Articol de GSP - Publicat marti, 02 aprilie 2013 00:00 / Actualizat marti, 02 aprilie 2013 15:40
Cu ocazia împlinirii vârstei de 50 de ani, unul dintre idolii Giuleştiului, Ioan Goanţă, a avut parte de o surpriză din partea suporterilor, care îi pregătiseră o coregrafie specială la partida Rapid- Pandurii.
Goanţă a fost vizitat la o cafenea din sectorul 1, acolo unde îşi desfăşoară activitatea şi are pereţii tapetaţi cu tablouri din perioada de jucător, dar şi cu un mare steag al Rapidului.
Goanţă a primit din partea fanilor un tricou inscripţionat cu numele lui şi cu numărul 10 şi un tort pe care era scris: “Unicul decar, Goanţă 10, La mulţi ani, 50 de ani!”
Suporterii i-au cântat "mulţi ani trăiască" şi au întins bannerul care a fost afişat la tribuna a II-a în meciul cu Pandurii: “10, UNICUL DECAR, IOAN GOANŢĂ!”
Goanţă a primit spre citire şi capitolul dedicat lui în cartea care va fi lansată în iunie cu ocazia a 90 de ani de existenţă a Rapidului. Capitolul se numeşte "IDOLUL MEU CU NUMĂRUL 10" şi e doar o parte a cărţii scrise de Lucian Ionescu. “Sînt onorat că un capitol întreg îmi este dedicat mie într-o carte despre Rapid. Mă bucur că autorul şi acum îmi spune că sunt idolul lui!”
cea mai frumoasă amintire... “În mod cert acel meci cu Dinamo, cînd am driblat de unul singur toată apărarea dinamovistă şi am înscris. Pe vremea noastră se juca pe o butelie, dar trebuie să recunosc că noi, fotbaliştii, aveam mai mulţi bani decât omul de rând”.
În ajunul acelui meci cu Dinamo, Ioan Goanţă, Liţă Dumitru, Leo Toader şi Fane Ţâră au fost chemaţi la secţie sub acuzaţia de viol, de către o femeie pe care nu o cunoşteau. Era de fapt un avertisment pentru meciul de a doua zi.
cel mai mare regret... “Acum regret că nu am plecat la Dinamo Victoria atunci când m-a chemat Mitică Dragomir. Mi se ofereau bani, dar şi gradul de locotenent. N-am vrut să plec pentru că iubeam prea mult atmosfera şi publicul din Giuleşti”
despre atmosfera de acum... “N-am mai fost la un meci al Rapidului de aproape 10 ani. Sigur că sunt supărat. O singură dată am apelat la cei din club şi mi-au întors spatele. Cei care ne-am rupt picioarele pentru această echipă cred că meritam mai mult”