În finala de la Sevilla, Steaua a avut posesia mai bună » Peste Barca!

Ceea ce s-a putut petrece acum două decenii şi jumătate în fotbalul european pare azi incredibil. Dar e măgulitor pentru o reprezentantă a României, care a izbutit să cucerească trofeul cel mai rîvnit pe pămînt spaniol, în faţa unei superechipe spaniole.
Cifrele monitorizate de DSP arată că nu numai inspiraţia lui Duckadam şi şansa steliştilor au făcut posibil triumful, ci jocul per ansamblu a fost consistent, ridicîndu-se uneori peste
nivelul adversarului.

Tiki-taka a fost la noi
Pentru cei care au urmărit toată acea campanie, finala de la Sevilla a făcut parte din jocurile mai slabe ale Stelei. Nu s-a ridicat la nivelul semifinalei cu Anderlecht sau a returului cu Honved. De altfel, roş-albaştrii evoluau atunci mult mai bine în Ghencea decît în deplasare. Mai mult, din primul "11" a lipsit un jucător important, căpitanul Tudorel Stoica, omul care alături de Boloni făcea tot jocul la mijlocul terenului. Chiar şi aşa, cu tot tracul unei finale, cu apăsarea a 50.000 de catalani în tribune, elevii lui Ienei au ţinut piept Barcelonei, contra căreia au cîştigat raportul posesiei!

53% - 47% pentru Steaua a fost raportul posesiei

Lăcătuş mijlocaş
Emerich Ienei a folosit mereu modulul 4-4-2, cu perechea de atacanţi Lăcătuş - Piţurcă. La Sevilla (contra unui adversar care evolua în 4-3-3), prin absenţa lui Stoica, Bălan a evoluat la mijloc în centru, Majearu a strîns şi el tot acolo, Balint a fost avansat lîngă Piţurcă, în vreme ce Marius Lăcătuş a făcut joc de mijlocaş de bandă (vezi diagrama). Acesta este motivul pentru care nu prea a ajuns la finalizare, jocul ofensiv al Stelei avînd de suferit

0 şuturi la poartă a tras Lăcătuş în timpul celor 120 de minute. S-a revanşat la penaltyuri

Trioul de forţă
Boloni, Iovan şi Majearu au fost cei mai activi stelişti. Fiecare în parte a jucat peste o sută de mingi, cu un procent de pase reuşite care a variat între 62 şi 70 la sută. Nici unul dintre jucătorii Barcelonei, nici Schuster, nici Victor, nici Alesanco, nici Carasco, n-a izbutit să atingă balonul de mai multe ori ca jucătorii noştri. Prin comparaţie, la finala Barca - Manchester de acum doi ani, Xavi a avut un procent de pase complete de 92%!!!

Vitezişti şi la Sevilla
Deşi a avut o atitudine defensivă, echipa Stelei a fost mai scurtă (48 m) decît cea a Barcelonei (51 m), a reuşit mai multe acţiuni utile (161 - 134) şi un număr aproape dublu de pase rapide (38 - 23), specialitatea casei la o formaţie care-şi cîştigase renumele "viteziştii".

Ei prima repriză, noi a doua
Barcelona a avut însă mai multe ocazii de poartă, mai multe şuturi şi un număr mai mare de mingi jucate în careul lui Duckadam. Majoritatea au fost baloane înalte rezolvate fie de ieşirile lui Duckadam (11), fie de jocul aerian impecabil al cuplului Bumbescu - Belodedici. Diferenţa în atitudinea ofensivă s-a făcut în special în prima repriză, atunci cînd tracul steliştilor, presiunea publicului şi ineditul disputării unui meci de o asemenea importanţă i-au copleşit pe oamenii lui Ienei. De altfel, mulţi dintre ei nu au dorit să iasă la inspecţia gazonului, cu o oră înainte de joc, tocmai de teamă. La îndemnul lui Ienei, Stoica şi Boloni, cei tineri au fost forţaţi să intre mai devreme în acea atmosferă ostilă, pentru a se obişnui cît de cît cu ea. Lucrurile s-au echilibrat în partea secundă şi au rămas aşa şi în prelungiri. Cu toate acestea, chiar dacă Barca a tras mai mult la poartă, Steaua a avut de partea ei şuturile cadrate.

BARCELONA parametru STEAUA
6 ocazii 3
19 şuturi la poartă 16
2 şuturi pe poartă 3
14 mingi jucate în careu 50

Miţi şi Loţi, cei mai activi
Majearu a fost, conform cifrelor, cel mai bun jucător al finalei în plan ofensiv. Miţi a iniţiat cele mai multe atacuri finalizate ale Stelei (12). În imediata lui apropiere s-a aflat Loţi Boloni, care a fost jucătorul cu cele mai multe şuturi expediate (7). Prin comparaţie, cel mai activ adversar a fost fundaşul dreapta Gerardo (10 acţiuni iniţiate), iar cel mai periculos şuter Marcos Alonso, cu 5 baloane trimise către poarta lui Duckadam. Culmea e că amîndoi au irosit primele lovituri de departajare.

Piţurcă mult peste Archibald
Folosit vîrf de atac, Piţurcă n-a mai izbutit să marcheze, aşa cum a făcut-o împotriva fiecărui adversar din toată campania Sevilla '86. Chiar şi aşa, jocul său în folosul echipei a fost consistent. Şochează numărul baloanelor redublate de Piţi, 16!!!, în condiţiile în care Archibald, omologul său din echipa Barcei, a reuşit doar 4. E încă un semn că jocul colectiv al Stelei, format din aceste pase scurte dublate sau redublate cu ajutorul vîrfurilor, ceea ce azi se numeşte tiki-taka, a fost una dintre armele de forţă ale trupei lui Ienei.

Ce înseamnă pas redublat
În terminologia de specialitate, acesta este procedeul prin care atacantul care, de regulă, se află cu spatele la poartă, vine la primire recepţionează mingea şi o retrimite imediat unui coechipier. Pentru aceasta, trebuie să cîştige mereu duelul cu stoperul, în faţa căruia trebuie să fie primul la balon.

Puiu "Iosefini"
Elementul de surpriză al finalei a fost introducerea lui Anghel Iordănescu în minutul 73. La 3 zile după ce împlinise 36 de ani şi la doi ani după ultimul meci oficial în care evoluase, Puiu, care era şi antrenor secund, a fost aruncat în luptă de Ienei. Participarea lui a fost fantastică. A evoluat 52 de minute, timp în care a pierdut numai 8 mingi dintr-un total de 32 de baloane jucate. N-au fost acţiuni la alibi, atîta vreme cît jumătate din acţiunile sale au însemnat adversari scoşi din joc. "Bătrînul" a izbutit chiar şi 6 recuperări. Dar peste toate, a reuşit şi 6 driblinguri. Uluitor! Prin comparaţie, întreaga echipă actuală a Stelei a făcut, în medie, în acest campionat, cu un dribling în plus, 7, faţă de cît a reuşit "Generalul" în nici o oră la Sevilla!