Articol de Justin Gafiuc - Publicat luni, 26 august 2024 17:55 / Actualizat luni, 26 august 2024 19:09
Marius Măldărășanu explică succesul cu FCSB, dezvăluie cum reușește să-l “stoarcă” pe italianul Murgia și de ce îi e teamă să meargă la un control medical
- Marius, ai colectat a doua victorie din carieră cu FCSB, prima a fost pe banca Astrei, în 2018, chiar la partida ta de debut ca antrenor, 1-0. O senzație plăcută, îmi închipui, nu?
- N-am cum să uit acel meci, bineînțeles! A fost un joc foarte bun atunci. Mi-aduc aminte că Meme Stoica a și zis că prima repriză am evoluat ca Manchester City. Acum e la fel de plăcut să învingi FCSB. Era printre puținele cluburi mari în fața cărora nu reușiserăm să batem aici, la Sibiu. A fost 2-2 anul trecut, înainte ne-au învins cu 1-0. Dar am produs mereu întâlniri la sânge, echilibrate.
- Dacă în 2018 a existat comparația cu City, cu cine a semănat acum Hermannstadt?
- Pentru că le-am spus băieților că au câștigat cu inima, hai să ne gândim la o echipă care dă totul, la sacrificiu! Să zicem Atletico Madrid din perioada când mâncau pământul cu Simeone!
Măldărășanu recunoaște: "Ne-au cam înghesuit după pauză”
- Care a fost rețeta pentru succesul de acum cu FCSB?
- Le-am cerut băieților să joace curajos. Și am luat ca reper prima repriză cu Farul, după gol. Gabi Iancu îmi spunea: „Ați dat drumul la tiki-taka!”. Asta au simțit-o ei din teren. În general, când ai în față jucători foarte buni, nu trebuie să le dai mingea, dar încă nu reușim s-o ținem cât ne-am dori.
După meci, când știu că am câștigat, mă simt mai bine. Dar dacă, Doamne ferește!, am fi pierdut, normal că te cuprind anumite gânduri. Trebuie să treci la alte analize, pe care oricum le faci, însă când se întâmplă pe un fond de încredere, altfel funcționează mintea. Am însă suficientă energie să muncim mai departe
- FCSB a avut posesie net superioară în multe momente, dar nu i-a ajutat prea mult.
- Au însă jucători de calitate, care puteau face diferența în orice moment. Dar în prima repriză am gestionat bine traseele, am plecat cu mingea de la portar, am așezat-o, chiar dacă au venit în pressing. Au existat episoade când am funcționat între linii, am dat drumul la o progresie coerentă. De altfel, și golul anulat pe motiv de ofsaid a pornit de la Căbuz și am mers din aproape în aproape. Apoi, ne-au cam înghesuit după pauză, dar bine că a ieșit cum am vrut pe tabelă.
”Mi-e și frică să merg la doctor”
- Cum stai cu inima? Uite, Dorinel, de exemplu, are destule faze când se vede că îi e rău pe bancă!
- Sunt bine! Dar nici nu vreau să mă gândesc la altceva. Nu mi-am făcut niciun fel de analize de câțiva ani, însă mi-e și frică să merg la doctor. Poate-mi găsește ceva din cine știe ce motiv și-apoi se urcă totul la cap. Mental! Sper să fiu OK și în continuare!
- Murgia a făcut un meci remarcabil, devine pe zi ce trece un om exponențial pentru grup, nu?
- Asta și este! Poate juca la orice formație din România și nu numai. Are calitate, vine de la un anumit nivel și e un băiat foarte profesionist. Nu e simplu să pleci din Italia ca să vii aici și să nu intri un timp. Și-a văzut însă de treabă. Baba juca foarte bine, echipa era sus, el obișnuia din Serie B să stea prea jos în teren, dar a înțeles contextul. Și, până la urmă, universul a lucrat în favoarea lui. A plecat Baba la FCSB, i-a venit rândul și a făcut-o foarte bine.
- Va deveni probabil din ce în ce mai greu să-l păstrați!
- El vrea să fie fericit și ăsta e motivul pentru care a ales să rămână la Sibiu: se simte bine aici. S-au făcut eforturi mari să-l ținem și mă bucur să lucrez cu un asemenea jucător.
- Mai reziști mental la tot acest carusel al întrebărilor fără sfârșit despre demitere, demisie, când pleci, dacă pleci, de ce pleci?
- Spun anumite lucruri pentru că sunt întrebat, din politețe. Dar nu-mi pasă de această temă. Dacă voi pleca din anumite motive, va însemna că e mai bine pentru mine sau locul meu va fi în altă parte. Nu sunt genul de om care să se lamenteze. Până la urmă, ce pot schimba patronii dacă lucrurile nu mai merg la un moment dat? Zece jucători? Nu! Antrenorul! Se pare însă că am avut dreptate în evaluare. Ușor, ușor ne omogenizăm, băieții încep să se simtă tot mai bine. E nevoie de timp. Până acum însă, mă iubește Dumnezeu!