EXCLUSIV VIDEO Golgeterul Ceahlăului din anii Cooperativei, în direct: „Echipele mari ne căutau să aranjăm meciul, antrenorul ne anunța în vestiar. Jucam la alibi” + povestea unui blat eșuat cu Dinamo

Florin Axinia este un fost internațional de juniori de care tinerii nu au auzit, dar care, în anii 90, băga spaima în apărările din Liga 1. Micuț, bine făcut, Axinia II - numit așa pentru că fratele său, Iulian, juca și el la Ceahlăul - putea să accelereze, să paseze decisiv și să înscrie cu o lejeritate care l-ar fi recomandat la echipele mari din Liga 1. Deși clubul nu-l lăsa să dea declarații cât timp a fost jucător pe motiv că “are sarmale în gură”, fostul atacant are lucruri interesante de povestit și o face într-un mod plăcut.  

83 de goluriîn Liga 1 a înscris Florin Axinia pentru Ceahlăul și FC Național, în 293 de meciuri

 - Ce face Florin Axinia la 46 de ani?
-  Bine, tot în fotbal. Lucrez cu copii. Am un club de fotbal la Piatra Neamț, am 90 de copii. Mă satisface munca asta. Fac totul cu ajutorul părinților și al sponsorilor.  Fără ei, ar fi foarte greu. Din păcate, autoritățile locale te ajută prea puțin.  

- Cum ți se pare fotbalul din România acum? Dacă ai avea din nou 25 de ani ai face față? 
- Ar fi bine să am 25 de ani din nou. Aș face față fără probleme. În România, acum e totul tacticizat, pe vremea noastră era puțin mai boem. Problema e că sunt foarte mulți străini fără valoare în Liga 1, se urmărește mereu câștigul imediat, între tur și retur se fac câte 10 transferuri la echipe. Nu se vrea omogenitate, nimic. Sunt multe lucruri care fac rău campionatului.  

- Cum vezi dilema Camora? Vrei să vină la națională? 
- Cred că ar trebui să vină având în vedere cum a jucat fundașul nostru stânga la meciul cu Austria. Nu mi-a plăcut de Bancu, el nu e fundaș. Nu știu de ce toți îl folosesc fundaș stânga. Probabil, e mai ofensiv. Ca fundaș, nu mai e de chemat la națională, dar dacă vrei un mijlocaș, poți să îl iei.

- Ce ți-a plăcut la națională? 
- E altă atitudine, sper să fie permanentă. Noi avem jucători ofensivi destul de buni, dar e greu ca la fiecare meci să dai mai multe goluri decât adversarul. Trebuie să știi să te și aperi, să nu mai luăm goluri așa ușor.  

“Becali nu poate să decidă tot, nu poți face performanță așa” 

- Cum vezi anul ăsta de Liga 1? 
- CFR, Craiova și FCSB se vor bate la titlu, e clar. Totul depinde de ce va fi la CFR din punct de vedere financiar. Dacă va fi liniște, CFR va lua titlul sigur. E matură. FCSB ar avea șanse, dar depinde de cine face echipa, cine face schimbările. Dacă ar fi lăsat antrenorul să lucreze, ar avea și ei șanse.  

- Se întâmplă tot mai des în fotbalul românesc ca patronul să se implice… 
- Cred că asta se întâmplă la majoritatea echipelor. Eu spun că o echipă nu trebuie să fie finanțată de un singur om. Ar trebui finanțată de mai mulți sponsori, să fie un Consiliu de Administrație care alege un președinte, care are un obiectiv. Dacă își îndeplinește obiectivul rămâne în post. Dacă nu, pleacă.  

- Sunt totuși cluburi mari care sunt la discreția unui singur om… 
- Da, PSG, Manchester City… Dar mentalitatea e altfel acolo. Un singur om nu poate să decidă el tot la fotbal, nu ai cum să ai performanțe așa. Nu ar trebui să ajungă în situația asta. Un om puternic financiar cum e la Steaua (n.r. - FCSB) trebuie să numească un om care se pricepe la fotbal. 

Supărat pe nașul său, Gheorghe Ștefan 

- Cu Ceahlăul ce se mai întâmplă? Nașul tău, Gheorghe Ștefan, mai are treabă cu clubul? 
- Ceahlăul încearcă să promoveze din Liga 3. Nașu’ nu mai are treabă cu clubul. Sincer, nu mai știu multe despre el, nu l-am mai văzut pe la stadion. Acolo ne întâlneam. Nu mai ținem legătura. Noi am avut unele conflicte pe când jucam… 

- De ce? 
- Au fost niște neînțelegeri. Pe mine mai mult m-a afectat decât m-a ajutat relația de rudenie cu el. Nu vreau să dezvolt. E legat de transferuri, dar l-am înțeles. Echipa trebuia să rămână în prima ligă, iar dacă eu plecam ar fi fost nevoit să cheltuiască mult pentru un jucător de aceeași valoare. Pentru el, era mai bine să rămân. 

- Știu că ai fost în probe la Borussia Dortmund în 1996, la 22 de ani. Cum ai ajuns acolo? 
- Borussia era un club mare, peste un an a luat Liga. Aveam un impresar german atunci, m-a prezentat întâi la Fortuna Sittard. Cei de acolo m-au plăcut. Am fost aproape de un transfer la ei, dar nu m-a lăsat Ștefan să merg. Trebuia să ne întoarcem în țară peste o săptămână, am rămas în Germania… 

-Și te-a căutat Dortmund?
- Întâi am fost la antrenamentele lui FC Koln. Juca Dorinel Munteanu acolo. Antrenor era Morten Olsen și am aflat după aia că și el m-a vrut după ce m-a văzut la antrenamente. Mi-a zis asta impresarul. În fiecare zi, după antrenament, Olsen cerea să ia masa cu mine, cu impresarul și cu Gheorghe Ștefan. Ulterior, Olsen a plecat la Copenhaga și am înțeles că a trimis și atunci o ofertă pentru mine. Dar nimic… 

- Ceahlăul nu voia să te dea… 
- În vara aia, am avut vreo patru-cinci oferte și nu s-a făcut nimic. La un moment dat, eram sătul, însă m-a sunat Nașu’ (n.r. - Ștefan) și mi-a zis: “Vezi că mergi în probe la Dortmund!”. Nu mi-a venit să cred, nici nu am vrut să plec. Eram sătul de probe, dar am mers și am stat aproape 10 zile. Am dat și două goluri într-un amical, nu cred că m-am făcut de râs. Nu știu de ce nu s-a făcut transferul, am înțeles că ei aveau nevoie de un jucător cu experiență, se accidentase Chapuisat. L-au adus pe Ruben Sosa.  

- Antrenor era Ottmar Hitzfeld, nu? 
- Da, dar am observat atunci ceva interesant. Cam totul era decis de căpitanul echipei, Mathias Sammer. Cam el era antrenorul. El făcea totul în vestiar și pe teren. 

- Când Dortmund a luat Liga peste un an, te-ai gândit vreo secundă cum ar fi fost să fii și tu acolo?
- Visam, da. Chiar m-am gândit, la finală. A fost o șansă, dar important e că am fost acolo și am văzut ce înseamnă fotbalul adevărat.  

Retras la 31 de ani: “Nu mai aveam chef” 

- Nu ai putut găsi înțelegere la nașul tău? Erai timid? 
- Nu eram timid, dar nu am reușit să vorbesc cu el. Eu credeam că voi pleca la un moment dat, nu eram disperat să mă transfer. Dar cu cât am înaintat în vârstă mi-a trecut cheful să plec afară. În 2004, Ștefan mi-a oferit un contract pe trei ani, dar am fost sincer cu el și i-am zis că nu mai am chef. Am mai jucat un an și m-am retras. 

- De ce? Aveai doar 31 de ani.
- Sunt multe cauze. Stăteai câte 3-4 zile în cantonament înainte de meci, ne cântăreau în fiecare zi. Parcă eram la box. Antrenamentele erau foarte dure, condițiile erau improprii pentru fotbal atunci.  

- Cum a fost anul de după retragere? Ți-a fost greu? 
- Nu, nu, a fost chiar o ușurare. Mergeam să văd meciurile Ceahlăului, aveam casa chiar lângă stadion. Îmi cumpăram bilet și stăteam cu spectatorii la peluză. Nimeni nu mi-a trimis vreo invitație la meciuri, n-am auzit să se întâmple pe undeva cum era la Piatra Neamț. Să nu dai o invitație foștilor jucători… 

A semnat cu Dinamo și a fost recrutat de Steaua 

- Un urmăritor ne scrie că meritai să joci la o echipă mai bună. Ai fost vreodată ofertat de Steaua sau Dinamo ca jucător? 
- Da, am și semnat cu Dinamo imediat după Revoluție. Eram la lotul național de juniori și Ianul mi-a dat 1000 de dolari să semnez cu ei. M-au chemat la club, la Dinamo, am semnat, dar nu s-a concretizat. Contractul n-a fost înregistrat de Dinamo. Steaua m-a vrut când am fost luat în armată. M-au adus la unitatea lor, mergeam în fiecare zi la stadion și vorbeam cu Ion Alecsandrescu. Până la urmă, nu au reușit să mă transfere, era Chivorchian președinte la Ceahlăul, era un tip abil.  

- Deci ai ratat și Dinamo și Steaua? 
- Da. Când m-am maturizat, am reușit transferul la FC Național. Din ce țin eu minte a fost cel mai scump transfer intern la vremea respectivă. A fost o harabură.  

- Presa a considerat că prețul mare al transferului a fost o monedă de schimb pentru un blat Ceahlăul - FC Național 1-3, jucat cu doar cinci zile înainte… 
- (Râde) Probabil de asta am plecat. Eu nu am să neg meciurile astea niciodată, deși sunt foști jucători care le neagă. Nu știu ce să zic…Poate din cauza asta am fost transferat, poate nu. Poate meritam să joc la o echipă mai bună.  

 Suspendat pentru blatul Ceahlăul - Dinamo 1-2

-  Da, dar Ștefan nu te-a lăsat să pleci la cluburi importante și te-a lăsat la FC Național… 
- Probabil, prietenia lui cu Gino  (n.r. - Iorgulescu, actualul șef al Ligii) a contat. Erau foarte buni prieteni. 

- Puțină lume își mai aduce aminte că tu ai fost suspendat trei etape pentru trucarea meciului Ceahlăul - Dinamo 1-2 din 2002, apoi comisiile au anulat pedepsele. Care a fost povestea acelui meci? 
- Prea multe nu pot să spun. Sincer, nici nu mai țin minte meciul. Știu că am fost la comisie, intram pe rând și ne întrebau tot felul de chestii prostești. Dar vă spun ceva clar: toată lumea participa. Nu numai Ceahlăul. Tot timpul o să spun că blaturile plecau de la echipele puternice. Ceahlăul nu s-a dus niciodată la Steaua, Dinamo sau Craiova să zică: “Hai, nu ne ajutați cu meciul ăsta?!”. Niciodată! Cei puternici veneau la tine. Noi aveam echipă bună, ei se rugau de noi să jucăm mai... lent. Dar chestiile astea se întâmplau cu știința tuturor.  

- Cum ajungea la voi mesajul că meciul va fi aranjat? Venea Ștefan în vestiar și vă spunea?
 - De la antrenor pleca mesajul. El intra și ne spunea.  

- Uite ce scria Cătălin Tolontan în cronica blatului cu Dinamo: “Axinia se specializa în jocul cu spatele la poartă, pedalând pe loc, pe o imaginare bicicletă ergonomică”.  
- Ca vârf de atac, în 80 la sută din timp joci cu spatele la poartă. 

- Federația te-a acuzat că dădeai mingea doar în aut. 
- Nu e adevărat. Nu ai cum să dai doar în aut, te înjură lumea. Făceam altceva. Jucam la alibi, nu făceam jocul normal. Dar astea erau vremurile, trebuia să te supui.  

- E vreun meci aranjat la care ai participat și care nu s-a terminat cum era planificat? 
- E celebrul meci cu Dinamo din 2004, când am retrogradat. Era ultima etapă, trebuia să câștigăm noi, dar s-a terminat 0-0. Nu știu de ce, probabil vreo doi-trei de la Dinamo nu știau (n.r. - portarul Gaev a ieșit omul meciului). Până la urmă nu a mai contat, pentru că depindeam de alt rezultat care nu a ieșit.  

Cum i-a furat Craioveanu titlul de golgeter

-  În 1995, ai dat 23 de goluri, dar titlul de golgeter a fost luat de Craioveanu. Cum a fost luat?
-  (Iritat) Domnul Tolontan nu a scris cronica la meciurile alea două?! Trebuia tot el să scrie. Craioveanu a dat 9 goluri în ultimele două etape, era mult mai bun decât Cămătaru. Nu neg că nu era un jucător fantastic, dar înainte de ultimele două etape aveam avantaj de 3-4 goluri (n.r. - Axinia avusese un avans de două goluri înainte de ultimele trei etape). El a dat apoi 9 goluri și m-a depășit. Nimeni n-a scris nimic la momentul ăla. 

9 goluria dat Gică Craioveanu în ultimele 3 etape ale sezonului 1994-1995. Dintre acestea, cinci au fost marcat la un 10-3 cu UTA și  trei, în ultima etapă, la un 4-5 cu Electroputere. Axinia a înscris doar 3 goluri în ultimele 3 etape

- Azi, dacă un atacant ar da nouă goluri în ultimele două etape ar fi un scandal fantastic. 
- Azi, dacă pui un atacant să dea nouă goluri chiar și în meciuri aranjate nu cred că dă. 

 “Matei sărea doar cu genunchiul în față”

- Care crezi că a fost cel mai frumos gol al carierei tale? 
- Cu Mallorca, din Intertoto. Am tras în vinclu, la colțul scurt, după două-trei fente. Un gol a la Adrian Ilie. Apropo, pentru mine Adrian Ilie a fost al doilea jucător român după Hagi. Un jucător fantastic, crea mereu.  

Cel mai dur adversar din carieră a fost Adrian Matei. La duelurile unu contra unu, eu fiind mic, el venea mereu cu genunchiul în față când sărea la cap. Mereu mă lovea în spate, în cap, în față. Dar în fotbalul de atunci era o duritate plăcută, nu era cu răutate 
- Florin Axinia, la GSP Live 

- Care crezi că a fost cel mai bun meci al carierei tale? 
- Victoria cu 3-1 din Giulești. Am dat două goluri și o pasă de gol. A fost o atmosferă fantastică. Aveam o bucurie nemaipomenită că i-am bătut pe Rapid la ei,  îi cam aveam de clienți. Acum, am un jucător de-al meu la Rapid.  

- Pe Drăghiceanu, nu? A crescut la tine în casă. 
- Da, o să vedeți în viitor. E un jucător fantastic, eu zic că va confirma. L-am descoperit în curtea școlii, la un turneu. Când a venit la fotbal, eu nu a trebuit să-l mai învăț conducerea balonului, lovirea, el le avea de când s-a născut. L-a vrut Hagi la academie, dar nu l-a lăsat Ceahlăul. Ar fi fost un avantaj pentru el să meargă la Hagi, acolo e singura echipă care atacă, driblează…În rest, toată lumea joacă la rezultat.  

- L-a vrut și Arsenal, parcă? 
- Da, dar au fost mai multe cluburi. Din Italia îl voia Atalanta. Era Massone atunci (n.r. - italianul Angelo Massone, fostul patron al Ceahlăului) la club, a cerut 500.000 de euro pe el. Un nebun! Cum să ceri pe un copil de 15 ani atâția bani?! 

Atac cerebral din cauza unui anevrism 

- Cum a fost cumpăna din 2008, când ai fost operat pe creier?
-  Am căzut în casă, am fost inconștient o jumătate de oră. M-am trezit într-o baltă de transpirație, cu niște dureri de cap imense, dureri în tot corpul. A fost ceva ce nu doresc nimănui. Foarte greu de dus. Am avut noroc că eram puternic, făceam mișcare în fiecare zi. Aveam câteodată dureri de cap, probabil erau un avertisment, dar noi făceam vizita medicală de două ori pe an. E adevărat, nu era niciun control neurologic.  

- A fost o chestiune de timp… 
- Da, trebuia să mă operez imediat. Când m-am dus la Iași, negociam cu doctorul Poeată să-mi dea o pastilă, ceva, iar el mi-a zis că am doar două variante: operație sau mor. Când am auzit, am zis: “Dați drumul la operație, ce mai stați?!” Am scăpat fără sechele, doar o singură chestie am observat. Anumite amintiri din viața de zi cu zi nu le mai am. Ne mai întâlnim, noi, foștii jucători, și povestim, însă am observat că unele lucruri nu mi le mai amintesc. 

 Nu știe nimeni de ce am făcut anevrismul. Poți să te naști cu el, poți să-l capeți ulterior. Nu cred că are legătură cu loviturile de la fotbal 
- Florin Axinia, la GSP Live

- De fostul tău coleg Tibi Șerban ce mai știi? Avea probleme cu alcoolul, ajunsese la închisoare în 2018. A ieșit? 
- Da, a ieșit după 7-8 luni. Am încercat să-l ajut, dar nu am reușit să-l pun pe linia dreaptă. I-am dat o grupă la școala mea, dar nu am reușit să îmi pun baza în el. Nu am mai vorbit cu el, am înțeles că plecase la muncă în Germania și s-a întors. A ieșit de la închisoare și s-a schimbat. O zi! (Râde) Atât, o zi! Anturajul dubios l-a stricat, nu l-a lăsat să trăiască. 

Q&A cu Axinia: fura flori pentru a mânca resturi de prăjituri 

- Care era porecla ta în copilărie? 
- Bolfosu’. Nu vedeți că sunt mai bolfos? E un regionalism, înseamnă că ești mai grăsuț. Ca fotbalist, am avut 1,69 metri și 78 de kilograme. Dar nu aveam țesut adipos, nu aveam de unde să mai dau jos. Greutatea asta era stabilită la INMS.  

- Spune-ne o amintire din copilărie demnă de Creangă! 
- Eram foarte mulți copii în cartier. Săream în curțile oamenilor să mâncăm fructe. Și furam flori. Cu florile alea mergeam la un laborator de prăjituri din cartier. Le duceam femeilor de la laborator, iar ele ne dădeau “căzăturile”. Erau bucățile rămase după ce se tăiau prăjiturile.  

- Povestește-ne o anecdotă din vestiar. 
- Aveam masor un tip care era orb, nu vedea decât periferic. A făcut un concurs de la 11 metri cu cizmarul care avea un handicap, îl poreclisem Vijelie pentru că mergea greu. A bătut prima dată masorul și după aia s-a dus cizmarul. Masorul, din poartă, întreba: “Hai, bă, Vijelie, nu bați odată?”. Dar ăsta îi spune: “Vezi că am bătut, uite acum trece mingea pe lângă tine!”. Noi muream de râs. 

 - Erați un pic cam cruzi…
 - Ei își acceptau handicapul. Făceau și ei glume pe seama asta. 

 - E vreun antrenor cu care nu te-ai înțeles? 
- Cu Hizo am avut niște neînțelegeri. Nu mă plăcea, nici el nu-l plăceam. Dar ne-am întâlnit de curând și am râs pe tema asta. 

-  În final, spune-ne ceva despre un hobby pe care îl ai.
-  Îmi place tenisul cu piciorul, sunt profesionist deși acum joc mai rar. Provoc pe oricine. Am o poveste amuzantă legată de asta. Am un prieten foarte bun, are 65 de ani. Jucam tenis cu el la stadion și Marian Constantinescu (n.r. - jucător atunci la Ceahlăul) era suspendat sau trimis la echipa a doua. Dădea ture de teren și mă întreabă la un moment dat dacă fac și cu el un set. I-am zis că joc cu el doar dacă îl bate pe prietenul meu care avea atunci 55 de ani. Nu a reușit să-l bată și zice: “Îmi cer scuze, nu putem juca!”.

Debutul meu a fost la Liga 2, la Botoșani - Ceahlăul. Aveam 15 ani, am făcut comoție după ce am căzut în cap. Am pierdut cu 2-0 sau 3-0, dar eu credeam că s-a terminat 1-0. Nu mai știam scorul de la căzătură
- Florin Axinia, la GSP Live

VEZI AICI EMISIUNEA INTEGRALĂ CU FLORIN AXINIA: