, cu debut în Liga 1"
"Sunt mare fan Liverpool, mi-ar plăcea să ajung la un moment dat în Premier League, chiar dacă sunt conștient că este extrem de dificil"
George Micle, FC Argeș
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
